Cand voi fi batrana…

3 august 2015 | 22 Comentarii

  
Am crescut intr-o familie in care eu si fratii mei ne-am simtit prioritatea numarul 1! In care discutiile despre bani nu se purtau de fata cu noi, in care suma imprumutata de la CAR ne-a fost intotdeauna straina. Asta neinsemnand ca ni s-a permis orice. Eram pedepsiti daca greseam, certati daca intreceam masura. Poate asa au reusit sa ne faca sa ne simtim „prioritatea numarul 1” si nu „buricul pamantului”. Dar nu despre abilitatea parintilor mei si a parintilor in general de a-si creste frumos copiii vreau sa va vorbesc, ci despre abilitatea parintilor de a-si creste relatia lor frumos. Aceea de iubiti. De a vedea dincolo de iubirea nemarginita pe care o poarta copiilor. Nu sunt mama si sa ma iertati daca cei mai in masura decat mine considerati ca gresesc, dar asta e parerea mea acum si cred ca nu mi-o voi schimba. 

Toata viata mi-am imaginat batranetile mele alaturi de mosul meu. O fi un tablou trist, dar sigur e mai realist decat acela in care casa e plina de nepoti zgubilitici si de gineri si nurori plini de voie buna si tandrete. 🙂 O fi si asa cateva zile pe an, asta daca ai norocul sa ai copii buni si cu putere de convingere asupra consortilor/ consoartelor. Ca vorba aceea, stim cu totii cum se negociaza sarbatorile. Anul asta la ai mei, anul care vine la tai. Sau tot la ai mei pentru ca nu prea imi plac piftiile lu’ maica-ta. 🙂 

Deci, ca sa nu fiu dezamagita pe la 70 de ani, m-am gandit sa imi proiectez inca de pe acum batranetile cat mai realist cu putinta. Adica eu si cu mosul meu. Dar va spun, stiti cat de bine o sa ne intelegem? El o sa-mi spuna: „mai tii minte, draga mea, ca in tineretile noastre existau televizoare cu telecomenzi?” Si eu o sa-i raspund cu seninatate: „Nu!” :)))) Si eu o sa am grija sa-si ia tratamentul pentru inima la timp si el o sa se trezeasca in fiecare dimineata inaintea mea si o sa pregateasca ceaiul preferat. O sa mergem la bai sa ne tratam problemele cu oasele, la Mamaia la un all-inclusiv si poate cateva zile la Roma cand caldura nu va mai fi insuportabila. O sa ne contrazicem pe teme politice, iar convorbirile cu copiii ne vor fi combustibil pentru zile intregi. 

Cred din suflet ca principala relatie pe care trebuie sa o cladim frumos, este cea de cuplu! Copiii cresc si pleaca si tu tot cu mosul tau ramai. Daca nu ai grija de cea mai importanta dintre relatii, vei avea batraneti reci, triste si… pustii. 

Copilul trebuie sa invete ca parintii au un timp al relatiei pe care trebuie sa il respecte. Nu e o forma de abandon, ci o metoda prin care invata sa respecte si nevoile celorlalti. 

Si mai cred un lucru! Prima lectie despre iubire si tandrete copilul o invata de la parintii lui. De la ce vede si aude. Asa ca din orice unghi ai privi lucrurile, mesajul e simplu: Ai grija de iubitul tau de azi, partenerul si prietenul tau de maine! 

Voi ce parere aveti despre asta? Daca sunteti deja parinti, optica se schimba? Cat e de greu sa pui in practica ceea ce eu doar gandesc la nivel teoretic? 

Comentarii

  1. Sonia Diugan , 3 august 2015 at 10:01 AM

    Cred ca eu nu as fi în a în stare sa comentez acest subiect într-un anume fel,dar pot spune ca și eu spun cum mă imaginez bătrână și alături de cine. Mă văd o bătrânică fericita și cocheta. 🙂 Hihi.
    Și cum ziceai tu,sunt așa de mandra ca am văzut mereu la părinții mei legătura aceea frumoasa de iubire,ca i-am avut mereu aproape,ca le pot spune absolut totul..primii pași către o maturizare frumoasa clar ca de la ei și cu ei îi dobândim. Iar multe din ceea ce aleg eu acum, sau cu cine aleg sa îmi petrec timpul,sunt și influente drăguțe din partea familiei. Ce subiect frumos ai abordat Adela..și ce suflet bun pot avea tu. 🙂 Pana vei ajunge tu cu moșul tău sa știi ca și aprecierea și și prietenia noastră speciala se va păstra. Iar acum..viitorul este și va fi mereu influențat de un prezent frumos și trăit la maxim!

  1. TeoFulga , 3 august 2015 at 10:27 AM

    Mi s-a facut pielea de gaina! 🙂 O sa-mi pun postarea asta la loc de cinste,s-o recitesc,pt ca mi se pare ca ai scris atat de mult adevar!! Sunt de aceeasi parere cu tine,ai zis totul atat de frumos! Armonia, linistea si dragostea pornesc ca si radacina de la cuplu, de la parinti. Abia astept sa va vad parinti,pe tine si pe Radu,pt ca tare buni si corecti veti fi,din toate punctele de vedere. 🙂

  1. ionela toader , 3 august 2015 at 11:07 AM

    Ai foarte mare dreptate! La fel gandesc si eu.si sunt mama de 8 ani!!!!

  1. Georgiana Camelia , 3 august 2015 at 12:50 PM

    Ce gandire frumoasa ai! Eu pot sa imi spun parerea din prisma altui unghi. Parintii mei au divortat cand aveam 11 ani. Nu am avut norocul tau, cunosteam cred toate problemele casei, dar in schimb, am vazut ceea ce eu nu vreau sa arat copiilor mei. Sper ca am invatat din greselile parintilor mei, si asta e foarte important.
    Si eu visez la exact aceeasi batranete, alaturi de un mos al meu. Ador cuplurile batrane de pe strada. Cand le vad cat de grijuli, iubitoare si tandre pot fi, imi insenineaza ziua ❤.

  1. Ioana , 3 august 2015 at 1:48 PM

    Ai o gandire foarte corecta! Ai scris exact ca un psiholog! Copilul invata din ceea ce vede. Mediul familial e microuniversul lui.Chiar daca piciul e prioritar, relatia parintilor e o sursa foarte importanta de informatii. El va pune in aplicare ceea ce invata acasa. Degeaba ii vorbesti de iubire, daca in casa e lipsa!

    Foarte frumos ai scris Adelea! Te pup!

  1. admin (author) , 3 august 2015 at 6:50 PM

    Ma bucur ca postarea a fost pe gustul tau. M-am hotarat sa spun tot ce cred si simt cu onestitate. Daca asta ajuta pe cineva, ma bucur, dar sigur pentru mine scrisul e terapie. Deci cel putin un om castigat :)))

  1. Rebeca , 3 august 2015 at 3:18 PM

    M-a furat postarea asta 🙂 chiar ma vedeam batrana, langa ” mosul meu ” luandu-ne medicamentele, seara :)) vorbesti despre niste subiecte la care poate nici nu ne gandim, si abia citindu-le aici realizam cat sunt de adevarate/importante/reale! Nu-mi pare rau ca pierd timpul pe blogul tau, sa zic asa, chiar aud si invat lucruri noi 🙂 Am visat cu tine si cu Radu aseara, ciudat, stiu, dar mi s-a parut interesant sa vad postarea asta noua cand m-am trezit 🙂 te pup si din suflet va doresc numai bine 🙂

  1. admin (author) , 3 august 2015 at 6:49 PM

    Nimic nu e intamplator! ?

  1. Ioana Agache , 3 august 2015 at 3:31 PM

    Doamne…niciodata nu ma pot dezlipi o secunda pana nu citesc de-a fir a par de vreo trei ori cam tot ce scrii. Scrii atat de minunat, aranjezi de-asa masura cuvintele si transmiti atatea sentimente…trebuie neaparat sa scrii o carte (am mai spus asta, cred). Esti deosebita si ceea ce scrii e deosebit pentru ca vine din sufletul tau curat si plin de iubire. Cat despre subiect, sunt total de acord. Tare bine spui…e un sfat e care am sa il iau in considerare. Te pup, Adeluca draga!

  1. Ana-Maria M. , 3 august 2015 at 6:44 PM

    Am inceput sa citesc de ceva timp blogul tau si tare imi place ce scrii..de multe ori citesc rand dupa rand si parca sunt scrise de mine.. asadar ma regasesc. Sper sa nu renunti la acest blog pt ca pe mine personal ma ajuta mult ce citesc aici. Iti doresc success in tot ceea ce faci 🙂

  1. admin (author) , 3 august 2015 at 6:49 PM

    Nu renunt, cum sa renunt? Abia m-am infierbantat. :))))

  1. Oana , 4 august 2015 at 10:17 AM

    ce frumos si adevarat! Chiar ieri citeam ceva legat de subiect in cartea Succesul in viata, Brian Tracy. Foarte buna, o recomand.
    Copiii nu trebuie sa fie proprietatea parintilor. Ii nastem, le dam aripi sa zboare si atat! Ne uitam la ei cum cresc..

    Adela, imi placi maxim!
    Te pup
    http://www.jurnaldemireasa.ro

  1. Ana , 4 august 2015 at 10:47 AM

    Ce sa zic!!! Ai mare dreptate, eu sunt cu sotul meu de 3 ani impreuna, azi e Aniversarea noastra de nunta ! Avem un baietel si mai asteptam o fetita, chiar daca suntem la inceput de cale si inca poate nu suntem parinti foarte experimentati si avem multe de invatat la capitolul dat, stii imi vine cate odata sa ies doar eu cu el sa ne mai plimbam singuri, sa stam pur si simplu pe o banca in parc doar el si eu chiar daca nu am schimba nici un cuvant, dar simt nevoia asta sa avem un mic spatiu, este un vis al meu care il pot realiza doar cand mergem acasa la Chisinau sau la Tulcea, ca din pacate acum nu am cu cine lasa copilul nici pe 10min cu cineva !!! Si acum dupa ce am citit postul tau mi ai adus aminte de parintii mei care din septembrie il trimit si pe ultimul copil la scoala si o sa ii intreb deja prin perioada Craciunului cum e sa cresti 3 copii si dupa 29ani de casnicie sa iti ramana intr o zi casa pustie intr un fel sau altul !!!

  1. Ana Ifrim , 4 august 2015 at 11:39 AM

    Acesta postare, m-a emotionat, si ai vazut lucrurile intr-un mod realist, serios, dar totodata, si frumos. Eu am de abia 19 ani, si vad lucrurile exact la fel ca tine, i-am trimis link-ul cu postarea ta, si prietenului meu din Londra, sper sa nu te superi, scumpa mea iubita si frumoasa Adela. Dupa ce l-a citit si el, ca sa isi acopere emotiile care l-au patruns, imi spune razand: ,,sa nu uiti, sa imi pregatesti pastilele de inima, la batranete”, ,,si sa nu uit sa ma trezesc inaintea ta, sa iti pregatesc ceaiul preferat”! Te pup scumpa mea frumoasa Adela Popescu!

  1. patty sameh , 4 august 2015 at 11:58 AM

    E scumpa Andreea…..e frumos sa iti doresti,sa visezi ca batranetiile va vor prinde impreuna…cu totii ne dorim asts cand suntem indragostiti,dar din pacate nu se intampla la toti.Stii..de la o etapa a vietii la alta etapa sunt niste trepte pe care le urci sau cobori,teste ale vietii cu probleme buclucase in care solutia cea mai usoara ar fi sa dai bir cu fugitii…dar ramai si lupta pentru ce si cine iubesti.Cand cuplu ajunge la maturitate si apare nunta …e…de acolo incepe adevaratele lupte cu tine insasi….lasi sau te impui…si daca lasi….cand lasi de la tine…si cand te impui …cum sa te impui…si apoi dupa intervin copii…deja ajungi cu iubitul la alt stadiu..Stadiul de al vrea aproape dar nu prea aproape ca trezeste copilul ..si tu o iei de la capat si probabil el doarme.Atunci incep fustrariile….brrrrr.In fiecare zi ..iti vei dori 1 min al tau ..numai al tau(asta daca nu ai ajutor …ca mine).Iar cand copii cresc …e greu sa iti amintesti cum era cand erati singuri…si daca ocazional stai fara copil..deja te plictisesti..si..parca nimic nu e cum era.E greu sa ajungi la batraneti frumoase cu iubitul….dar va doresc asta tie si lui Radu din toata inima..la fel cum imi doresc si mie.

  1. Iulia , 5 august 2015 at 12:13 PM

    Un copil nu are nevoie doar de dragoste de la parinti, ci si de dragoste intre parinti.

  1. Mada , 5 august 2015 at 4:52 PM

    Patty sameh…foarte bine spus. Dupa ce apar copiii, daca nu ai ajutor aproape 24/24 e foarte greu, aproape imposibil sa mai tii pasul cu viata de dinainte. Dar sufletul va fi incomparabil mai plin 🙂

  1. iris , 10 august 2015 at 5:18 PM

    Compatibilitatea intre persoane este extrem de importanta intr-o relatie , casnicie sau familie.
    Sa nu mai vorbim de respectul reciproc care ar trebui sa existe , pacat ca este cam pe cale de disparitie .

  1. Sofia , 11 august 2015 at 8:48 PM

    Patty Sameh are mare dreptate. Adela deocamdata nu stii cate eforturi au facut parintii tai sa-ti dea impresia pe care o ai acum.
    Cand o sa ai un copil, o sa intelegi. Un copil (primul copil) nu intareste cuplul ci il pune la cea mai grea incercare. Multe casnicii nu rezista atunci. Iubita lui nu mai e iubita ci mama copilului. El nu mai e centrul universului ei ci bebelusul. Ea nu mai poarta sutiene sexy ci practice care sa nu-i raneasca sfarcurile deja extrairitate si care sa ii permita rapid sa efectueze alaptatul la cerere, nu mai poarta tanga ci chiloti cu intaritura la burta sa i se vindece taieturile mai rapid si fara cicatrici prea evidente (pe burta sau in locuri mai intime), in primele luni, ea nu mai vede rochite, bluzite ci body-uri, pampersi, pantalonasi, bavetici. Ooo si multe alte ‘beneficii” ale maternitatii de inceput care e zugravita asa de fals – romantic.
    Daca ai norocul sa iti mai ia cineva bebelusul cateva zile, o zi-doua simti un gol si un dor imens, dar incet, incet incepi sa-l descoperi pe iubitul tau. Dar nu o sa rezisti mai mult de 4 zile fara copil. 🙂

  1. Dana , 3 august 2017 at 2:36 PM

    Tare interesant ar fi un update al acestui post. Se schimba mentalitatea oamenilor dupa ce au un copil?

  1. Ioana , 8 ianuarie 2018 at 10:51 PM

    De acord cu tine Adela. Dar de acord si cu Dana. Chiar m-ar interesa un update „post-bebe”. Please, take it into account

  1. Cristina , 9 iulie 2018 at 3:02 AM

    Sunt total de acord! Desi pentru mine mai e de lucru la capitolul intemeierii familiei, gandurile mele au zburat si peste ani.

Leave a Comment