Ce…

3 noiembrie 2015 | 29 Comentarii

  
Cand s-au trezit nu stiau ce o sa li se intample. 

S-au trezit cum te trezesti si tu. Au facut ce faci si tu cand te trezesti. 

S-au spalat pe dinti, au baut o cafea, au deschis facebook ul, au plecat din casa grabiti. Exact ca si tine. 

S-au enervat in trafic, au pierdut metroul. Au vorbit pe whatsapp, au verificat mesajele pe facebook, au mancat ceva, s-au enervat. Exact ca si tine! 

Iar s-au enervat, au plans, au ajuns la munca, la scoala, au predat proiecte, au chiulit, au dat examene, iar s-au enervat, au postat pe facebook, au injurat, au scris iar pe whatsapp, si-au facut planuri, au numarat bani, au cumparat bilete de vacanta. Exact ca si tine. 

Nu s-au uitat la cer, nu si-au sunat parintii, sau poate i-au sunat dar i-au bodoganit, s-au despartit de iubiti, altii s-au indragostit. Exact ca si tine. 

Convinsi sau nu, unii fani infocati, altii doar ca sa iasa din casa, seara, pe 30 octombrie au mers la un concert. Au ras, si-au comandat bere, au scris pe whatsapp, au dansat, si-au comandat votka, suc, apa plata. Exact ca si tine. 

Ultima bere. Ultimul suc. Ultimul sentiment de ura, de iubire, de extaz, de frustrare. ULTIMUL.

Ei azi nu mai sunt…

 Ce din ziua aceea i-a anuntat ca este ultima din viata lor? 

Ce din ceea ce traiesti chiar acum te asigura ca ziua aceasta nu este ultima din viata ta? Ultimul minut…Ultima imbratisare… Ultimul pahar cu apa…

NIMIC. 

Azi am venit la Susani sa-mi sarut parintii. 

Exact ca si tine. 

Sper. 

Comentarii

  1. Antonia , 3 noiembrie 2015 at 9:30 PM

    30 octombrie* 🙂

  1. admin (author) , 3 noiembrie 2015 at 9:44 PM

    Am modificat

  1. Mihaela , 3 noiembrie 2015 at 9:32 PM

    Whatsapp*

  1. rami , 3 noiembrie 2015 at 9:33 PM

    eu nu ii mai am :((((

  1. sylvia , 3 noiembrie 2015 at 9:36 PM

    Rectifica…30 octombrie

  1. admin (author) , 3 noiembrie 2015 at 9:43 PM

    Am modificat. Scuze!

  1. Lora , 3 noiembrie 2015 at 9:38 PM

    Cat de bine e spus..si dureros..

  1. Flory , 3 noiembrie 2015 at 9:49 PM

    Romania….stam sa corectam ca doar suntem cu totii profesori….dar nu vedem ce este de vazu…nu simtim…
    Cat despre intrebare…nimic nu ne determina sa realizam ce se va intampla peste o secunda…un minut…numai Dumnezeu stie!
    Ca de obicei Adela, ai punctat unde trebuie 🙁 Te pup

  1. Georgiana Camelia , 3 noiembrie 2015 at 9:51 PM

    Extrem de emotionant…

  1. Nastiulea , 3 noiembrie 2015 at 9:52 PM

    M-am trezit si eu in dimineata de 31 octombrie.Pornesc televizorul,stiri,Bucuresti,club,panica,lacrimi,decedati,tineri!!!Soc…in 3 ore alta stire,avion prabusit 224 de pasageri,25 copii.Cu totii se intorceau din frumoasa lor vacata,”Cel mai important pasager”asa descriere a scris mama la poza postata cu fetita ei,care avea doar 10 luni,inainte de zbor!
    De ce Doamne?!
    Toti au plecat,atat de frumosi,atat de tineri!
    Cel mai trist,sfarsit de octombrie…
    De 4 zile,nu ma pot linisti,sunt doar cu ochii la stiri,in lacrimi si durere in suflet!Chiar daca nu am cunoscut in nici o tragedie pe nimeni,simt durerea asta ca pe a mea,proprie,alaturi de parintii mei!
    Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca in pace pe toti!

  1. Andreea , 3 noiembrie 2015 at 9:55 PM

    Asa este…niciodata nu stim cand e ultima zi. de aceea in orice moment sa fim pregatiti sa ne intalnim cu Dumnezeu. Sa fim curati, sufleteste si trupeste, sa fim impacati cu Dumnezeu si semenii nostrii, sa profitam de fiecare moment pentru a ne imbogati sufleteste, prin fapte bune, vorbe bune si un suflet de copil. ” Nimic nu se intampla fara ingaduinta lui Dumnezeu”, iar aici ii citez pe Sfintii Parinti. Dumnezeu nu ingaduie sa se intample un rau fara sa iasa un lucru bun de acolo. Noi am invatat sa apreciem mai mult, parintii, prietenii, oamenii, viata in sine.

  1. TeoFulga , 3 noiembrie 2015 at 9:57 PM

    ….Nu imi mai gasesc cuvintele. De cateva zile incoace nu mai am stare. Imi dau seama cat conteaza sa fii bine,sa fii sanatos si sa ”ai probleme marunte” care isi gasesc rezolvarea… Plang, ma intreb si sper intr-o schimbare in bine a societatii noastre. Macar acum, sa realizam, sa schimbam si sa ne schimbam acolo unde ni se pare ca nu ”functionam” bine. Imi doresc din tot sufletul ca ranitii sa fie bine, sa lupte, sa invinga si sa poata zambi din nou. Doamne ajuta.
    Te pup, om drag si atat de bun!

  1. Sofia , 3 noiembrie 2015 at 10:36 PM

    Cand il vedeam pe muntele de baiat, blond, cu ochi albastri, un adolescent pus pe sotii, un rocker licean, pe holurile liceului, care ma saluta ca era prieten cu unii din colegii mei de clasa, cum as fi putut eu macar sa-mi imaginez ca nu va mai fi la nici macar 40 ani? Nu-mi pot sterge din minte claia lui de par blond, tunsa parca cu ciobul si ochii albastri ca lacurile adanci de munte, cu o privire de copil neastamparat prins facand o prostioara. As vrea sa ma intorc cumva in timp sa urlu la el sa nu fie erou si sa fie in viata. Sa fuga, daca a scapat si sa nu se mai uite in urma. Sa fie un anonim in viata, nu un Cavaler al Ordinului National „Pentru Merit” mort. Si ma intreb de sambata dimineata, la fel ca tine, ce anume din acea harjoneala baieteasca adolescentina din pauze, m-ar fi putut avertiza ca vineri noaptea el nu va mai fi.

  1. Daniela , 3 noiembrie 2015 at 10:38 PM

    30 ianuarie?

  1. Mica , 3 noiembrie 2015 at 11:13 PM

    Adela mea, au fost si inca sunt atat de amare zilele astea….
    Pot spune doar ca intr-un gest de egoism poate, in noaptea aceea de groaza in care am auzit ce s-a intamplat, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma asigur ca cei dragi mie nu au fost acolo, ca sunt bine. Am sunat disperata, am scris mesaje. Mi-a fugit gandul
    si la tine. Am verificat whatsappul sa vad cand ai fost activa ultima oara. Apoi am rasuflat usurata. Eu am putut sa fac asta…mi se rupe sufletul insa de cei care nu au mai primit nici un raspuns de la cei dragi… Prea multa durere zilele astea. Ma rog pentru mangaiere si alinare. Pentru vindecare.
    Tu, sa ai grija de tine draga mea! Te rog!

  1. Sonia Diugan , 3 noiembrie 2015 at 11:32 PM

    Sa ne rugam și sa facem tot ce ne sta în putință pentru ai ajuta pe cei care încă se zbat intre viața și moarte..
    Adela, ce om minunat ești tu, ce e exemplu cu adevărat demn de urmat!!
    Îți trimitem pupici, fiecare de unde putem. Eu de la Cluj, și iți scriu la fel de îndurerată și totuși.. plina de o anumita speranța

  1. Larissa , 4 noiembrie 2015 at 1:17 AM

    Traim in tara unde se aloca zeci de mii de euro pentru biserici,dar pentru spitale, medici si aparatura medicala nu avem!!! In Romania la ora actuala sunt 18.300 de biserici si 475 de spitale. Revoltator si cutremurator. In loc sa se faca spitale si sa mareasca numarul de doctorii in spitale, se fac biserici cu turnurile suflate cu aur si argint. Doamne fereste! Asa ceva numa la noi in tara poti vedea. Asemea stirii la televizor te lasa mut. Mor oameni pe capete si tot nu se face nimic? In schimb se fac biserici foarte, chiar foarte inalte, poleite cu aur si argint si cand vine vorba de spitale toata lumea da din umeri si se spune”E criza!”. Am inteles, e criza dar hai sa nu mai facem atatea bisericii si mai multe spitale, si sa se imbunatateasca tot cadrul medical, incepand de la aparate pana la medici. Avem medici foarte buni in Romania dar din pacate guvernul Roman nu face nimic pentru a imbunatatii prin orice cale. Cati oameni trebuie sa mai moara ca autoritatile sa inchida orice bomba care se vrea club? A explodat unul la Sighet. Nimic. Au ars niste fete de vii intr un retaurant la Constanta. Nimic. Acum, acesta din Centru Vechi. Ar trebui sa se faca controale peste controale. Avand in vedere ca erau 300 de persoane pe o capacitate 100, si doar o usa de iesire, si s-au mai aprins si artificii. Este strigator la cer! Multi o sa imi spuna ca nu cred in Dumnezeu sau mai stiu eu ce. Ba da, oameni buni. Credinta o ai in suflet nu in turnuletele bisericilor care si alea tot pe banii romanilor sunt facut. Nici un preot nu s-a dus sa tina o slujba sau sa aprinda o lumanacare ca cica ” Preotii nu au voie sa mearga fara acordul Patriahiei sau ca un preot nu are voie sa mearga nechemat.” Trezit-va oameni buni!!! Cum alti oameni sau dus sa aprinda o lumanare asa putea si un preot sa mearga. Ma inclin in fata Asistentelor de la Maternitatea Bucur care pe jos fugeau de a acorda primul ajutor, ma inclin in fata mediciilor care au salvat atatea vieti cate au putut, ma inclin in fata acelor 2 baieti care au intrat sa mai salveze vieti cu riscul propiei vieti si din pacate nu au mai iesit! Eroii tarii!!! Cuvintele sunt de prisos. Condoleante familiilor! Dumnezeu sa-i odihneasca pe toti cei care au murit si celor raniti sa le dea putere sa lupte pentru viata lor. #Fiisolidar.

  1. Mica , 4 noiembrie 2015 at 10:00 AM

    Larissa, nu vreau sa te contrazic in ceea ce ai spus tu. Intr-un fel sau altul poate ca ai dreptate insa eu nu cred ca ar trebui sa gasim acum vina preotilor ca nu au fost acolo sa aprinda o lumanare. Nu putem afirma cu certitudine ca nu a existat preot care sa nu spuna o rugaciune sau sa nu-i pomeneasca pe cei din tragicul accident la slujba. Faptul ca nu s-au afisat public, pentru mine nu inseamna nimic. Mie mi se pare ca in astfel de momente, pe langa dreptatea de care avem nevoie si care tine de lege, autoritati…avem nevoie si de Dumnezeu. Si imi dau seama cu tristete ca incepem din ce in ce mai mult sa-L indepartam. Nu sunt genul de persoana cu o credinta dusa la extrema. Insa cred in Dumnezeu si cred ca sufletele noastre au mai multa nevoie de El. Atat.

  1. Marian , 4 noiembrie 2015 at 10:10 AM

    Mica esti pe langa, fato! Ma dispera astia care scriu peste ideea altuia si mai ales inainte sa citeasca bine si sa inteleaga ce vrea omul sa zica. De parca ar fi fost intrebata: Mica,draga tu esti de acord?

  1. Eu , 4 noiembrie 2015 at 10:28 AM

    Mereu m-a chinuit gandul ca azi e poate ultima zi. Ultima zi cand ma trezesc, ultima zi cand ma vait ca incepe o noua zi de munca, cand ma enervez, cand plang, cand simt ca nu mi se da dreptate, ultima zi in care prea putin aleg sa ma bucur de ceea ce am, de ceea ce sunt, de ceea ce traiesc. Cred ca fiecare om, are un destin, un numar de zile limitat pe care el trebuie sa le traiasca.. ca mor azi, maine, peste o luna, peste 10 ani, nu stiu nici eu, nici tu, si nici cei care aveti impresia ca avand tot ce va doriti, aveti si puterea de a trai vesnic. De acees dupa ce ii spun mamei la telefon ca e o cicalitoare si o obositoare o sun peste cateva secunde sa repar situatia si sa ii spun ca o iubesc. De aceea incerc sa vorbesc zilnic cu oamenii dragi mie, pentru ca ma chinuie vesnic gandul ca nu pot lasa nimic pe ziua de maine. Pentru ca tot ceea ce am eu sau ai si tu este ziua de AZI! Atat! Ziua de maine nu ne apartine sau nu le apartine lor, oamenilor dragi noua! Regret ca fugim toti dupa lucruri fara sens care credem noi, ca ne vor aduce fericirea cand de fapt fericirea o avem toti in noi si in oamenii de langa noi si in diminetile cand deschidem ochii si realizam ca vedem, ca auzim, ca mergem, ca avem doua maini pe care putem sa le folosim! Regret ca si eu si tu, cel care citesti acum, ne pierdem zilele urand, regretand, plangand in loc sa ne bucuram de viata asta, care in orice zi se poate termina.

  1. Mica , 4 noiembrie 2015 at 11:02 AM

    Marian, traim intr-o tara libera. Este un spatiu public acesta. Cred ca am dreptul sa-mi dau cu parerea si fara a fi intrebata. A fost o simpla reactie la ceea ce am citit si am constatat in ultima perioada. Nu am contrazis spusele Larisei. Doar am simtit nevoia sa fac o completare cu privire la un aspect care am observat ca a tot fost adus in discutie, nu doar aici. Scuzata-mi fie insa indrazneala de a-mi permite sa-mi expun parerea fara a fi intrebata in mod direct.

  1. Marian , 4 noiembrie 2015 at 5:26 PM

    Tot pe langa esti.

  1. Marian , 4 noiembrie 2015 at 5:36 PM

    A spus cineva de pe aici ca nu e nevoie de Dumnezeu, mai copila? De ce se amesteca astfel lucrurile?! Normal ca e nevoie de spitale!!!!! Asta sublinia fata aia! Fereasca!!! Tu te-ai intrebat ce se va intampla in caz de un cutremur????!!! Daca Romania a fost depasita in situatia asta de locurile din spitale!!!O Doamne ca parca meritam ceea ce ni se intampla caci dormim cu totii pe noi…

  1. munteanu alexandra maria , 4 noiembrie 2015 at 6:44 PM

    in loc sa primiti mesajul textului , va apucati sa corectati greselile gramaticale
    nimeni nu este perfect .. nu stiu de ce reactionati asa .

  1. Mica , 5 noiembrie 2015 at 7:52 AM

    Marian cu scuzele de rigoare, nu stiu care dintre noi este pe langa. Reciteste ce am scris eu. M-am legat de intrebarea, de ce preotii nu au fost prezenti la locul tragediei pentru a aprinde o lumanare, pentru a spune o rugaciune. Atat.
    Am spus eu ca nu avem nevoie de spitale?! Normal ca avem, este evidenta aceasta necesitate. Si am mai spus ca pe langa dreptatea pe care o cerem de la autoritati, legi (Indreptatiti fiind sa facem asta) avem nevoie si sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Fiecare cum stie si cum poate. Asta nu are nici o legatura cu nr de biserici. Atat. Altceva nu am zis. Nu stiu de unde revolta ta dar dar sa zicem ca incerc sa o inteleg.

  1. Descude , 5 noiembrie 2015 at 8:53 AM

    Emotionant! Transmiti multe prin postarile tale!
    http://www.descude.com

  1. LuminitaC , 5 noiembrie 2015 at 9:16 AM

    Trebuie sa traim in prezent, constient, cu raspundere pentru viata noastra si cu intelegerea faptului ca la randul nostru suntem parte a vietii celorlalti.
    Astfel de tragedii trebuie sa ne faca sa fim mai vii, mai interesati de ce si cum traim, de ceea ce gandim si spunem. Trebuie sa ne faca mai smeriti, mai putin artagosi, mai toleranti cu noi si cu ceilalti. Asta nu inseamna sa nu luam atitudine, sa nu ne spunem punctul de vedere, sa nu cerem deschis ceea ce consideram ca este drept si corect.
    Fiecare zi poate fi ultima, conteaza prin urmare ca fiecare zi sa fie una cu sens, in care am trait si nu am fost ‘traiti’.

  1. Alina , 7 noiembrie 2015 at 4:39 PM

    Cu cinci minute inainte de tragedie erau cei mai fericiti. Ce-i facea sa creada ca viata lor se scurge, ca isi traiesc ultimele clipe? Imi imaginez acele imagini pe mute si in slow motion, fețe fericite, implinite si cateva minute mai tarziu aveau sa fie morti. Cum se poate numi asta?

  1. Alexandra , 9 noiembrie 2015 at 6:25 PM

    Atat de greu. Nu cred ca exista durere mai mare ca aceea de a te impaca cu gandul ca copilul tau nu mai este. Probabil ca Dumnezeu avea nevoie de ingeri.

Leave a Comment