Cand crezi ca mai ai timp…

20 decembrie 2014 | 28 Comentarii

IMG_0040.JPG
Gagici, voua de ce va e frica?
Dincolo de fobii, rau de mare, ameteli sau mahmureala. Ce va e teama ca o sa va fie teama cand veti fi niste babute simpatice trimise de copii intr-un azil. De lux, vreau sa cred. 🙂
La cursurile pe care le tin la Academia Ruxandrei Ion, invitat a fost Marian Ralea. Un actor minunat pe care am avut marele noroc sa il cunosc indeaproape. A fost o discutie libera in care s-a vorbit despre ce inseamna sa fii actor, cum trebuie sa te pregatesti pentru un rol, la ce trebuie sa renunti pentru a fi si mai bun in meseria ta. Marian a raspuns cu sinceritate la fiecare intrebare, iar noi nu mai conteneam cu intrebarile. La un moment dat m-am trezit intrebandu-l ce regreta? Ce nu a facut suficient? Sau ce a facut prea mult? Cui a acordat inutil de mult timp? In ce activitati perisabile s-a intrecut?
Pe cine a neglijat? Pe cine n-a iubit?
Nu o sa va spun raspunsurile pentru ca sunt confidentiale, la fel ca tot ceea ce se intampla la cursul nostru.
Dar sunt lucruri la care m-am gandit si eu. O fi de vina minunata varsta de 28 de ani care este mai aproape de 30 decat de 20. 🙂 Late twenties, despre care am vorbit deja.

O alta mare actrita, alaturi de care am filmat in Aniela, dar numele ei nu am sa vi-l spun pentru ca am de gand, de data asta, sa va dezvalui rapsunsul ei: „acum platesc pretul libertatii nepermis de mare la care m-am raportat in fiecare relatie. Eram frumoasa, incredibil de frumoasa si credeam ca mai am timp… Sa fac copii, sa ma asez la casa mea, sa intalnesc sufletul pereche. Am divortat de mai multe ori pentru ca voiam sa fiu libera. Nu am acceptat niciun compromis pentru ca voiam sa fiu libera. Acum nu mai sunt nici frumoasa, nici tanara, iar libertatea pe care o simt, la care am tanjit toata viata, e cea mai grea temnita. Nu am copii…”
Sigur ca e complicat sa iti racordezi inima la timingul potrivit, sa faci copii cand nu esti inca prea batrana, sa-ti adori parintii in gura mare stiind ca nu traiesc vesnic, sa te apuci, in sfarsit, de sport, sa iti dai demisia, sa calatoresti, sa-ti dai voie sa intalnesti marea iubire, sa iesi dintr-o relatie, sa te imbeti, sa spui adevarul, sa ierti, sa sari cu parasuta, sa porti minijup, sa te machiezi, sa-i spui ca-l iubesti. Crezi ca mai ai timp…
Cred ca e foarte important sa nu sari etape. Da, cele plictisitoare impotriva carora am inceput, de careva generatiu incoace, sa ne revoltam. Da, la ele ma refer. Pentru ca cine „le-a inventat”, le-a inventat cu un scop… Cu scopul de a le aseza pe toate…la timpul lor!

Asadar, revin cu intrebarea, fetele mele dragi! Voua de ce va e frica?

Comentarii

  1. Irina , 20 decembrie 2014 at 10:45 PM

    Imi e frica de propriile decizii. Le iau, uneori greu, uneori usor, fara sa ma gandesc la ceea ce pot aduce, lucruri bune sau rele.

  1. Alina , 20 decembrie 2014 at 10:51 PM

    Adela, draga mea

  1. Marinela Lungu , 20 decembrie 2014 at 10:53 PM

    …De tot! De tot ce sunt,de tot ce nu sunt,de tot ce pot,de tot ce nu pot! De toate visele pe care uneori simt ca va trebui sa le ingrop. De mine! Cand vine noaptea si nimeni nu ma vede,ma sperie totul: viata,moartea,dragostea si absenta ei,faptul ca toate lucrurile devin obiceiuri,sentimentul ca-mi pierd timpul intr-o rutina care se va repeta la infinit…

  1. Aniţa , 20 decembrie 2014 at 10:53 PM

    Ce postare de suflet. 🙂 Mie îmi e teamă de trecerea timpului, de faptul că o să îmi fie dor cândva de tot ce sunt şi tot ce fac acum la fel cum îmi e dor de copilărie şi mai mult decât orice, îmi e teamă de faptul ca trecerea timpului îi va lua de lângă mine cândva pe oamenii pe care îi iubesc cel mai mult, că la un moment dat nu îmi voi mai găsi copilăria (şi toţi anii frumoşi petrecuţi la ţară) în braţele bunicilor mei, lângă poveştile lor de suflet pe care le-am ascultat de n ori, dar de care nu m-aş plictisi niciodată. Dar noroc că deocamdată avem timp, Adeluţa, să ne bucurăm de toţi ai noştri dragi şi să ne asigurăm că nu o să ne trezim într-o zi cu regretul că nu am făcut x sau y lucru. 🙂

  1. Mica , 20 decembrie 2014 at 11:11 PM

    Asa subiect frumos….! De ce mi-e frica mie?! Am
    senzatia ca sunt atat de multe „lucruri”…. Cred ca cel mai tare si cel mai tare mi-e frica de tendinta mea de a ma pozitiona, in general, la un nivel mult inferior celor din jurul meu. Pe buna dreptate sau nu, intr-un mod mai mult sau mai putin constient, fac asta si ajung sa pierd…pierd ocazii, oportunitati…ma pierd pe mine. Mi-e frica de ce as mai putea sa pierd din cauza asta. Mi-e frica, ca nu o sa pot sa-mi dau seama
    cand o sa vina (daca o sa vina) momentul sa renunt, sa pun punct, sa ma detasez de anumite persoane…situatii…contexte. Si-mi mai e frica sa nu ma agat de persoane pentru care poate nu mai contez, nu mai sunt importanta, nu mai am un rost in viata lor. Da….mi-e tare frica si de asta: Sa ajung sa nu mai contez pentru persoane care pentru mine inca mai conteaza……

  1. LM , 20 decembrie 2014 at 11:32 PM

    Ca voi ramane singura. Ca nu voi avea un omulet care sa ma iubeasca.. pentru ca tind sa il gasesc mult prea greu. Intr-adevar, nu un barbat te defineste, dar un barbat te implineste. Cel putin pe mine

  1. Astefanei Patricia , 20 decembrie 2014 at 11:53 PM

    De ce mi-e frică? Mie mi-e frica de mai mult de jumatate din lucrurile care ma inconjoara. Mi-e frica in primul si cel mai important rand, de negativismul care-l port cu mine la orice pas, si de care as da orice sa pot scapa. Sa ma despart de teama zilei de maine. As vrea sa am mai multa incredere in mine, sa gasesc acel ceva, si sa reusesc sa-mi schimb viata in mai bine si mai frumos. Sa conteze macar putin lucrurile care pentru mine inseamna totul, si pentru oamenii pe care ii iubesc cu adevarat. Sa ma simt „la locul meu” in compania lor, sa am curajul afirmarii, sa ma ajute sa ma desprind de pamant, si sa zbor spre lucrurile si idealurile ce mi le doresc. Sa-mi implinesc o parte din cele mai speciale visuri, sa ajung si peste cativa ani sa-mi spun: „Da sunt mandra de mine, ma bucur din suflet ca astazi, sunt omul care am vrut din totdeauna sa fiu”, sa termin liceul, sa iau bacul, sa ma dezvolt frumos,sa am o viata simpla din exterior, si cea mai minunata din interior. Depinde cum privesti nu? 🙂
    Mi-e teama ca imi fac iluzii, si ca nimic din ce am spus mai sus, nu se va implini..

  1. lorena , 21 decembrie 2014 at 12:51 AM

    Îmi e frica de tot ceea ce ar trebui sa fac la vârsta mea (23) si stiu ca voi regreta mai târziu. Vreau libertate, dar stiu ca mai târziu se va transforma dintr-un greu sentiment de singurătate. Vreau un copil, desi poate părea devreme, si știu ca daca voi aștepta pana foarte târziu, voi regreta. Îmi e frica de influentele lumii asupra mea, a relației mele, a bărbatului adorabil cu care trăiesc momentan. Îmi e frica de faptul ca va trece timpul si, profesional, nu voi găsi strada mea!

  1. andrada veronica , 21 decembrie 2014 at 8:08 AM

    Mi-este frica de faptul ca inca nu simt ca traiesc,ca nu sunt suficient de frumoasa pentru lumea asta atat de „perfecta”.Cu toate ca sunt constienta ca aceste clipe ale tineretii nu se vor mai intoarce…eu continui sa ma pierd in nimicuri…sa pierd ceea ce cu adevarat important…de asta mi-e frica…de faptul ca fac lucruri nepotrivite sufletului meu in mod constient… si totusi nu fac nimic
    pentru pentru a ma opri

  1. Georgiana Camelia , 21 decembrie 2014 at 10:49 AM

    Superba postare! Ca sa trec direct la subiect si sa iti raspund la intrebare, imi e frica tocmai de ce ai afirmat tu. Imi e teama ca as putea sa sar peste anumite etape. Imi e teama ca ma duc prea repede spre maturitate. Am 18 ani de abia impliniti si lumea dintr-o data imi spune asta ca un repros „Ai 18 ani, gata cu joaca!” Cred ca trecerea de la o treapta la alta este foarte importanta, trebuie facuta oarecum usor. Nu poti sa imi zici ca ieri aveam 17 si puteam sa ma joc si azi am 18 si nu mai pot. Nu merge asa, parerea mea. Imi e frica de salturile vietii pe care le-as putea face prea brusc.
    Of, ce-mi plac postarile astea!!

  1. TeoFulga , 21 decembrie 2014 at 11:12 AM

    Wow! Minunat subiect,pe baza caruia am putea vorbi ore in sir… Pentru ca mi se pare atat de complicat sa-ti descoperi toate fricile…cred ca si asta e o frica,sa iti asumi niste frici si sa incerci sa le depasesti. Si e si mai complicat sa ti le pui pe tapet, sa le discuti pur si simplu, cu cineva. Asadar,voi face un exercitiu si iti voi spune tie, si celor care vor mai citi acest comentariu, o parte din fricile pe care le am.
    Mi-e frica… de lucrurile pe care nu le-as putea face tocmai din frica de a avea un esec, sau de frica parerilor celor din jur. Sunt o persoana care inca este vulnerabila in fata anumitor pareri ale anumitor oameni, si astfel,pot rata oportunitati care posibil vin o data-n viata. Mai mi-e frica sa ma simt singura, si sa nu pot face ceva bun, pentru mine si pentru cei din jur. Cred ca cele mai mari temeri ale mele sunt legate de exterior..si de contextele in care ma pot afla si care pot schimba radical viata mea. Pentru ca vreau teribil sa am un drum de care sa ma simt mandra, atunci cand voi fi o -babuta simpatica trimisa de copii intr-un azil- :)) Sa simt atunci, ca am ales potrivit si ca am ce amintiri minunate sa rasfoiesc. 🙂 Sa descopar menirea, sclipirea, magia… si sa le pastrez mereu in suflet!
    Tu ai un drum minunat, si abia astept sa descopar surprizele care vor urma din partea ta! 🙂
    Puuuuup.

  1. Liliana , 21 decembrie 2014 at 12:05 PM

    Mi-e frica sa nu ia sfirsit povestea pe care o trăiesc. Am un soț minunat, o fetiță frumoasa si dulce, iar acum așteptam un băiețel. Cred ca in viață fiecărei femei – copiii ii aduc cea mai mare satisfacție sufleteasca.

  1. Sonia Diugan , 21 decembrie 2014 at 1:41 PM

    Datorita acestui post, în acest moment cred ca nu îmi mai e teamă de absolut nimic. 🙂 Felul tău de a scoate în evidenta realitatea este asa delicat și plin de încredere în tot ceea ce spui.
    Atunci când îmi e frica de ceva, cred ca este momentul în care nu mă mulțumesc, sau când îmi vine sa gândesc de rău, sau când sunt invidioasa pe ceva. Deobicei nu sunt așa, iar când mi se întâmplă, pentru ca e inevitabil, simt o frica în suflet.
    Dar cu tine și cu toate sfaturile pline de strălucire parcă totul capătă alte sensuri.
    Trebuie sa trăim și sa luam timpul ca pe un prieten.

  1. Luiza , 21 decembrie 2014 at 2:18 PM

    Postarea asta a venit la fix intr-o perioada in care incerc sa fac un bilant al ultimilor doi ani, dar mai ales al anului care se apropie de final, an care pentru mine a fost un an in care mi-am implinit niste dorinte foarte vechi, dar si un an al schimbarilor, in bine (dupa un 2013…zbuciumat, cel putin), schimbari pe care mi le doream de foarte mult timp, dar totusi care m-au dezechilibrat, initial. Chiar mi-am pus recent intrebarea ” Cum naiba sa te sperie, un lucru pe care ti l-ai dorit de cand te stii, si in sfarsit incepe sa se intample?!”
    Da, recunosc, am o oarecare frica de schimbare, de nou. Asta poate si pentru ca pana la momentul asta, in foarte multe privinte m-am bazat pe cei din jur in foarte multe situatii, cateodata chiar in anumite situatii in care m-as fi descurcat si singura. Din comoditate? Poate. Dar cred ca si dintr-o lipsa de incredere in mine, in fortele proprii, lucru pe care vreau sa incerc sa-l remediez.

  1. Adela , 21 decembrie 2014 at 2:54 PM

    Teama?! Teama…nu este neaparat un lucru rau, cred eu. Este bine sa ai temeri, asta te face sa fii mai atent/chibzuit/echilibrat in alegerile si faptele tale. Daca nu am avea temeri deloc, nu am mai putea sa ne bucuram pe deplin de reusitele noatre proprii, teama este un prim obstacol in fata a ceea ce ne propunem sau ne dorim, si este firesc, dar satisfactia reusitei sau a aproprierii de tinta este cu atat mai mare cu cat constientizezi ca ai reusit sa-ti invingi propriul obstacol, caci restul care vor fi, in cele mai multe cazuri nu mai depind de tine, ci de cei din jurul tau, sau de socitatea in care traiesti sau alte aspecte exterioare. Dar teama e a ta, si daca o invingi, asta e reusita ta si meritul tau si doar al tau.
    Si da, si mie mi-e frica, am temerile mele… mi-a teama sa nu ranesc oamenii din jurul meu, mi-e teama de dezamagiri, mi-e teama de esec, uneori cred ca imi e teama chiar si de succes, mi-e teama ca nu pot tine pasul, mi-e teama de singuratate… In fiecare zi am cel putin una din aceste temeri, dar in fiecare zi le depasesc, ca a doua zi sa revina unele…
    Mi-e teama ca intr-o zi nu-mi va mai fi teama de nimic, ar fi inceputul multor zile triste si fara perspective, fara evolutie si fara realizari, fara dorinte si fara vise…

  1. Ioana , 21 decembrie 2014 at 4:06 PM

    Idem ce a scris LM

  1. Trucmel Elena-Lavinia , 21 decembrie 2014 at 8:28 PM

    Mie,draga Ade,mi-e frica de trecerea timpului,mi-e frica de moarte!!!da,mi-e frica de momentul in care nu voi mai fi alaturi de cei dragi sau ei de mine…dar incerc sa nu ma gandesc la asta si sa traiesc fiecare clipa asa cum vine!Te pup :*

  1. oana savin , 21 decembrie 2014 at 11:33 PM

    Frica de frica pe care o simt cand ma gandesc ca nu las nimic in urma mea. Ca sunt doar un trecator in lumea asta, ca amprenta mea nu va ramane nicaieri. Ca oamenii vor merge mai departe fara sa stie ca am fost si eu cu ei. Ma sperie efemeritatea noastra. Ma sperie faptul ca acum sunt si nu stiu ce sa fac cu timpul meu. Il vad, il simt cum trece si…tot nu stiu ce sa fac cu ce mi-a mai ramas.

  1. toader tutuianu ionela , 22 decembrie 2014 at 9:42 AM

    Eu am tot 28 ani.M-am casatorit cu iubitul meu din cei 4 ani de liceu, iar la 21 ani eram mama.Azi, puiul meu are 7ani, iar mie mi-e teama ca o sa vina clipa cand o sa vreau sa-mi recapat libertatea la care am renuntat prea devreme, iar el nu o sa ma inteleaga.

  1. Paula Leon , 22 decembrie 2014 at 1:27 PM

    Buna Adela! Eu incerc sa ma gandesc la prezent. Nu vreau sa imi fie frica de nimic si nimeni decat de Dumnezeu. Ma bucur de fiecare zi alaturi de fetita mea de 10 ani. Simt ca am iubire de dat la oricine si orice. Regret doar ca sunt prea departe de parinti si ca ii vad mult prea putin!

  1. Lumi , 22 decembrie 2014 at 5:18 PM

    Exista teama si teama….Uneori ne e teama ca nu o sa se intample ceva, alteori ca se va intampla. Adica ni se face teama din te miri ce si din orice, daca nu ai credinta in Dumnezeu si incredere ca El iti va aduce intotdeauna in cale ceea ce trebuie, ceea ce iti face bine, ceea ce ti se cuvine. „Ce-i al tau e pus deoparte” spune o vorba foarte adevarata si daca e al tau nu e al nimanui altcuiva si daca e al altcuiva nu poate fi al tau :))

  1. irina lemnaru , 22 decembrie 2014 at 9:57 PM

    de ce poate urma…dar am invins aceasta frica anul acesta
    cand am divortat desi am o fetita de 4 ani, cand am intalnit marea iubire, pentru care as face orice
    care ma spriijina si cu care”cresc”cu care evoluez
    cazi pana la urma asta ar trebuie sa cautam toate o iubire care sa te faca sa cresti, sa devii mai bun mai puternic in orice ai face.
    si mai bine sa regreti ce ai facut decat ce ai fi putut face!

  1. Parjoteanu andreea mihaela , 22 decembrie 2014 at 10:02 PM

    mi e frica ca am oferit mult si am primit atat de putin incat acum nu mai vreau sa ofer deloc si totusi nu se observa..

  1. Sufletdefluturas , 23 decembrie 2014 at 11:59 AM

    …teama că nimeni nu mă va mai iubi.

  1. ioana , 24 decembrie 2014 at 5:34 PM

    buna fetelor,

    eu cred ca mereu exista timp. Cred ca fiecare am fost inzestrati la nastere cu posibilitatea de a simti ce trebuie sa facem, de a simti lucrurile pentru care suntem facuti (fie ca e vorba de meserie, familie, pasiuni) si cu timp sa le facem. nu cred insa in disperarea pe care ne apuca uneori in a bifa anumite lucruri, fortat, ACUM cu oricine si orice pret. eu nu am mult peste varsta ta, nu sunt casatorita si nici copii nu am. am jobul vietii mele si sunt fericita cu ceea ce fac. in doi totul e mai simplu dar intr-un doi in care nu simti cum prebuie totul pare imposibil, o povara. cred ca fiecare simte cand e momentul sa isi ia imi ma in dinti si sa faca schimbarea aia grea dar atat de benefica in cariera, cand intalneste omul potrivit si daca e facut sa aiba copii. din pacate nu toti suntem facuti pentru a avea copii, asta e lesne de vazut in jur, iar sa bifezi si acest punct numai din frica egoista de a nu fii singur la batranete mi se par nedrept. si mai cred ca singurele lucruri pentru care merita sa avem regrete sunt cele pe care le-am facut cu sufletul strans si impotriva firii. in rest avem timp pentru toate. 🙂

    Craciun fericit!

  1. Cretu , 26 decembrie 2014 at 3:10 PM

    De mine…

  1. Ioana , 29 decembrie 2014 at 5:27 PM

    Imi place postarea t si naturaletea ta Adela

  1. Denisa R. , 29 decembrie 2014 at 10:28 PM

    Nu trebuie sa ne fie teama de nimic,toate sunt trecatoare asa cum suntem si noi,imi era foarte teama sa am un copil,credeam ca nu voi fi o mama buna si alte mii de motive,il am acum si a fost atat de greu sa stau cu frica ca il voi pierde pentru ca am fost atat de aproape.Atunci am realizat ca toate se intampla cu un scop si fiecare la randul ei,nu stiu daca putem vorbi despre destin,soarta sau mai stiu eu ce dar noi suntem suma deciziilor noastre.

Leave a Comment