Adevarul despre intoarcerea mea la tv.

16 septembrie 2016 | 89 Comentarii

image

Sunt intrebata mai des decat mi-as dori, dar mai rar decat mi-as fi imaginat, cum naiba alaptez daca m-am intors la treaba- varianta light, sau cum naiba m-am intors la munca si mi-am lasat copil de doua luni de izbeliste- varianta hard.
Treaba sta cam asa.
O sa o iau putin din urma ca sa intelegeti si contextul dar si pe mine macar putin.
Asa!
Slava Domnului, am avut o sarcina usoara, fara probleme. In primele luni ma deranja mirosul de usturoi, aveam stari de rau dar nu cine stie ce, trageam la somn ca albina la miere si faceam ecografii extrem de des sa ma asigur ca totul e cum trebuie.
Nah, prima sarcina, un copil dorit enorm, stiti cum e.
Nu m-am linistit total nici dupa ce am facut testul Panorama( test de sreening prenatal neinvaziv) si a iesit perfect, nici chiar morfologiile, 6 la numar. Totul era foarte bine de fiecare data, dar pana nu vezi putulica inaintea-ti in perfecta stare, parca nu prea iti vine sa te linistesti total. Buun. Asa ca in afara de stresul pe care mi-l amplifica oricum si Radu care pe alocuri ma intrecea in paranoia, am avut o sarcina fara probleme. Am renuntat la cateva proiecte, la concertele cu DjProject, la turneul de teatru, etc, vrand totusi sa ma protejez cat pot de mult. Am hotarat totusi sa raman la Vorbeste Lumea. Asa ca din luna a treia pana intr-a opta, zi de zi am venit la munca.
Am ras mult, am dansat, m-am luat cu desfasuratoare, ratinguti, invitati, documentari, iar simplu fapt ca in fiecare zi cineva ma machia si ma coafa era grozav pentru psihicul meu, mai ales in perioada in care deja luasem peste 15 kg, cand ieseam la wc de 275 de mii de ori si cand nicio haina nu prea ma mai „coafa”.
Desi hotarasem cu Radu ca din luna a 7-a sa ma retrag, descopeream ca ma simt perfect si ca realmente nu exista un motiv real pentru care sa o fac. Hai si saptamana asta, hai si ailalta, pana cand am ajuns in luna a opta si sotu a zis, ca un sot grijuliu ce este, mai femeie, gata, mai stai si tu pe acasa! Orice mi-ai spune, stresul directului te consuma si nu e ok.

Va spun sincer, am facut-o mai mult de gura lui ca altfel eu as fi plecat de la emisiune direct la maternitate. Nu imi era rau, nu imi era greu, nu era o atmosfera tensionata, ba dimpotriva, si in plus stateam plecata de acasa patru ore cu tot cu drum.

Sedintele le mutaseram in online, asa ca pregatirea se facea fix din varful patului.

Cu toate astea, inainte sa simt fizic sau psihic ca este cazul m-am oprit si am continuat cu nitel smotru prin casa.
In ultima zi a mea de emisie am plans mult. Acesta a fost singura neplacere pe care mi-a adus-o emisiunea aceasta vreodata.
Bun, asta a fost atunci.
Intre timp eu am nascut, am plans, am alaptat, nu am dormit, iar am alaptat, am ras, am descoperit dragostea deplina, iar nu am dormit, am alaptat si tot asa. O luna si inca una.
Noul sezon Vorbeste lumea urma sa inceapa la sfarsit de august.
Alexandru ar fi implinit atunci doua luni.
Sa te intorci la munca dupa doar doua luni de la nastere? Curata nebunie. Inconstienta crasa. Lipsa de dragoste. Si ce-o sa faci cu copilul? Daca ti se opreste lactatia? O sa pierzi etape din viata lui. O sa regreti! O sa arunce oamenii cu rosii in tine, etc. Cam asta auzeam din gura cunoscutilor, dar si din fundul constiintei mele.

Ce am facut noi? Eu si Radu.

Imi amintesc perfect cum s-a intamplat. Radu s-a dus la magazin si a cumparat un vin rosu pentru el si o bere fara alcool pentru mine.
Copilul dormea si noi am iesit in curte la masa alba de langa balansoar. Eu eram cam cat o batoza. Pff, ce dragut mi se pare acum 🙂
A:Ce facem? Am intrebat eu.
R: Iubita, tu vrei?
A: Vreau!
R: Crezi ca o sa poti?
A: Nu stiu!
R: Pai hai sa vedem ce inseamna asta:
Cate ore stai acolo?
A: 4 ore cu tot cu drum, machiaj, par, costume, emisiune.
R: Nu e mult!
Alexandru oricum mananca deseori cu pauza de 3,4 ore.
A: Asa e.
R: Tu noaptea nu prea dormi, cum o sa faci cu oboseala?
A: Gandul ca ma duc la emisiune imi da o stare de bine si in plus avem doua bunici in putere si gata oricand sa fie alaturi de noi.
R: E clar!

A: Alo, mami, te muti la Bucuresti?
Cam asa a decurs discutia in urma careia am luat hotararea sa ma intorc fara urma de regret.
Sigur ca de la discutii pana la fapte e cale lunga si se mai schimba niste date. Asa ca hai acum sa va spun cum decurge o zi din viata mea de mamica degenerata ce si-a lasat copilul acasa si a plecat la televizor.
Lui A ii facem baita pe la 20:30. Papa si adoarme. Deseori doarme 3 ore legate, uneori, cand avem mai mult noroc, chiar 4,5. Asadar pana la 6 dimineata cand invariabil ne da trezirea, ma mai trezesc cam de 2 ori sa ii dau papic.
De la 6:00, dupa ce mananca, Radu il ia si merge cu el in living. Se joaca, rad, se dragalesc pana pe la 8:30 ajutandu-ma pe mine astfel sa am 2 ore jumate legate de somn care sunt aur, credeti-ma!
Inainte sa plec ii dau sa manance bine.
Uneori adoarme imediat si se trezeste cand ma intorc.
Pentru ca eu am avut si am, slava Domnului, mult laptic, am facut si ceva depozite. Asa ca buni e pregatita daca i se face fomita baiatului sa ii dea un biberon cu laptele meu, in orele astea cat sunt plecata.
Sigur ca dupa emisiune vin val vartej acasa si nimic nu ne mai poate desparti pana a doua zi la 9:00.

Ar fi mai usor, normal, daca i-as da lapte praf. Nu ar mai fi dependent de mine iar eu mi-as vedea in voie de treaba. Dar nu vreau asta. Sub nicio forma.  In cele 4 ore mi se face dor de „greul” de acasa. Nu vreau sa il schimb pentru nimic in lume.
Cum ma simt? Nu e usor. Deloc. Sunt doua ore si ceva de direct, timp in care trebuie sa fiu documentata, pe faza, in forma. Sigur ca ma apuca uneori vinovatia, sigur ca ma intreb daca e bine, si nu spun ca asta trebuie facut. Putine mamici au sansa mea, aceea de a se intoarce la un serviciu de doar patru ore pe zi. Cu toate astea, o fi bine? Cred totusi ca da…pentru mine cel putin. Cand vad ca Alexandru rade mult si eu odata cu el, imi dau seama ca nimic nu face mai bine unui bebelus decat o mamica fericita, relaxata si plina de incredere in sine.

Comentarii

  1. Saracutu Georgiana , 16 septembrie 2016 at 8:30 PM

    Un articol despre Ciu <3! te rugam!

  1. Roxana , 16 septembrie 2016 at 8:31 PM

    Ești o minune! ❤️

  1. Simona , 16 septembrie 2016 at 8:35 PM

    Buna Adela !
    E perfect asa cum faci… Eu am o vorba : „mama fericita ->bebe fericit ” . Gura lumii oricum e mare !( pune si tu la spate ?)
    O noapte buna sa ai !

  1. Rodica , 16 septembrie 2016 at 8:38 PM

    Felicitări Adela! Ma bucur ca faci ce simți tu si familia ta, si nu ce vrea „lumea” sau cum „Da bine”. Mult succes in continuare si Alexandru să fie sănătos și mândru de părinții lui. Te pup

  1. Anda Halalai , 16 septembrie 2016 at 8:39 PM

    Nu obisnuiesc sa comentez, dar nimeni nu trebuie sa se justifice in fata nimanui. Iubirea neconditionata a unei mame depaseste orice limite si atata timp cat exista un echilibru armonios intre sot si sotie, intelegere si respect…Nu inteleg de ce oamenii au prostul obicei de a comenta fara sa se documenteze, fara sa fie treaba lor. Sunteti o familie frumoasa, moderna, de admirat!

  1. Carmen , 16 septembrie 2016 at 8:39 PM

    Ai mare dreptate Adela! O mamica fericita face cel mai bine copilului. M-am intors la job la 3 luni de la nastere si spun cu mana pe inima ca a fost mai bine pentru amandoi, pentru mine ca aveam un timp doar al meu, in care faceam altceva decat sa fiu „mama lui…” si pentru fetele mele ca aveau o mamica fericita si activa (si obosita evident ;), dar si in cele 3 luni cat am stat acasa tot obosita eram). Succes!

  1. Andreea , 16 septembrie 2016 at 8:42 PM

    clar este un job flexibil, 4 ore cu tot cu drum. Unde mai pui ca e ca si cum mergi la salon:)) noi care ajungem mai rar te invidiem defapt:)) probabil ti s-a mai spus de o suta de ori, grija cu biberonul? incearca medela soft cup

  1. Caragate Florentina Andreea , 16 septembrie 2016 at 8:45 PM

    Te felicit pentru alegerea facuta!!nici ca se putea mai bine!esti o mamica exemplu!Pupici si multa sanatate

  1. Iuliana Viorica , 16 septembrie 2016 at 8:47 PM

    Nu trebuie sa te explici nimanui! Te inteleg perfect, as proceda exact la fel. Am 7,5 si deja stau acasa pentru ca desii ma simt la fel de bine, cum ziceai si tu, am zis sa ma scutesc de un stres in plus, dar ma simt atat de inutila acasa. Va admir mult si cred ca ai dreptate -parinti fericiti, copil fericit

  1. Luiza Spiridon , 16 septembrie 2016 at 8:50 PM

    Se pare ca nu dai gres in a-ti asculta instinctul de mama si de femeie si ai noroc in jurul tau de oameni care te sustin. Multe mamici ar vrea sa fie in situatia ta.

  1. Ramona , 16 septembrie 2016 at 8:52 PM

    Felicitări pentru minunea ta și pentru decizie ! Îți urează o mămică care s-a hotărât sa stea cu bebe 2 ani ? deciziile sunt doar ale noastre și ale soților noștri.

  1. TeoF , 16 septembrie 2016 at 8:54 PM

    E minunat ceea ce faci!❤ Niciodată sa nu te îndoiești de lucrurile pe care le faci. Îmbini totul perfect și asta nu mă mira, doar ești super Ade!?

  1. Maria Cornestean , 16 septembrie 2016 at 9:08 PM

    Om minunat!!! Te iubesc!

  1. Ioana , 16 septembrie 2016 at 9:09 PM

    Si eu sunt de parere ca e perfect asa cum esti acum! Nu trebuie sa te simti vinovata de ceva ce iti face bine.Nu inteleg de ce sa ti cont de parerea lumii,atata timp cat tu si Radu,ati ajuns la decizia asta de comun acord! Si eu am un baietel de o luna(marti face o luna,dar imi place sa cred ca o are deja :))) ),si cand i-am dat prima data san,a fost un chin!!! Si ma plangeam mereu ca am rani,ca ma doare,ca numai pot si uite ca acum lapticu e putin si el incet,incet abia se mai satura si imi vine sa plang cand ma gandesc ca nu o sa il mai simt la pieptul meu,ca nu o sa ii mai simt manutele,un pic reci,cautand caldura pe pielea mea.Vorba aia : rau cu rau,dar mai rau e fara rau.Chiar daca sunt rani la san,chiar daca e dureros uneori cand ii este foarte fomica,nu as vrea sa renunt.Iar tu daca ai posibilitatea sa iti faci provizii,profita! 🙂

  1. maria , 16 septembrie 2016 at 9:09 PM

    Felicitări! Te admir foarte mult!

  1. nicoleta stinga , 16 septembrie 2016 at 9:10 PM

    Tiam zis ca esti cea mai puternica persoană si cea mai de admirat si datorită noua ai facut noi invatandu-se cu tine in fiecare zi am trăit cu voi clipe de neuitat si ne bucurăm ca ai revenit in înapoi te iubim ????❤❤❤❤❤

  1. Bianca , 16 septembrie 2016 at 9:14 PM

    Ai un job frumos si o familie care te sustine. Ai facut cea mai buna alegere sa te intorci la munca.

  1. Georgiana , 16 septembrie 2016 at 9:29 PM

    Multumesc pentru acest articol.Imi fac si eu curaj ca dupa ce face bb (Horia-Alexandru) un an sa ma reintorc la munca.Fac des vizite la munca cu el si mi-e dor sa ma reintorc.Alaptez pana la un an,vom incepe curand si diversificarea(acum avem 5 luni jumate) si urmeaza sa vedem ce si cum vom face..la inceput voi sta 4 ore si apoi usor usor 8.Speram ca va fi bine.Salutari lui Alexandru.

  1. Andree Alexandra , 16 septembrie 2016 at 9:33 PM

    Esti minuata Adeluca mea iubita. Esti o mama minunata si o super prezentatoare. Fara tine la Vorbeste lumea ar fi pustiu. Cove are farmecul lui dar tu esti unica prin felul tau minunat de a fi. Felicitari pt tot ce faci, e greu dar poti. Baiatul meu Filip are 1 an si 3 luni si inca alaptez. Tare mult as vrea sa te mai intalnesc. Te imbratisam cu multa iubire?

  1. Loredana Cotuna , 16 septembrie 2016 at 9:42 PM

    Si eu am început sa plec ocazional câteva ire de acasă când fetița mea 3 luni si alăptatul a mai durat fix 2 sapt. Odată ce primește biberon va refuza sânul, mai ales ca are si disconfort de colici la vârsta asta. Cu al 2-lea bebe sunt mămica full-time si avem aproape 8 luni de alăptat. Bafta multă!

  1. Adriana , 16 septembrie 2016 at 10:08 PM

    Mergi inainte așa cum crezi tu si sotul tau ca este bine, nu cred ca ai face ceva care sa afecteze copilul, nu toate mamicile au sansa asta. Te pup si aveti grija de voi, sanatate nuota.

  1. Irina , 16 septembrie 2016 at 10:21 PM

    Bravo, Adela! Si noi ne gandim deja la aceasta varianta, eu mai am vreo 5 saptamani pana la termen, iar planul nostru e sa intre sotul in concediu de crestere copil din mai multe considerente, de timp, de schimbat mediu profesional si financiare. Eu ma voi intoarce la job pentru 4 ore din ianuarie -micuta va avea vreo 3 luni si am norocul mamei mele care va veghea micuta alaturi de sotul meu, cand nu se va ocupa de business si sper sa ne descurcam la fel de bine ca si voi. E foarte important sa ai ai sotul, o bunica si un job care sa se potriveasca in toata combinatia asta. Sper sa am si bebita care sa ne permita un astfel de program. Succes in continuare! Si bravo si pentru prestatia din cadrul emisiunii Jocuri de celebritate, a fost distractiv!

  1. Foca Georgiana , 16 septembrie 2016 at 10:24 PM

    Gura lumii nu o poti astupa orice ai face ? Bv tie! Si eu sunt mamica si te inteleg perfect!

  1. Diana , 16 septembrie 2016 at 10:47 PM

    Foarte bine! Daca tu esti fericita si in regula, toata lumea e fericita! E foarte bine ca vrei sa il alaptezi, nu e deloc usor(spun din experienta. La 1a3l inca alaptez) si esti un exemplu ca da, se poate sa si lucrezi si sa si alaptezi. Totusi, sa stii ca biberonul e „inamicul’ alaptarii si daca are rabdare buni, ii poate da lapticul cu canita sau siringa. Asta ca sa eviti o eventuala greva a suptului 🙂

  1. admin (author) , 17 septembrie 2016 at 10:42 AM

    Deocamdata adora sanul. Sper sa nu intampin probleme

  1. Alina , 16 septembrie 2016 at 10:49 PM

    Faci foarte bine ca lucrezi nu sunt decat 4 ore si sincer tu te potrivesti cel mai bine cu cove,si eu stau acasa cu bebelusa si va urmaresc zilnic ..pupici

  1. Amaliaami , 16 septembrie 2016 at 10:50 PM

    Felicitari! Esti o mamica curajoasa si norocoasa! Si eu am pus aceeasi intrebare pe facebook, dar nu a fost cu nicio urma de „repros” sau rautate ci pur si simplu eram curioasa cum reusesti sa faci fata, in ideea ca si mie mi-ar placea sa am o activitate care sa -mi schimbe rutina zilnica dar in acelasi timp sa fiu prezenta cand copilul eu are nevoie de mine. Felicitari inca o data!!! Tine-o tot asa!!!

  1. Cristina niculae , 16 septembrie 2016 at 11:01 PM

    Ce sa zic ….minune de la Dumnezeu ca ai șansa să te deconectezi unpik (desi pare dur cuvântul deconectat …chiar avem nevoie ) eu sunt o mămică de băiețel de 2.7 luni și am fost full time cu Puiu meu dar m-am îmbolnăvit de griji de frica …în fiecare secunda dezvolt câte o fobie ..Doamne …tata-l meu a murit ???pe 17 mâine face 6 luni …de grijă puiului am stat atât de puțin lângă sicriul lui …si nu am să mio iert niciodată nici acum nu mi-am revenit si probabil si acest eveniment mi-a accentuat mai mult temerile. ..sunt terminata de frica …si după acel eveniment am ajuns cu niste amețeli de ma țineam pe pereți ,vărsături ….dureri de cap ….inconștiență totală. …nu vreau să întristez …spun doar că Dumnezeu ți-a dat. Șansa să te deconectezi cât de cât …sa fi fericita sa poți râde cu gura până la urechi si din suflet sa zâmbești tot timpul ….. Dacă ar fi să repet acesta experiente as face fix la fel …as încerca să am unpik de timp si pt mine .. să fi un părinte bun înseamnă să fi conștient că fericirea copilului tau este influențată si de starea ta de spirit …pffff am vb mult si cu multe lacrimi ..nu stiu ce mi-a venit … Pup

  1. admin (author) , 17 septembrie 2016 at 10:41 AM

    Condoleante pentru tatal tau! Cred ca a fost si este cumplit de greu. Putere iti doresc!

  1. Elena Cortea , 16 septembrie 2016 at 11:06 PM

    Buna Adela,felicitari pentru bebe! si eu sunt o mamica de bebeluna(are 1an ) si lucrez de cand avea pitica 1luna,plec de acasa vreo 4-5 ore ,alaptez si acum si cred ca e cea mai buna decizie. nu te descuraja si nici ingrijora, bucura te de timpul tau si o sa ai energie pozitiva pt bebe. O seara faina

  1. admin (author) , 17 septembrie 2016 at 10:40 AM

    La fel si tie, draga Elena!

  1. Laura , 16 septembrie 2016 at 11:07 PM

    Bravo, deciziile cele mai bune le poti lua doar tu, in rest lumea isi da cu parerea…

  1. Cristina , 16 septembrie 2016 at 11:37 PM

    Bravo tie! Multe mamici ar dori sa fie in locul tau. Lumea e rea, toti au pareri si impresii cand ar trebui sa-si vada de treaba lor. Sunt convinsa ca n-am fost singura telespectatoare care isi dorea sa treaca mai repede timpul si sa revii TU la emisiune. Chiar si 2 luni au trecut greu 🙂

  1. Adela , 16 septembrie 2016 at 11:38 PM

    Grija mare cu biberonul, interfereaza cu alaptarea si te vei trezi cu o frumoasa greva a suptului, confuzie san tetina, probleme cu sanii..ideal ar fi folosirea unei pipete,seringi sau chiar o canita/paharel 🙂 Sa cresteti mari si spor la tzitzilit, apropo, la puseul de 3 luni iti garantez ca suptul va fii cel putin din ora in ora, deci tine-te bine 🙂

  1. admin (author) , 17 septembrie 2016 at 10:39 AM

    E adevarat ca prin primul puseu am trecut cu mine acasa full time. O sa vad cum ma descurc cu cel de 3 luni. Poate il iau pe bebe cu mine la emisiune 🙂

  1. Sonia Diugan , 16 septembrie 2016 at 11:40 PM

    Citind acum câte comentarii frumoase ai aici și urări de bine, mă bucur și mai tare. Tu meriți sa fii fericita și Alexandru oricum e într-un mediu minunat, în primul rand ca va are pe voi doi, niște părinți absolut superbi din multele puncte de vedere. Adela, ești extraordinara, așa cum ai fost mereu. Sunt așa mandra de tine, mămica exemplu ce ești 😉 Optimismul tău mereu l-am adorat, iar de tine ce sa mai zic, te ador

  1. Katia , 16 septembrie 2016 at 11:54 PM

    Nu esti singura mai curajoasa, sau mamica trasnita, eu am reinceput serviciul cite 2 – 3 ore pe zi din a treia saptamina dupa nastere, mai zicea gura lumii ca ma grabesc si ca nu e bine pentre bebe, dar eu eram fericita si copilul la fel. Acum Alexandra mea ? are 10,5 lui si eu lucrez cite 5 ore si e bine pentru toti.
    Bravo noua?

  1. admin (author) , 17 septembrie 2016 at 10:37 AM

    Sunt convinsa! Te pup cu drag!

  1. Gia Gia , 17 septembrie 2016 at 12:45 AM

    Bebelusul meu are 6 saptamani iar maine merge cu mami la dentist, pentru ca mami e medic stomatolog si telefoanele cu urgente au inceput sa sune. Luam pe toata lumea cu noi, pe tati, pe Bubu (bunica) si nepotica cu noi. Asta e situatia in conditiile in care indemnizatia cred ca vine o data cu Mos Craciun iar chiria, intretinerea , lumina etc. nu se platesc singure. Felicitari, pentru ca nu e usor!

  1. admin (author) , 17 septembrie 2016 at 10:37 AM

    Deci ma intelegi perfect!

  1. Iana , 17 septembrie 2016 at 2:18 AM

    Bravo Adela pentru tot. E cea mai buna decizie, fii sigura. Continua sa alaptezi, asta e cel mai important pentru bb. Plus ca, mai schimbi peisajul, e altceva. Atata timp cat bebe e satul (cu lapticul tau) si doarme cumintel, mi se pare the best choice.
    Toată lumea fericita : Alexandru in primul rand, mamica, ca le imbina perfect pe toate, taticu, si nu in ultimul rand telespectatorii, care abia așteaptă sa te vada la „Vorbeste lumea”.
    Ai incredere in tine, si mult succes si răbdare.

  1. admin (author) , 17 septembrie 2016 at 10:36 AM

    Iti multumesc pentru incurajari, draga lana! ?

  1. Andreea , 17 septembrie 2016 at 3:30 AM

    Bine ca te-ai intors la Vorbeste Lumea ca nu mi-a placut perioada in care ai lipsit! Bebe are si el nevoie sa respire de la pupicii tai un pic. Ii face bine sa socializeze si cu alte rude. Si daca are puseu de crestere poti sa il gazduiesti in culise. Se descurca Cove 20 de minute fara tine! Te imbratisez cu drag si te urmaresc cu interes!

  1. admin (author) , 17 septembrie 2016 at 10:35 AM

    Chiar puseul de 3 luni… Pfff, vedem cum ne descurcam si cu el 🙂

  1. Adrian , 17 septembrie 2016 at 6:54 AM

    Nu iteleg de ce iti faci atatea probleme. Banuiesc ca atunci cand ai nascut,nici una dintre persoanele care comenteaza nu a suferit alaturi de tine . Probabil ca unele dintre ele nici nu au copil. Sa fiti sanatosi si la fel de frumosi.

  1. Cristina s , 17 septembrie 2016 at 6:59 AM

    Draga Adeluca, esti un Om special, cum din pacate, nu prea Mai intalnesti, Asa ca nu trebuie sa te iei dupa ce zic Unii Mai putin fericiti , intotdeauna se va gasi cineva sa critice,
    Ce conteaza e ca Bebe e fericit, mami fericita, Tati, bunica la fel, colegii tai, noi, telespectatorii si cei care te admiram FOARTE FEriciti, asa ca Draga mea, continua , ca iese f bine tot ceea ce iti propui sa faci!!!
    Nici mamicile care sunt „full time” cu bebelusii, nici cele care pot imbina ff bine cariera si copilul nu sunt de criticat, fiecare are o poveste a ei unica, cel Mai important lucru e ca noul venit pe lume sa aiba parts de o viata si o educatie exemplara sat fel incat sa devina un Om de valoare in societatea asta care se cam Duce de râpa.
    Tot binele din lume ti-l doresc si daca ai putea sa molipsesti cat Mai multe persoane cu caracterul tau, ce bineeeee ar fii??

  1. Ana S , 17 septembrie 2016 at 8:52 AM

    Draga Adela, esti un om minunat si o mamica deosebita. Daca tu esti fericita, va fi si Alexandru fericit. Copiii ne simt mai mult decat ne putem imagina noi.ma bucur ca ti-ai ascultat inima si ma bucur sa vad ca ai atata sprijin de la Radu. Sunteti o familie senzationala!
    Lasa tot ce spune lumea, ca multi stiu sa spuna si mai putin sa faca:).
    Te admir

  1. Simona Enache , 17 septembrie 2016 at 9:03 AM

    Bună Adela,

    Personal nu sunt încă mama, deci să spunem că nu sunt cea mai in masură sa-mi dau cu parerea, insa am s-o fac ?
    De ce? Pentru ca sunt unul din copii nascuti in ’85 de o mama de 30 de ani care la 3 luni dupa nastere s-a intors la servici si asta pentru ca asa erau legile pe vremea aceea. Eu am fost un copil sanatos, am avut o copilarie fericita iar mama a facut fata „distractiei” cu brio.
    Eu zic ca fiecare sa faca ceea ce simte si ce il face fericit, despre ce vorbeste lumea…deja …tu esti experta in asta ?
    Alexandru sa creasca mare, să fiti sănătoşi si voiosi!

  1. rodica , 17 septembrie 2016 at 9:19 AM

    eu cred ca acelea care te- au intrebat cum de te- ai întors atât de repede la munca, vad situația prin prisma celor intamplate lor. Si eu iti spun sincer ca copiii mei nu au avut pauze mai mari de 2,5-3 ore la vârsta respectiva si nici depozite de lapte nu reuseam sa fac. Toate astea m- au determinat sa raman pana la 2 ani departe de lumea exterioara si sa incerc sa suplinesc banii pe care i- as fi primit de la serviciu din alte activitati pe care le desfasuram din casa mea. Recunosc ca acea perioada in care am stat departe de o activitate zilnica, fie ea si de rutina dar care se desfasura in alt mediu, mi- a stârnit o lipsă de comunicare majoră dar si posibilitatea de a- mi cerne prietenii…Nu ai de ce sa te scuzi ca nu trebuie sa traiesti după gura lumii. Tu esti singura care stii ce ii este bine copilului. Lumea sa te fi judecat daca stateai la terasa la ora de băită a copilului, daca consumai alcool cu el la san, daca il lasai cu zilele la bunica sau matusica ca sa onorezi petrecerile cunoscuților …Eu nu as comenta prea mult de ce te- ai întors la serviciu caci consider ca esti o norocoasă sa ai lapte suficient ca sa faci provizii, ca copilul are pauze de peste 3 ore la o varsta atât de mica, ca bunicile sunt dispuse sa te ajute, ca sotul suporta bunica in casa si ca colegii de serviciu reusesc sa pregătească emisiunea fara tine in asa fel încât lipsa ta de acasa sa fie minima. Nu trebuie insa sa uităm ca la majoritatea mamelor situația e alta si ca si- au castigat dreptul sa stea langa copiii lor pana la 2 ani si sa isi foloseasca acest drept spre binele si interesul lor. Tu esti MAMA asa cum crezi tu, dar tot MAME sunt si acelea care nu alaptează, care stau cu copiii acasa ca nu au ajutor, fie ca nu isi permit material, fie ca nu au pe cine. Succes cu emisiunea si e bine ca esti împăcata cu alegerea ta…si multumeste cerului ca ti- a creat condițiile sa iti pui la îndeplinire si dorinta de a reveni pe ecran.

  1. bujenita emiliae , 17 septembrie 2016 at 9:28 AM

    Dc eram in locul tau as fi facut exact exact exact acelas lucru!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  1. Petronela , 17 septembrie 2016 at 9:38 AM

    Felicităriiiii!!!
    Îmi place cum gândești și modul tău de a gestiona lucrurile. Ești o mămica super și atâta timp cât ai și sprijinul soțului tău nu încape îndoială că sunteți o familie minuntă ?

  1. Ramona , 17 septembrie 2016 at 10:50 AM

    Buna,

    Draga Adela,
    Esti o mamica pe care eu o admir foarte mult…ador mamicile care oricat de greu le-ar fi au totusi grija si de ele… Si eu cu sotul meu ne dorim un bebe si sper sa vina cat mai repede…si mai sper sa fac parte din acea categorie de mamici pe care eu o admir foarte mult:au grija de bebe dar au grija si de ele!
    Nu detine nimeni adevarul absolut…sunt doar pareri…tu trebuie sa faci exact ce simti…fara urme de vinovatie!!! Nu cred ca trebuie sa faci „sacrificiul suprem” doar pentru ca ai un bebe! Da, trebuie sa ii acorzi atentie maxima, sa il iubesti, sa ii oferi tot ce e mai bun pe lumea asta! Dar trebuie sa te iubesti si pe tine!

    Te pup

  1. AdelinaElena , 17 septembrie 2016 at 10:58 AM

    M-ai impresionat! Sunt mandra de tine!!! Bravo, fii fata desteapta in continuare si asculta-ti instinctul. Pupici

  1. Mihaela , 17 septembrie 2016 at 10:59 AM

    Bravo! Ceea ce faci tu este un lucru de apreciat!!! Si eu am procedat la fel, sunt mama a doi îngerași,un băiețel de aproape 4 ani si o fetița de 7 luni.Am mers la serviciu cu ambele sarcini pana la 8 luni si m-am întors dupa o luna cate 3 ore.Pe amândoi,i-am alăptat cate 6 luni.Cei drept prima oară mi sa părut foarte greu cu alaptatul..dar a doua oară a fost foarte simplu.Sotul ma susținut si chiar el mi-a zis dacă nu mi se pare prea greu sa merg.
    Pentru o proaspăta mămica este un lucru foarte mare ca poate pleca de acasă si câteva ore!
    Mult succes in continuare

  1. Monica , 17 septembrie 2016 at 11:37 AM

    Clar ca poti!Esti foarte tare!Iti admir ambitia de a continua munca si ambitia de a alapta,eu cred ca esti pe un drum foarte bun!si da…o mama fericita,aerisita si cu ganduri productive oricand va fi mai buna decat una care se plafoneaza!Aceasta e o oportunitate l,nu o rata!

  1. Manuela , 17 septembrie 2016 at 12:50 PM

    Copilul are 2 părinți care îl iubesc, care au grija de el. Ce frumos ca aveți grija și de viața voastră profesionala. Sunteți un exemplu bun de urmat ptr el. Va pup! Sa o țineți tot așa. O familie sănătoasă, frumoasa și normala, ce poate fi mai frumos în viața.

  1. Alina , 17 septembrie 2016 at 12:51 PM

    Bravo, Adela! In primul rând felicitări pentru faptul ca-l alăptezi pe bebe! Si eu am ales sa lucrez, ce-i drept acasă, dar si având grija de bebe! Inca îl alăptez si are 1 an si 9 luni! Consider ca alăptatul este cel mai bun lucru care îl poți face pentru copilul tău, dacă se poate, normal! Multumesc lui Dumnezeu ca am putut sa fac lucrul asta! Te admir si te înțeleg perfect!!! Inca o data BRAVO!!!!???

  1. Laura avram , 17 septembrie 2016 at 1:17 PM

    Adela e perfect ce faci atata timp cat voua va este bine. Daca ceva nu o sa mearga, o sa iti dai seama imediat ai vezi atunci ce faci. Bine ai venit in clubul mamicilor 🙂

  1. Gina N , 17 septembrie 2016 at 1:39 PM

    Nu te stresa!!! Alexandru este un norocos si tu la fel. E mare lucru sa stii ca ramane cu mama ta sau soacra. Mai ales ca este cuminte si nu ati avut probleme cu colicii. Eu trebuie sa ma întorc la 11 luni si va trebui sa cautam pe cineva sa stea cu bebelusa pentru ca excludem cresa de la o varsta atat de mica.

  1. mirela , 17 septembrie 2016 at 3:31 PM

    Adela, in primul rand vreau sa iti spun ca tu ai fost mereu o fata frumoasa, dar maternitatea te-a facut sclipitoare si se vede asta in ochii tai in fiecare zi. De curand am ramas si eu acasa (insarcinata luna 7a) si iti urmaresc cu drag emisiunea, cat despre acest post, iti multumesc, mai ales pentru prima parte, cu paranoia: ma ajuta sa inteleg ca nu sunt nebuna, sunt doar o mama in devenire care se ingrijoreaza din orice. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui, asa cum ai spus si tu, pentru copilul tau este vital ca mama lui sa fie fericita, si nu trebuie sa dai explicatii. Tu si Radu sunteti singurii care stiti ce e mai bine pentru puiul vostru. Te pup

  1. Ioana dinu , 17 septembrie 2016 at 4:16 PM

    Wow….e ca si cum noi, romancele am inventat mamicicia. Uitati-va la americani cum se intorc la munca dupa cel mult 6 saptamani. Program normal de 8 ore. Adela nu esti obligata sa te justifici in fata nimanui. Eu te invidiez pentru cum reusesti sa imbini cele doua meserii(exista si meseria de mama….e pe viata, nu se iese la pensie ever.) Keep up the good work!

  1. AlinaG , 17 septembrie 2016 at 4:56 PM

    Adela, te felicit! Bravo tie ca ai avut curaj sa treci peste ce-ar comenta unul sau altul, ai dreptate cand afirmi ca cel mic are nevoie de o mamica fericita pentru armonia din familie si daca asta te face pe tine fericita, e perfect. Eu te urmaresc la emisiune ( fiind in concediu prenatal;) am timp) si ma bucur mult ca ai revenit. Cred ca multi nu te stiau asa bine inainte de a fi la Vorbeste Lumea, eu sigur nu, insa am descoperit un om talentat, relaxat, spiritual, cu mult simt al umorului! Faci echipa buna cu dl Cove si sper sa fiti cat mai mult pe ecrane in formula asta!

  1. Andreea , 17 septembrie 2016 at 6:01 PM

    Felicitări. Noi avem aproape 8 luni de alaptat și nu as renunta pt nimic în lume, deși uneori oboseala e crunta. Am trecut prin toate puseele, ne-am trezit și din ora în ora noaptea. Acum aun fost 3 săptămâni în care s-a trezit și la 40 min. AU apărut 2 dintisori și se vede al treilea, dar alăptatul e ceva sublim. Merită toată oboseala. Dimineața când ii vad ochișorii și rade la mine uit toată noaptea nedoy

  1. […] Ar fi mai ușor, normal, dacă i-aș da lapte praf. Nu ar mai fi dependent de mine iar eu mi-aș vedea în voie de treabă. Dar nu vreau asta. Sub nicio formă. În cele 4 ore mi se face dor de „greul” de acasă. Nu vreau să îl schimb pentru nimic în lume. Cum mă simt? Nu e ușor. Deloc. Sunt două ore și ceva de direct, timp în care trebuie să fiu documentată, pe fază, în formă. Sigur că mă apucă uneori vinovăția, sigur că mă întreb dacă e bine, și nu spun că asta trebuie făcut. Puține mămici au șansa mea, aceea de a se întoarce la un serviciu de doar patru ore pe zi. Cu toate astea, o fi bine? Cred totuși că da…pentru mine cel puțin. Când văd că Alexandru râde mult și eu odată cu el, îmi dau seamă că nimic nu face mai bine unui bebeluș decât o mămica fericită, relaxată și plină de încredere în sine”, a povestit Adela Popescu, pe blogul ei, adelapopescu.eu. […]

  1. […] Ar fi mai ușor, normal, dacă i-aș da lapte praf. Nu ar mai fi dependent de mine iar eu mi-aș vedea în voie de treabă. Dar nu vreau asta. Sub nicio formă. În cele 4 ore mi se face dor de „greul” de acasă. Nu vreau să îl schimb pentru nimic în lume.Cum mă simt? Nu e ușor. Deloc. Sunt două ore și ceva de direct, timp în care trebuie să fiu documentată, pe fază, în formă. Sigur că mă apucă uneori vinovăția, sigur că mă întreb dacă e bine, și nu spun că asta trebuie făcut. Puține mămici au șansa mea, aceea de a se întoarce la un serviciu de doar patru ore pe zi. Cu toate astea, o fi bine? Cred totuși că da…pentru mine cel puțin. Când văd că Alexandru râde mult și eu odată cu el, îmi dau seamă că nimic nu face mai bine unui bebeluș decât o mămica fericită, relaxată și plină de încredere în sine”, a povestit Adela Popescu, pe blogul ei, adelapopescu.eu. […]

  1. […] Ar fi mai ușor, normal, dacă i-aș da lapte praf. Nu ar mai fi dependent de mine iar eu mi-aș vedea în voie de treabă. Dar nu vreau asta. Sub nicio formă. În cele 4 ore mi se face dor de „greul” de acasă. Nu vreau să îl schimb pentru nimic în lume. Cum mă simt? Nu e ușor. Deloc. Sunt două ore și ceva de direct, timp în care trebuie să fiu documentată, pe fază, în formă. Sigur că mă apucă uneori vinovăția, sigur că mă întreb dacă e bine, și nu spun că asta trebuie făcut. Puține mămici au șansa mea, aceea de a se întoarce la un serviciu de doar patru ore pe zi. Cu toate astea, o fi bine? Cred totuși că da…pentru mine cel puțin. Când văd că Alexandru râde mult și eu odată cu el, îmi dau seamă că nimic nu face mai bine unui bebeluș decât o mămica fericită, relaxată și plină de încredere în sine”, a povestit Adela Popescu, pe blogul ei, adelapopescu.eu. […]

  1. […] „Sunt intrebata mai des decat mi-as dori, dar mai rar decat mi-as fi imaginat, cum naiba alaptez daca m-am intors la treaba- varianta light, sau cum naiba m-am intors la munca si mi-am lasat copil de doua luni de izbeliste- varianta hard. (…) Sa te intorci la munca dupa doar doua luni de la nastere? Curata nebunie. Inconstienta crasa. Lipsa de dragoste. Si ce-o sa faci cu copilul? Daca ti se opreste lactatia? O sa pierzi etape din viata lui. O sa regreti! O sa arunce oamenii cu rosii in tine, etc. Cam asta auzeam din gura cunoscutilor, dar si din fundul constiintei mele”, a scris vedeta pe blogul personal. […]

  1. […] „Sunt intrebata mai des decat mi-as dori, dar mai rar decat mi-as fi imaginat, cum naiba alaptez daca m-am intors la treaba- varianta light, sau cum naiba m-am intors la munca si mi-am lasat copil de doua luni de izbeliste- varianta hard. (…) Sa te intorci la munca dupa doar doua luni de la nastere? Curata nebunie. Inconstienta crasa. Lipsa de dragoste. Si ce-o sa faci cu copilul? Daca ti se opreste lactatia? O sa pierzi etape din viata lui. O sa regreti! O sa arunce oamenii cu rosii in tine, etc. Cam asta auzeam din gura cunoscutilor, dar si din fundul constiintei mele”, a scris vedeta pe blogul personal. […]

  1. Alexandra , 17 septembrie 2016 at 11:49 PM

    Ai perfecta dreptate. Atat cat lipsesti tu nu este mult deloc, iti ajuta psihicul, iti da o stare de bibe care te ajuta sa uiti de oboseala si sa te intorci plina de nerabdare la puiul tau. Eu nu m-sm intors la munca, insa ieseam singura la plimbare vreo 2-3 ore cat statea mama cu el. Si imi prindeau foarte bine. Cred ca asa am si trecut mai usor peste starea de „tristete” care se instaleaza dupa nastere. Asa ca, mult succes. Eu cred ca ai facut foarte bine.

  1. Lia , 18 septembrie 2016 at 12:02 AM

    Draga Adela,

    E minunat ce faci tu. Bebeul meu a ramas acasa cu bunicii cand avea 6 luni. Eu m-am intors la serviciu full time. Crezi ca asta l-a oprit sa se infrupte 2 ani si 9 luni? Doar noaptea, e adevarat. Cate pareri am auzit ca de ce si cum…ca ma doare capul. Eu am facut cum am crezut ca e cel mai bine. Iar tu sa faci intotdeauna ce vrei ca e cel mai bine pedantry voi,, fara sa-ti pese de gura lumii.

    Bafta tie si pofta buna lui Alex 🙂

  1. […] “Sunt intrebata mai des decat mi-as dori, dar mai rar decat mi-as fi imaginat, cum naiba alaptez daca m-am intors la treaba- varianta light, sau cum naiba m-am intors la munca si mi-am lasat copil de doua luni de izbeliste- varianta hard. (…) Sa te intorci la munca dupa doar doua luni de la nastere? Curata nebunie. Inconstienta crasa. Lipsa de dragoste. Si ce-o sa faci cu copilul? Daca ti se opreste lactatia? O sa pierzi etape din viata lui. O sa regreti! O sa arunce oamenii cu rosii in tine, etc. Cam asta auzeam din gura cunoscutilor, dar si din fundul constiintei mele”, a scris vedeta pe blogul personal. […]

  1. […] Ar fi mai ușor, normal, dacă i-aș da lapte praf. Nu ar mai fi dependent de mine iar eu mi-aș vedea în voie de treabă. Dar nu vreau asta. Sub nicio formă. În cele 4 ore mi se face dor de „greul” de acasă. Nu vreau să îl schimb pentru nimic în lume. Cum mă simt? Nu e ușor. Deloc. Sunt două ore și ceva de direct, timp în care trebuie să fiu documentată, pe fază, în formă. Sigur că mă apucă uneori vinovăția, sigur că mă întreb dacă e bine, și nu spun că asta trebuie făcut. Puține mămici au șansa mea, aceea de a se întoarce la un serviciu de doar patru ore pe zi. Cu toate astea, o fi bine? Cred totuși că da…pentru mine cel puțin. Când văd că Alexandru râde mult și eu odată cu el, îmi dau seamă că nimic nu face mai bine unui bebeluș decât o mămica fericită, relaxată și plină de încredere în sine”, a povestit Adela Popescu, pe blogul ei, adelapopescu.eu. […]

  1. Ramona Stamate , 18 septembrie 2016 at 4:03 PM

    Draga Adela, sunt tari unde mamicile au concediu doar 6 sau 8 saptamani pentru cresterea copilului, in functie de felul cum nasc ( natural sau cezariana), dupa care trebuie sa se intoarca la serviciu. Sunt exact in situatia ta, am o fetita de 8 saptamani, alaptez si saptamana viitoare incep serviciul. Numai in Romania esti privita ca o mama inconstienta daca te intorci mai devreme la munca si nu stai „closca” intreaga perioada de 2 ANI, cat ti-o ofera statul.

  1. Descude , 18 septembrie 2016 at 7:18 PM

    Eh, eu iti zic doar atat: Felicitari!
    http://www.descude.com

  1. Florina , 19 septembrie 2016 at 10:56 AM

    Adela, eu pot sa-ti spun ça mi-am crescut primul copil (fetita care acum abia a intrat la gradi) doar cu sotul meu, fara bone, bunici si alte ajuotare. Pana la 3 ani si 8 luni am fost non-stop prezenta in viata ei lipsind doar 3 nopti ca sa-l nasc pe frate-sau. Ce crezi ca fac acum cu un bebe acasa putin mai mare ca al tau si cu celelalt copil la gradi? O sa razi poate, dar am hotarat sa ma inscriu la master, unul pe 2 ani chiar. Da, pentru ca pot, pentru ca acum stiu ca puiii mei pot creste si daca eu lipsesc cateva ore de langa el. Inca am lapte si eu, dar ii dau si completare. Deci, draga mea, ziua ta de nastere (care este si ziua sotului meu 🙂 ) ma va gasi masteranda (al doilea master pe care-l fac) si fericita, ma simt deja o mamica implinita de care puii mei vor fi mandri. In cei aproape 4 ani cat am considerat eu ca trebuie sa-i fiu non-stop alaturi de primului meu copil, ani fara vacante, distractii sau macar o seara petrecuta doar cu sotul meu in oras am auzit doar compatimiri pentru ca sunt casnica. Si acum sunt tot casnica pentru inca cel putin 2 ani din viata bebelusului, dar in astia 2 ani eu fac si-un master, invat, lucrez la dezvoltarea mea personala si, dupa ce-l dau si pe bebe la gradi, voi putea munci (remunerat de data asta) cu inima impacata. Pana atunci sunt extrem de multumita de tot ceea ce am in prezent 🙂
    p.s. : sustinerea sotilor nostri este vitala pentru perioada asta in special.

  1. Roxy , 19 septembrie 2016 at 3:29 PM

    Chiar dacă nu am încă copii,eu te încurajeze și îți spun că atât timp cât tu te simți bine,esti fericita și bebelușul v-a fi bine și fericit.Am citit foarte mult despre asta și toate mămicile după ce nasc simt nevoia sa iasă nu sa stea în casa.Se vede pe tine ca radiezi de fericire,te urmăresc zilnic.

  1. Denisa , 19 septembrie 2016 at 5:06 PM

    Conteaza sa te simti si tu bine, ca daca tu nu esti bine, bebe simte si nici el nu o sa fie ok. Gura lumii o sa comenteze orice-ai face.

    http://Www.casademamica.blogspot.ro

  1. Larisa , 19 septembrie 2016 at 5:17 PM

    Lumea vorbeste mult si nu trebuie sa te justifici pentru decizia luata. Mie personal, imi pare o decizie corecta, In Romania se sta prea mult in maternitate, mai mult decat e cazul. Dupa doua luni poate parea devreme dar tu cunosti situatia de acasa si daca bebe rezista fara tine cele 4 ore. E bine sa ai si tu timpul tau, ca ti-ai reluat in mica masura activitatiile dinainte de sarcina, desi sunt convinsa ca gandul tau e doar acasa 🙂 Fa ceea ce simti si atunci cu siguranta e decizia corecta 🙂 succes 🙂

  1. rodica , 20 septembrie 2016 at 11:07 AM

    cred ca cele care faceti afirmații cum ca in Romania se sta prea mult in concediu de maternitate omiteti ca aici nu exista crese pentru sugari cu preturi rezonabile, ca sunt putine familii care isi permit angajarea bonelor, ca majoritatea bunicilor încă lucrează pământul la tara, ca sunt extrem de putine mame care au un loc de munca unde se isi duca copilul cu ele sa- l alapteze la cerere…sau pur si simplu nu aveti încă copii. Repet: Adela trebuie sa fie ea insasi impacata cu opțiunea ei dar nu împărtășesc optiunea de a critică pe acele mame care nu se întorc la serviciu inainte de terminarea concediului de maternitate. Pana la urma fiecare care fericirea si împlinirea sufletească diferit.

  1. Alisa Nicoleta , 20 septembrie 2016 at 12:30 PM

    Felicitari ca ai gasit un echilibru intre viata personala, mai exact cea de mamica si viata profesionala, e important si extrem de greu, sacrificii , oboseala, dar ai satisfactie. Felicitari suflet frumos ,meriti din plin viata pe care o ai. Esti un model de mamica , artist ,sotie . te pup cu drag.

  1. Andra , 20 septembrie 2016 at 1:48 PM

    Felicitari Adela pentru decizia de a alapta! Si eu m-am intors la serviciu cand copilul meu avea 2 luni, alaptand exclusiv in continuare! La un moment dat a fost nevoie sa plec din tara 4 zile (a durat o luna sa strang depozite cu lapticul necesar si copilul a fost hranit exclusiv din biberon de buni cat am lipsit). La intoarcere, trecerea la san a fost imediata, ca si cand nu lipsisem deloc.
    E greu cand te reintorci la serviciu si il lasi pe bebe acasa, chiar si pentru cateva ore. Te inteleg perfect. Din pacate sentimentul acesta nu dispare nici mai tarziu, cred ca doar ne obisnuim noi cu el.

    Mult succes si la cat mai multe ore de somn!

  1. Cristina niculae , 22 septembrie 2016 at 4:04 AM

    Mulțumesc pt condoleanțe ,acum am văzut că mi-ai răspuns . E ceva peste care nu ai cum sa treci sunt conștientă …. Sunt prea copilll …Am atât nevoie de ei de iubire se sentimentul de siguranță …pffff iar o dau in lacrimogene și nu vroiam dacat să punctez faptul că atunci când ești un părinte prea panicat,grijuliu ,speriat de fiecare secunda nouă din viața ingerasului ..etc etc…Este mult mai sănătos ,realist să faci ori ce omenesc posibil să scapi de aceste temeri pt ca cu timpul ele se vor înmulți (să nu creada cineva ca daca puiul va creste ele se vor risipi nuuu ele cres odată cu puiuțul) si atunci ideea de baza e să faci ori de omenesc posibil să îți ti mintea sănătoasă ……. De-asta te apaud ,apreciez că ai ales calea cea bună pt tine si familie ….. Sa îți povestesc că piticul meu desi i-am luat un pătuț de printisor nu a dormit în el decât vro trei zile tot de panica …îmi era atât de frică să nu adorm de oboseala să sa nu-l aud dacă s-ar îneca cu saliva… Pfff de la cateva zile până la 3luni a dormit pe pieptul meu iar eu pe canapea (tot de frica sa nu adorm prea profund ?) iar când aproape a făcut trei luni si sa făcut mai marisor (în viziunea mea) am îndrăznit sa-l pun în pat la mijloc …..pfff am tras un somn atunciiii cred că am prins vro trei ore legate …făceau cât o săptămână…. Aaaa să sa spun ca atunci când prindeam un dush mai lunggg de măcar 5 Min ma credeam în concediu ? bine nu o mai spun ….. ??? Sunt atâtea trăiri și sentimente … Nu i-mi doresc decât multăăăă sanatate pt toți îngerași si putere să ne suporte ca de, suntem generația părinților cu frica în sân . Pup ?

  1. Georgica , 24 septembrie 2016 at 9:41 PM

    Draga Adela Popescu,
    Iti las acest comentariu si imi doresc un raspuns.la ce urmeaza sa scriu:
    – nu te inteleg, de ce simti nevoia sa iti postezi fiecare basina pe site uri, bloguri, facebook etc. Ai o obsesie sa iti pastrezi imaginea de diva perfect? Tu, cea mai fericita si iubita din lume? Cu sotul, copiii perfecti. Dar restul? Da ii in plm pe restu’ nu?
    – draga Adela… esti egal b dragusanu, cruduta si toate persoanejel publice care nu fac nici macar negru sub unghie pt ceilalti.
    … pt imaginea falsa pe care o promovezi acesta e un drept la replica.
    Sunt atatea familii fericite care au o viata cat de cat ok dar nu isi arata orice rahat de.lucru pe site…totul sa fie online.
    Tineti le si pt voi. Respecta.te!
    Si cand iesi in public sa o faci cu responsabilitate… sa transmiti ceva.. altfel

  1. Mehr , 25 septembrie 2016 at 12:12 AM

    Eu personal m-am dus la lucru ptr 4 zile pe luna pe 400 de euro fara impozit asa este in Germania dupa 4 luni Dar copilul meu este grav bolnav din cauza celor 4 zile pe luna lipsand de acasa acum 2 luni am stat cu el numai in spital nu stiu ce sa spun dar ai grija de baietel sa nu se intample ceva. Eu spun din experienta mea

  1. Madalina Sandulescu , 27 septembrie 2016 at 9:07 AM

    Eu am zis ca ma intorc la munca dupa aproape un an si am auzit „cum,pierzi cele mai importante momente din viata copilului? Al doilea an e wow!”De parca as lucra 24 din 24. Cel mai important pentru mine e cum decidem eu si tatal copilului, caci clar nimeni nu o sa-l iubeasca pe bebe mai mult. Deci felicitari pentru decizie!

  1. ArtisStockStudio , 29 septembrie 2016 at 1:55 PM

    Fericirea se transmite si e molipsitoare! Mama fericita, bebe fericit 🙂

  1. Oana V , 11 octombrie 2016 at 12:40 PM

    Buna Adela,
    Este fix treaba ta ce decizii iei. Bravo tie! Eu am ales să stau 2 ani cu băiatul meu acasă. Nu am avut ajutor decât din partea soțului meu. Un soț și tată extrem de devotat, trebuie să recunosc ? Am început serviciul! Copilul la creșă (particulara, ce-i drept) dar tot m-am simțit denaturata, vinovată … Acum spun cu mâna pe inimă că revenirea la servici a fost mana cerească pentru mine ca femeie. Uitasem cum e sa fii TU nu doar „mama lui X”. Soțul îmi spune că am înflorit, colegii ca am intineit. Ajung acasă relaxata, răbdătoare, cu mai mult chef de joaca decât atunci când eram non stop cu puiul meu. Schimbarea mea s-a răsfrânt asupra familiei. Amândoi „bărbații” mei au răspuns pozitiv la „noua mamă”. Deci … DA … o mamă fericită = un bebe/sot fericit => o familie fericită! Nu trebuie să cădem pe altarul maternității! Nu suntem „mai perfecte” dacă ne chinuim până la epuizare. Nu asta înseamnă să fii o mamă bună! Da, puiul este pe primul loc, dar și noi trebuie să continuăm să existăm, să trăim și pentru noi nu doar pentru minunile noastre mici!!!
    Keep up the good work!

  1. Alexandra , 10 noiembrie 2016 at 11:11 PM

    Buna, Adela!

    Iti doresc sa ai in continuare o viata de familie frumoasa si plina de impliniri, traita asa cum te indruma sufletul, prin propriile emotii si decizii.

    Am o rugaminte. Imi poti spune, te rog frumos, unde sunt facute literele din poza atasata acestui articol?

    Multumesc frumos!

  1. lmaki , 4 iunie 2018 at 9:14 PM

    Aveţi posibilitatea să restabiliţi relatia ta rupte, Citeste mai mult despre GREAT MUTABA pe internet…

Leave a Comment