Asta-i drumul!

17 iulie 2014 | 15 Comentarii

 

DSCF7245

Eram de varsta lor cand:

DSCF7265-Edit-Edit

  • plecam si veneam de la gradinita pe soseaua asta…

DSCF7244-Edit-Edit DSCF7242-Edit

  • culegeam musetel in santul asta…

DSCF7249-Edit

  • plecam cu caprele…

DSCF7272

  • pe ulita asta..

 

  • imi luxam piciorul pentru prima oara cazand din copacul asta…

DSCF7263

  •  jucam „Flori, fete si baieti”  pe bancuta asta…

DSCF7239

Rafac itinerariul acesta cu mintea  ori de cate ori „uit” sa imi amintesc cat sunt de norocoasa!

Voi cum gestionati momentele de ratacire ? Ce faceti ?

Comentarii

  1. Sonia Diugan , 17 iulie 2014 at 11:41 AM

    Ce frumos sa impartasesti si cu noi asta!:) Daca-ai stii tu cat indragim si noi Susani-ul acum! Eu m-am convins ca este un loc plin de magie si iubire!
    Eu una, nu stiu din ce categorie fac parte..nici de la cei nemultumiti, dar nici de la cei multumiti. 😀 Realizez mereu cat sunt de norocoasa, privesc in jur si observ ca din orice am doar de castigat. Momente de ratacire nu prea am, sunt mai mereu in lumea, si-mi place asa, acolo gasesc fericire in tot. Deobicei cant, ma imaginez pe scene mari, si cand nu ma simt completa, imi e de-ajuns sa inchid ochii si sa vad acea multime de oameni care striga: SONIA! 🙂 Atunci imi dau seama cat sunt de norocoasa ca am parinti care ma sustin si ma indruma mereu pe drumul cel bun, parinti care ma iubesc si care imi demonstreaza mereu ca si ei mai sunt copii. Cu totii suntem norocosi daca ne putem multumii cu ce avem, dupa parerea mea.. 🙂
    P.S. Adela, sa stii ca datorita tie am reusit sa-mi las visele sa zboare, am reusit sa am incredere si mai mereu sa privesc partea plina a paharului, si tot pe tine te voi urma si mai departe, pentru mine esti mai mult decat extraordinara!
    P.S.2. Cu postarea ta atat de draguta, ca-mi si imaginam acea Adeluta micuta si zglobie de pe-acele strazi, m-ai provocat si-acum sa cred in mine si sa realizez cat sunt de norocoasa!

  1. Astefanei Patricia , 17 iulie 2014 at 11:44 AM

    M-am simtit ca intr-o poveste, citind si vazand in acelasi timp despre copilaria ta. 🙂 Din nou ai asortat hainutele atat de bine si imi place tare outfit-ul. Pai eu deobicei nu uit lucrurile speciale de viata mea. Un ”lucru” special esti tu, si nu uit niciodata semnuletele tale, oricat de multe sunt.Ma crezi?
    Dar aici este vorba despre copilarie, chiar acum cateva saptamani vorbeam cu verisoara mea, despre lucrurile amuzante ce le faceam vara cand stateam tot timpul la bunica. Atatea nazbatii si boacane de copii prostuti, ca bunica isi punea mainile in cap..:)) dar apoi ne zambea si se bucura ca suntem acolo, langa ea! Ca si acum.
    PS: Mi se pare, ti-ai luat din lungimea parului? 🙂

  1. Raluca G , 17 iulie 2014 at 12:29 PM

    Susani, Madulari, tot una mi-e. Ma bucur sa vad pozele, ma bucur de copilarie si de lucrurile simple. Am multe amintiri legate de locurile acestea. Ma intorc la origini de fiecare data, la casa bunicilor unde am crescut, la dealurile pline de povesti… Ce simplu era sa fim fericiti! 🙂

  1. Gina N. , 17 iulie 2014 at 12:30 PM

    Vai, cate amintiri mi-ai trezit!!! locul e diferit si nu mergeam cu caprele, mergeam cu gastele sau asteptam vacuta la rau… 🙂

  1. Irina , 17 iulie 2014 at 12:36 PM

    E o postare foarte frumoasa,Adela!Imi place foarte mult..si pozele minunae..te pup

  1. Mihaela Dan , 17 iulie 2014 at 1:12 PM

    O postare pentru sufletul meu.❤ O copilarie ca a ta am avut si eu si inca incerc sa o pastrez.Imi amintesc cu drag cand mergeam cu bunica dupa porumb pentru copt,drumul pe care ma duceam la scoala impreuna cu toti copiii,cand ma urcam cu verisoara mea in pom sa adunam cirese…❤ Si locul in care ai copilarit tu seamana cu locul unde locuiesc eu. 😀 Chiar iti multumesc mult de postare,ma regasesc in ea mult de tot.Atunci cand am momente de ratacire,mmm,nu stiu ce sa zic,incerc sa ma gandesc ca viata e frumoasa si merita traita din plin. 🙂 Te pup. :*

  1. Dana , 17 iulie 2014 at 1:56 PM

    Geniala postarea aceasta…Te admir foarte mult!:)

  1. admin (author) , 1 august 2014 at 2:52 PM

    Te puuup si eu foarte mult!

  1. mihaela , 17 iulie 2014 at 3:58 PM

    Ce frumos! Atatea amintiri! Vreau din tot sufletul sa te felicit si sa iti spun cat te apreciez fiindca mergi in contiuare acolo, atat de des din cate vad si cu atata drag. Inseamna enorm pentru cei care te asteapta si pentru sufletul tau.
    Eu merg de doua ori pe an la bunica (din cauza distantei), unde am avut o copilarie de basm. Din pacate, din cei 6 nepoti pe care i-a crescut in fiecare vara pana am mers la facultate, eu sunt singura care-I mai calca pragul. Si doar pentru mine vopseste gardul, cultiva gradina si ma astepata la poarta cu vecinii de pe ulita. Nu pot parca masina pana nu ii pup pe toti, apoi nu pot manca pana nu ies la poarta sa vorbim pe bancuta de sub o salcie. E sarbatoare pentru ea cand merg.
    Cat despre mine, si acum cand iti scriu, dar mai ales atunci cand sunt acolo, simt o emotie care ma impinge sa sarut pamantul, simt ca imi explodeaza pielea de fericire si nici un loc din lumea asta nu m-a facut sa simt asa. Ma gandesc cu groaza ca va veni vremea cand nu va avea cine sa imi deschida poarta.
    In momentele de cadere cred ca toti ne gasim puterea in ceea ce ne face bine, ce ne iubeste si ne asteapta, este acolo pentru noi. Cat de norocosi suntem doar fiindca am trait si am simtit atata iubire, nu?

  1. iuliana , 17 iulie 2014 at 5:51 PM

    Superb…ai reusit sa imi faci pielea gaina <3 Esti o persoana minunata si te urmaresc cu mare drag!
    xoxo

    http://fashionablestreets.blogspot.de/2014/07/moody-summer.html

  1. Georgiana Camelia , 17 iulie 2014 at 6:40 PM

    Cat de frumos!!! Amintiri simple, dar unice si de neuitat! ♥ Atunci cand ma apuca melancolia imi place sa stau si sa ma gandesc cum era.
    M-am mutat acum 1 an de zile din cartierul in care am copilarit de la 6 ani, si cand am retrecut pe acolo acum o luna sau doua, ma opream cred la fiecare coltisor si imi aduceam aminte cate ceva. Fiecare trotuar, copac sau drum imi aducea aminte de o multime de lucruri. Nu mai spun cum a fost cand viata m-a adus in cartierul in care am crescut pana la 6 ani. Am fost la o prietena care locuieste acolo si pe care nu o cunoscusem in acei 6 ani in care am locuit acolo si am rugat-o sa ocolim tot cartierul, numai ca sa retraiesc putin copilaria de atunci ♥. Nici nu stiu cand au trecut anii…
    P.S: Sa mai spun ca o mare parte din amintirile mele sunt legate de tine? Cand se facea 20:15 plecam de la joaca si fugeam repede la televizor sa te vad, strageam banii pentru dulciuri ca sa imi cumpar o revista cu tine, ma rugam o ora de mama sa accepte sa ne uitam la emisiunea la care apari in loc de nu stiu ce film..Vaaai, cate amintiri ♥

  1. TeoFulga , 17 iulie 2014 at 6:47 PM

    Amintiri de aur.:)
    Un loc minunat ti-a dezvoltat mintea, sufletul si te-a adus aici, pe blogul asta, in meseria ta, in lumea ta.
    Cu ochii mintii vad si eu momente din copilarie, de la tara…
    Esti superba,draga mea! Pup.:*

  1. Roxy , 18 iulie 2014 at 9:13 AM

    Foarte frumos!Oriunde vei ajunge vreodata cel mai mportat lucru e sa nu uiti de unde ai plecat!!!Respect pentru tine Adela!!!!

  1. […] care a tinut sa le arate si fanilor sai.“Plecam cu caprele pe ulita asta”, a scris pe blog Adela Popescu, aratandu-le prietenilor sai virtuali drumul cu pricina, incarcat de […]

  1. Titina Nica tene , 17 iulie 2016 at 10:39 AM

    Adela este cea mai mare actrita pentru faptul că este smerită, nu uită locurile natale, deci este și cea mai mare poetă. Bravo, Adela te iubesc foarte mult. Titina de la Susani

Leave a Comment