Cand am invatat sa spun NU.

22 noiembrie 2015 | 37 Comentarii

  

Mi-a spus prietena mea ca ieri a fost pentru prima data cand m-a invidiat. M-am ingrijorat, mi-am spus ca nu e posibil sa ajungem noi in punctul asta. Mi-au trecut o gramada de ganduri negre prin cap si nu intelegeam ce anume i-a trezit monstruletul din cap si suflet. 

-Stii cand te-am sunat si te-am intrebat ce faci?

-Cand? Ieri?

-Da. 

-Asa si? 

-Pai si tu mi-ai raspuns ca stai in pat si te uiti la un film. 

-Asa…

-Stateai in pat si te uitai la un film!!! 

Asta e ceva uimitor! Ceva ce eu nu am mai facut de foarte mult timp. Nu-mi doresc nimic mai mult pe lume decat sa am timp si „sa stau in pat pe canapea si sa ma uit la un film”. Ca uita-te si tu, abia am avut timp azi juma’ de ora sa ma vad cu tine si sa mai trancanim si noi. Si deja vin de la trei intalniri si mai am un eveniment si o repetitie pana pe la 24:00. 

Mda…Cam asa este viata noastra. Sa ajungi sa bei un ceai in tihna iti trebuie mult noroc. Sau ambitie. Sau poate un moment de luciditate sa realizezi ca o viata misto se cladeste din momente relaxante mai mult decat din deal-uri reusite. 

Sunt mandra de prietenele mele. Suntem toate fete care deja stim ce vrem sa facem cu vietile noastre, stapane pe deciziile luate, fiecare cu dorinte, aspiratii, pentru care muncim din greu.  

Doar ca uneori ne-o cam ia viata pe dinainte…

Si totusi de ce nu spunem nu? 

Pentru ca ne e teama ca varsta asta nu se mai intoarce, nici oportunitatile, ca un moment bun trebuie speculat la maxim si pentru ca toti traim cu iluzia ca dupa ce vom avea suficient de mult, ne vom opri si ne vom bucura de tot ceea ce am acumulat. Relatii, pozitie sociala, bani, stabilitate. 

Doar ca asta este o capcana! Da! Una dintre cele mai mari. 

Daca ai ajuns intr-un moment al vietii tale in care regreti ca iti neglijezi prietenii, inseamna ca deja viata ta e buna. Ai ce neglija. Adica prietenii. Pe care II AI! Si asta e urias. 

Eu am invatat de o vreme sa spun NU. Sa ma opresc din goana. 

Caci unde avem cu totii senzatia ca trebuie sa ajungem? 

Ne purtam de parca existenta noastra in aceasta viata se petrece intre linia de START si cea de FINISH. 

Si credem ca finish-ul e undeva departe si doar daca dam din coate si muncim de ne sar ochii o sa ajungem. 
O sa ajungem, dar transpirati, epuizati, batrani si neputinciosi sa ne mai bucuram de „victorie”. 

Cand de fapt, singura cursa pe care trebuie sa o castigam este aceea de a ajunge… la noi. Asa ca UNDE  FUGIM?

Cand am inteles asta mi-am dat voie sa respir…la fel cum o faceam in copilarie. 

Sa ma rasfat pe canapea la un film cu iubitul meu si Ciu si un pahar de vin. Sa ajung acasa devreme. Sa dau cu aspiratorul. Sa evadez doua zile la munte. Sa ies la bere cu ai mei.  Sa ma multumesc cu ce am. Sa pierd bani, dar sa castig timp… 

Comentarii

  1. Georgiana Camelia , 22 noiembrie 2015 at 11:06 PM

    Superb spus! <3 Cu toate astea, trebuie sa fim siguri ca acel "nu" merita, trebuie sa fim siguri ca ne permitem sa spunem "nu". Am inceput sa resimt in perioada asta exact ceea ce descrii tu. Nu mai am timp de nimic, ajung acasa tarziu, imi fac treburile si pic extenuata in pat. In weekend parca am mai multa treaba decat in timpul saptamanii. Sunt constienta ca nu e bine, insa momentan nu imi permit un "nu". Momentan, spun eu, trebuie sa ma zbat, sa dau din coate, sa transpir. Sunt in perioada in care trebuie sa imi fac drum spre acel moment in care pot spune "nu". Abia il astept, crede-ma <3.
    P.S: Uneori ma uimesti cu intelepciunea cu care poti scrie <3.

  1. gadalean bianca , 22 noiembrie 2015 at 11:18 PM

    Draga mea, Adela

    Iti dau atat de multa dreptate, dupa 9 ani de munca si studii am reusit sa imi indeplinesc cateva vise, cum ar fii sa ma casatoresc cu barbat perfect, sa am un copil FABULOS la care pot sa ii indeplinesc cele mai frumoase dorinte, am construit o casa frumoasa in Romania si de curand am cumparat una in UK, acum iti spun sincer ca sunt pregatita pt o pauza, si mai important este ca am invatat sa spun NU. Ma declar o persoana fericita si implinita! Te pup si te imbratisez cu drag

  1. admin (author) , 22 noiembrie 2015 at 11:45 PM

    Ce frumos e cand simti ca totul e exact acolo unde trebuie, nu? 🙂

  1. Astefanei Patricia , 22 noiembrie 2015 at 11:27 PM

    „Sa pierd bani dar sa câstig timp..” Cat de profund… Uneori ma ia valul și mă gândesc doar la cât de încărcată este viața mea, iar într-un moment de liniște reflectând la viața părinților mei, de exemplu, îmi dau seama ca greșesc gândind așa și chiar dacă nu realizez pe moment, pentru ca sunt prinsa cu lucrurile de atunci, viața mea este „un nimic” fata de cea a celor din jurul meu, cu mult mai multe responsabilități și probleme. Chiar trebuie sa învățăm sa spunem „nu”, sa ne oferim singuri timp, timpul în liniște este atât de benefic sufletului… Și da… cu regret spun ca sunt invidioasa pe oamenii care încă mai au timp de acordat lor… Cu toții avem cu siguranță un program de rutina pe care trebuie sa-l respectam, dar în același timp trebuie sa învățăm sa-l gestionam cumva pentru a ne fi cât mai bine.
    Așa cum ai spus și tu, sa ai pe cine neglija e un lucru mare. Atunci ești cu adevărat BOGAT. Bogat sufletește și asta contează mai mult decât niște hârtii.
    Pup cu drag, ai grija de tine si de suflețelul tău! ❤ Ai abordat și de data asta un subiect despre care as putea scrie un timp nedeterminat…

  1. andreea alexandra , 22 noiembrie 2015 at 11:31 PM

    Ce frumos vb mai Adeluca mea iubita! Prietena de care vb sigur era Danuca sau Ada, nu??? Ador prietenia voastra asa cum te ador sinpe tine. O fata inteleapta cu un suflet minunat. Eu si bebele meu, Filip,te pupam???

  1. admin (author) , 22 noiembrie 2015 at 11:44 PM

    Il pup si eu pe bebelusul tau drag! 🙂

  1. Roxy , 23 noiembrie 2015 at 1:43 AM

    Mi-a placut foarte mult acesta postare.Traim intr-o lume foarte agitata,toti oamenii sunt mereu pe drumuri,nimeni nu mai are timp si da,ai dreptate trebuie sa spunem STOP si sa petrecem mai mult timp cu persoanele dragi noua pentru ca avem numai o viata.

  1. Geta , 23 noiembrie 2015 at 5:53 AM

    Bravo, Adela. Un sfat pe cat de simplu, pe atat de profund si util. Sa spui NU este la fel de important ca si modalitatea prin care-l spui. Un NU spus cu dragoste si nu din egoism este ceea ce ne dorim. Daca refuzam pe cineva din egoism poate ca ar trebui sa ne gandim de doua ori, mai ales daca ne cere sa-l ajutam si noi am putea.
    Si sa incercam sa ne planificam timpul cat mai bine, si sa ne intrebam ce vrem si cat timp suntem dispusi sa „platim” pentru asa ceva.
    Si in timpul castigat sa ne bucuram de lucruri mici, de o adiere de vant, de un cer albastru, de o privire draga, de zambete, de un dat cu aspiratorul … 🙂

  1. Raluca , 23 noiembrie 2015 at 8:29 AM

    ” Ce ma surprinde cel mai mult la umanitate? OMUL. Isi sacrifica sanatatea pentru a face bani. Apoi isi sacrifica banii pentru a-si recupera sanatatea. Apoi este atat de nerabdator cu gandul la viitor incat nu se bucura de prezent. Rezultatul e ca nu traieste in prezent, dar nici in viitor. Traieste de parca n-ar muri niciodata si apoi moare fara sa fi trait.” DALAI LAMA

  1. Descude , 23 noiembrie 2015 at 9:23 AM

    Foarte bine punctat!
    http://www.descude.com

  1. Rebeca , 23 noiembrie 2015 at 9:26 AM

    Esti minunata…cu fiecare postare ma conving tot mai mult de asta. Sotul meu lucreaza, eu in schimb sunt studenta la 2 facultati, una o termin in vara. Am avut o nunta superba, acum ne gandim la un copil…nu o sa alerg niciodata dupa bani multi, cred ca timpul trece extrem de repede si tot ce-i mai frumos adesea pierdem deoarece suntem focusati in alte directii…si totusi familia conteaza cel mai mult. De aceea sper sa fiu mama in curand si dupa sa fiu iar mama si intre timp sa fac ceva si pentru cariera mea la care muncesc acum studiind 🙂 ma bucur ca stii sa spui Nu sau Ajunge, asta e cel mai important 🙂 te iubesc mai mult…

  1. Raul , 23 noiembrie 2015 at 9:35 AM

    Esti o mica ipocrita.

  1. Carmen , 23 noiembrie 2015 at 10:05 AM

    Bravo Adela!!! Wow nici nu sti ce mi-ai ridicat moralul acum, ai perfecta dreptate! Pupici

  1. admin (author) , 23 noiembrie 2015 at 10:08 AM

    Daca iti sunt de folos gandurile mele, sunte cea mai fericita! 🙂

  1. LuminitaC , 23 noiembrie 2015 at 10:42 AM

    Cred ca e foarte important sa gasesti echilibrul intre munca si relaxare. Ambele sunt importante si iti dau satisfactii atata timp cat se intampla in anumite conditii: sa iti placa ceea ce faci si sa ai satisfactie din efortul pe care il depui, sa te relaxezi in compania potrivita si in locul potrivit.

  1. Cosmina , 23 noiembrie 2015 at 11:04 AM

    Citind aceste rânduri am încercat sa îmi ridic şi eu moralul!!! Şi m- am întrebat pentru prima dată: Eu când voi avea puterea sa spun NU? Sa spun NU violenţe.. Sa spun NU vorbelor urâte …Sa spun NUpentru tot cea ceea ce ma face sa plîng , sa fiu nefericită pt durerea care nu încetează!!!!

  1. Sonia Diugan , 23 noiembrie 2015 at 11:41 AM

    Problema mea de toată ziua, și de multa vreme abia abia înfruntata.. NU-ul ăsta m-a dat gata mereu, și sunt și acum multe momente în care mă da. Încerc sa mă impun, sa iau o modesta atitudine..Pentru mine, cum spui tu, pentru noi, ca dacă noi nu ne apreciem și nu avem încredere, atunci cine sa aibă? 🙂 Tu, ne transmiți și încredere în tine și încredere în noi, ești sursa noastră de putere și bucurie zilnica pentru ca o fraza dacă ne oferi, gândurile și sentimentele noastre prind culoare. E un fel de prietenie..speciala dar așa frumoasa. Perfect pentru începutul săptămânii..poate de azi o sa spun și eu clar NU, ca o viață am și Dumnezeu se bucura sa vadă ca o prețuiesc. Ăsta e și telul meu, sa mă bucur și sa găsesc în fiecare lucrușor ceva frumușel

  1. Robert , 23 noiembrie 2015 at 12:20 PM

    Vezi ca se plangea de foame socrul tau pe la televizor,poate dupa film ii faci o oala de mancare.

  1. Robert , 23 noiembrie 2015 at 12:21 PM

    Ca tot o arzi tu cu familia, cu radacinile, cu importanta lor,etc.

  1. TeoFulga , 23 noiembrie 2015 at 3:09 PM

    ”Cand de fapt, singura cursa pe care trebuie sa o castigam este aceea de a ajunge… la noi. Asa ca UNDE FUGIM?” Adela mea draga,atat de tare ma atingi,nici nu-ti imaginezi.. Sambata ce tocmai a trecut am simtit nevoia acuta sa scriu, pur si simplu,pe hartie. Imi venea sa plang de atata incarcatura emotionala,si nu stiam care e motivul exact. Pana acum,scriam direct pe laptop si apoi postam pe blog. De data asta,cred ca a fost nevoia de a sta cu mine,de a ma regasi din atat de multe locuri in care de multe ori ma pierd, locurile unde imi framant mintea si sufletul si de unde uit cate un pic de mine. Am reflectat din nou asupra faptului ca ma consum prea mult din orice lucru,si ca de multe ori uit sa iau totul mai in ”joaca”. Ca pana la urma nimeni nu-mi taie capul daca gresesc sau daca o dau in bara. Cred ca asta e ”secretul”…sa cautam calea care sa ne trimita la noi,la esenta noastra. Iti citesc si recitesc postarea,si imi dau lacrimile. Multumesc,Ade.. Inca o bucatica de suflet pe care ai lasat-o pe blogul tau minunat.

  1. Vlad , 23 noiembrie 2015 at 6:44 PM

    Hai ca astazi ai apucat sa vezi un film. E fericire! E perfect! E foarte bine! E lux! Te-ai implinit ca om! Ai descoperit sensul vietii. Dar maine? Te suna iar aia de la orbit,philips si te pun sa le faci cate o compunere? Munca grea, osteneala nu asa, tu asa ai scris si eu nu pot decat sa te cred pe cuvant in tot ce scrii. Poimaine sare oriflame sa te faca din nou banner cu ocazia Craciunului.

  1. Ioana , 23 noiembrie 2015 at 11:47 PM

    Acum vad ca ai sters si ce ai scris tu urat la comentariul acelui baiat.Tot mai urat. Dar eu nu credeam ca tu faci asa.

  1. clara , 24 noiembrie 2015 at 3:14 PM

    Cu toate vorbele tale mie tot lacoma imi pari. Prefer de azi inainte daca intru sa ma uit doar la poze ca textelea astea ma lasa rece.

  1. admin (author) , 25 noiembrie 2015 at 12:30 PM

    Lacoma? 🙂

  1. […] mai multe postări ale actriței pe blogul Adela Popescu. Adela Popescu și Radu Vâlcat s-au căsătorit la data de 30 august, anul curent. Cuplul au ales […]

  1. ioana , 25 noiembrie 2015 at 11:12 AM

    Adela, te admir foarte tare si iti citesc posturile de fiecare data, dar de data aceasta nu stiu de ce postul acesta mi-a lasat un gust amar. Nu sunt genul de persoana care sa ma razvratesc prin comentarii doar de dragul lor, dar acum parca simt nevoia sa iti scriu. Blogul tau e citit de multa lume, printre care si oameni care au mari greutati in viata si pentru care jobul/munca de dimineata pana seara nu e o alegere pentru a face bani sa isi indeplineasca un moft, ci pentru a avea ce manca copii lor a doua zi, iar cand spui ca e mai bine sa zici ‘nu’ la munca pentru a avea timp de tine e putin egoist. Tu iti permiti sa faci asta, da, poate si multi altii, dar cei 70% din romani care nu au ce manca nu isi permit. Nu cred ca ti s-a intamplat niciodata sa nu ai ce manca intr-o zi si sa nu ai de ales nici macar un job pentru ca viata te-a lovit. Nu e corect, Adela, nu e corect!

    PS: din fericire, eu ma numar printre cei norocosi care isi mai permit timp liber, dar ma gandesc la cei care iti citesc postul acesta si suspina ca ei nu au norocul acesta. Fii si de partea lor 🙂

  1. admin (author) , 25 noiembrie 2015 at 12:28 PM

    Ai dreptate ,Ioana, eu stiu foarte bine cum traiesc oamenii aceia, am fost acolo, s-ar putea sa ajung oricand, dar blogul acesta este al meu, despre mine, despre lumea mea, despre prietenii mei. Si am muncit si muncesc enorm pentru fiecare bluzita, film, ceai de acum. Dar nu inteleg de ce nu deranjeaza postarile cu vacantele noastre, cu imagini de la evenimente glamour la care participam, dar deranjeaza o postare in care nu am facut decat sa descriu un gand care ma preocupa.
    Ba mai mult decat atat cred ca se poate inelege foarte bine din randurile mele, ca dincolo de poleiala pe care o vad unele persoane in viata noastra, lucrurile nu sunt atat de simple si usoare cum poate ar parea. Voi continua sa scriu despre mine si ale mele, nu voi angaja un publicist sa posteze „ce nu deranjeaza” asa cum se practica. Vreau sa te asigur ca in contiunare sinceritatea nu o sa lipseasca niciodata de pe blogul meu. M-as bucura sa o apreciezi si sa ramai in continuare aici. Multumesc pentru mesaj! 🙂

  1. ioana , 25 noiembrie 2015 at 11:17 AM

    M-am exprimat gresit cu cei 70% din romani care nu au ce manca.. au ce manca, dar cel mai probabil se chinuie din greu cu slujba lor, sa isi plateasca chiria, sa isi duca copii la scoala, nu au masini si circula cu tramvaiul, nu au timp de vacante cu atat mai mult sa isi permita una in Thailanda, sau chiar la Eforie Nord.

  1. Laura , 25 noiembrie 2015 at 12:11 PM

    Dar la ce ai spus tu nu pana acum? Ca postarea asta mi-a jignit memoria. Daca dau timpul inapoi ai facut atatea si atatea porcarii de cand ai aparut si toate pentru bani de nu te saturai parca. O groaza de timp. Au apucat sa spuna telenovelele ”nu” ca nu mai mergeau ca sa poti sa stai si tu un pic pe acasa ca altfel acolo erai unde e cascaval. Ma faci sa rad, Adela cu impresiile tale. Te postezi deasupra altilor degeaba. La ce ai spus tu nu acum de stai si te uiti la un film? La ce?

  1. admin (author) , 25 noiembrie 2015 at 12:34 PM

    Draga mea Laura, imi pare rau ca postarea mea ti-a jignit memoria. Dar te asigur ca sunt multe aspecte ale vietii mele despre care nu cunosti detalii. Oricum, iti multumesc pentru mesaj! 🙂

  1. ioana , 25 noiembrie 2015 at 3:14 PM

    Adela, sa nu ma intelegi gresit, n-am negat faptul ca ai muncit mult pentru tot ceea ce ai, chiar te admir. Insa acum ai ajuns in punctul in care fiindca ai muncit mai mult candva, acum iti permiti sa mai iei cate o pauza, spre norocul tau mai devreme in viata decat mai tarziu. Dar sunt convinsa ca si tu ai avut momente la inceputul carierei cand nu puteai sa spui nu, pentru ca.. aveai facturi de platit.
    Cred ca lumea s-a suparat putin de la postul acesta pentru ca multi dintre ei, dintre noi, nu au ajuns inca la punctul acela al carierei in care sa zica ‘nu’, iar sfatul tau e ca daca ar zice ‘nu’ ar fi mai bine pentru psihicul lor. Eu cred ca multi si-ar dori sa spuna dar nu au cum. Nimeni nu se supara la pozele din vacanta (care sunt superbe, apropo, iti doresc sa mai ai ocazia sa mergi in locuri frumoase) pentru ca nu sfatuiesti pe nimeni acolo ca trebuie sa mearga unde ai mers tu pentru ca e mai bine.

    „Doar ca asta este o capcana! Da! Una dintre cele mai mari. ” – da, este o capcana, capcana vietii in care unii au noroc, iar altii nu, si deciziile in ambele parti se iau in maniere diferite.

    Nu vreau sa te supar, Adela, prin postul meu, am sa te citesc in continuare si am sa te admir la fel de mult. Mult noroc!

  1. admin (author) , 26 noiembrie 2015 at 5:45 PM

    Ioana, inteleg ce spui, doar ca tu imi ceri un soi de cenzura. Daca scriu de o geaca noua, sunt multi care nu si-o permit si s-ar putea simti jigniti de infatuarea prin care imi schimb gecile anual, daca mananc la un restaurant pe care il recomand, o sa dea rau ca platesc pe o masa cat castiga unii oameni intr-o zi. Mi-e greu sa imi imaginez de fiecare masura. Ori blogul asta nu e sa fac pe plac, ci sa oglindeasca o bucatica din viata si gandurile mele, sperand, desigur, ca ele sa fie de folos din cand in cand. Asta nu inseamna ca nu o sa ma gandesc la ce mi-ai scris 🙂

  1. Miha , 26 noiembrie 2015 at 1:06 PM

    In sfarsit ti-ai dat si tu seama ca e in interesul tau sa raspunzi civilizat celor ce intra aici:)

  1. admin (author) , 26 noiembrie 2015 at 5:50 PM

    E delicat sa ceri cuiva sa raspunda civilizat atunci cand este abordat necivilizat. Mai alea „la el acasa”. Dar incerc sa ma stapanesc stiind ca oamenii care jignesc sunt oameni tristi…

  1. Miruna , 26 noiembrie 2015 at 5:57 PM

    Tu nu ai jignit niciodata? Tu cred ca esti sfanta in capul tau. Deja se exagereaza atat. Parca intru de la un timp pe secta Adela.

  1. Adriana , 6 decembrie 2015 at 1:55 PM

    Asta e opusul postarilor uneia dintre prietenele tale care este mereu în fuga și chiar nu știu pentru ce se agita atât, trebuie sa o înveți și pe ea sa aibă NU și sa nu se mai implice în tot ce ii pica in mana :). Sper ca înțelegi la cine ma refer. Ai scris foarte frumos asa cum o faci mereu! Ești deosebita BRAVO

  1. Adriana , 6 decembrie 2015 at 1:56 PM

    sa ZICĂ nu 🙂

Leave a Comment