Cum poate sa iti fie de folos un necaz.

24 ianuarie 2015 | 10 Comentarii

IMG_0796.JPG
Dragii mei,

Am lipsit o scurta perioada de aici, pentru ca asa cum poate v-ati dat seama din ultima postare, bunica a mea a avut ceva probleme de sanatate si putine au fost lucrurile care m-au preocupat in plus.
Desi are 78 de ani, nu e niciodata momentul…Asadar, toata familia a facut tot ce se putea face pentru a trece cu bine si peste acest impas. Inainte de a va spune ce am realizat zilele acestea, as vrea sa multumesc medicilor si asistentelor de la spitalul Elias pentru profesionalism, pricepere, dragoste si daruire. Dupa o saptamana de stat in spital, acum, mamaica mea e ceva mai bine si se bucura de odihna acasa la ea, multumesc lui Dumnezeu.

Mama mea mai are doua surori, deci trei copii in familia Grecu. Tatal meu are si el doi frati, deci trei copii in familia Popescu. Eu mai am doi frati, deci trei copii in familia mea. In momentele mai grele din viata, te uiti in zare si singurii stalpi reali de sustinere pe care ii vezi si simti, sunt ai tai.
Pornind de la asta, iata si cateva concluzii trase zilele astea, exprimate pe scurt si pe intelesul, mai ales al meu:
1. Trebuie sa fac copii. Minim 2 , maxim 4. 🙂
2. Am cea mai tare mama de pe planeta
3. Nimic pe pamant nu e mai important ca familia
4. Desi mamaica, in mod activ, nu mai e neaparat foarte prezenta in viata mea, cand ea nu va mai fi, va disparea o lume.
5. Timpul este totul
6. Imi doresc sa deschida cineva un azil adevarat, ca afara. Cu cadre medicale devotate, cu mancare buna, asternuturi curate, mancare cu gust, alei prin padure, seara de filme, etc. Traiesc cu speranta ca pana voi imbatrani, se va gasi un investitor care sa-mi indeplineasca dorinta.
7. Bunul simt de care „ma acuza” toata lumea, e mostenire de familie si nu are cum sa dispara, intrucat e imoamantenit in adn-ul familiei mele de secole.
8. Pampersurile sunt o mare inventie
9. E mai bine intr-un salon cu mai multi oameni. Trece timpul mai repede, asculti povesti de viata si-n plus, in caz de urgenta, se gaseste careva mai zdravan decat tine sa cheme o asistenta.
11. Uneori o situatie care aparent nu aduce nimic pozitiv in viata ta, privita din alta perspectiva, iti da ragaz, te ajuta sa te reorganizezi, sa ai timp de povestile trecutului, sa te descoperi.
10. Grea meserie au medicii.
11. Ce frumoase sunt zilele in care toti ai tai sunt sanatosi. Atat e nevoie si nimic mai mult…
12.Doctorul potrivit il gasesti la masa potrivita cu prietenul potrivit. Totul e timing. Nu-i asa, Ste? 🙂

Comentarii

  1. Marinela Lungu , 24 ianuarie 2015 at 12:41 PM

    Inca de la inceputul postarii,am inceput sa lacrimez si sa intru tot mai mult in esenta cuvintelor tale. Intr-adevar,in postarea anteriara te-am simtit foarte trista si greu apasata de lucrurile alea „firesti”,dar atat de dureroase…Pana la urma,viata noastra este doar o calatorie,nu suntem vesnici si timpul nu e niciodata suficient pentru noi. Intotdeauna am mai vrea o clipa,insa uneori,irosim atitea inconstient. Ajung uneori sa fac meditatii si realizez cat de incorect traiesc uneori,pentru ca nu valorific momentul respectiv suficient. Apoi,regret. Insa regretele nu-si mai au rostul mai tarziu. Daca nu traim bucuriile la timp,ce rost mai are sa le traim mai tarziu? Si ce rost au amintirile,daca nu avem timp sa ni le amintim? Ce rost au visele,daca nu luptam sa le implinim? Ce rost avem noi,daca doar existam si nu traim? Astea sunt intrebari retorice. Putem doar sa TRAIM ACUM,sa zambim si sa pretuim ceea ce avem,pentru ca viata este ACUM,nicidecum mai apoi. Acest „apoi” inseamna ceva de mai apoi…Imi doresc sa te stiu mereu fericita,implinita si plina de energie pozitiva,pentru ca asa cum ti-am mai spus,multe suflete se hranesc din zambetul tau. Sunt constienta ca e imposibil,pentru ca suntem oameni,mai avem si caderi si momente in care e normal sa plangem,insa totusi,imi doresc sa nu-ti pierzi niciodata speranta si optimismul! Multa sanatate tie si familiei tale. Sa va bucurati unul de altul,sa fiti fericiti si sa traiti clipe superbe impreuna! Pupici!
    P.S: Punctul 11 m-a lasat fara cuvinte! Cum ti-am mai spus,scrii extraordinar de frumos,ai o profunzime aparte in a asterne cuvintele!

  1. Diana.tm , 24 ianuarie 2015 at 1:19 PM

    Ma bucur ca bunica ta e mai bine! Da, medicii au o meserie grea si la fel de greu este si parcursul pana in momentul acela, cand te poti numi medic. Eu sunt studenta in anul 3 la medicina si ceea ce ma face sa continui cu aceasta facultate (cu noptile nedormite dedicate studiului, orele de stagiu prin spital) e gandul ca intr-o zi cineva imi va zice un simplu ” multumesc” ca l-am ajutat sa se faca bine sau ca i-am salvat viata. Ii doresc multa sanatate bunicii tale, parintilor tai si tuturor membrilor fam tale, fie ca e fam Popescu, fam Grecu sau fam Valcan. Te pup si sa ai un weekend de exceptie!

  1. TeoFulga , 24 ianuarie 2015 at 1:59 PM

    Of..cata dreptate ai… Ma bucur din suflet ca mamaica ta e mai bine.. Si momentele astea dificile fac parte din viata noastra.. Ii doresc ani frumosi in continuare,si sa fie sanatoasa!! 🙂 Ce ciudat..faptul ca stim ca viata e limitata, dar ca irosim timp uneori, uitam sa ne bucuram de clipa..de o singura clipa care e irepetabila.
    M-am regasit in toata povestea ta, pt ca si mamaie a mea a trecut printr-o perioada tare dificila,iar acum e bine. Nu ma credeam in stare sa fac vizite la spital, sa stau si sa ascult povesti triste si sa ascult oameni care trec printr-o perioada grea.. ma stiam slaba mental din punctul asta de vedere. Pt mult timp, am evitat orice avea legatura cu spitalul si cu ”sange”. Pur si simplu lesinam, nu puteam gasi solutia sa ma stapanesc. Iar cand a fost cazul cu mamaie, mi-am invins cea mai mare frica si am facut lucruri care sunt naturale, dar care ma inspaimantau: am stat cu mamaie, am fost in vizite multe la ea la spital, am fost alaturi de ai mei sa vorbim cu domnul doctor… si m-am intarit. Am facut exercitii cu interiorul meu, si m-am convins ca spitalele nu trebuie ocolite, pt ca ele salveaza vieti si dau speranta.Tocmai de-asta cred si mai tare ca nimic nu e intamplator,si fiecare etapa grea are un rol fundamental. Sa dea Dumnezeu sa putem invata din orice moment dificil, iar momentele de final sa intarzie cat mai mult.
    Ade, esti un om minunat!!! Imi doresc sa te stiu bine, fericita, iar in orice moment greu, sa ai sustinerea fizica si mentala pentru a-l putea depasi.

  1. andreea alexandra , 24 ianuarie 2015 at 2:49 PM

    Offf Adeluta mea draga. Bunica mea a facut alzaihmer si a murit cu mine in casa, e foarte greu sa pierzi persoane dragi din viata ta, chiar azi am visat-o. Important e ca bunica ta e mai bine acum, ca ai o familie minunata si unita. Din fiecare lovitura a vietii invatam ceva, eu am trait fara tata si toata viata am avut regrete ca nu am avut fam completa. Sa iti traiasca mama ca e minunata, familia superba si nu uita sa faci 3 bebei ;))) te pup si te imbratisez

  1. Georgiana Camelia , 24 ianuarie 2015 at 5:25 PM

    Dupa fiecare necaz invatam ceva si fiecare are rostul lui, chiar daca noi nu il vedem fiind subiectivi. Este foarte important sa ii avem sanatosi pe cei din jurul nostru, sa stim ca familia noastra este sanatatoasa. Stiu cum e sa ai pe cineva bolnav si este groaznic, mai ales atunci cand omeneste nu ai ce sa faci altceva decat sa te rogi. Ma bucur ca mamaica ta este bine acum, sa o tina Dumnezeu sanatoasa pe ea si pe toata familia ta pentru ca, desi nu ii cunosc personal, doar daca ma uit la tine imi dau seama ca sunt niste oameni extraordinari de frumosi :).

  1. Sonia Diugan , 24 ianuarie 2015 at 6:23 PM

    Timpul e totul. Și aceasta afirmație sta la baza oricărei lucru..dar nu e neapărat sa o luam ca pe ceva greu sau ceva care ne împiedică de la anumite lucruri. Trebuie sa învățăm sa-l gestionam cu multa atenție. Fiecare zi din viața noastră ne este o învățătură de minte. Are Dumnezeu grija ca fiecare moment sa fie trăit de către noi cu un rost. 🙂 Și tu ești cu un rost în viețile noastre, la fel și blogul tău, cât despre emoție pur și simplu nu mai am ce zice. Sa știi ca mereu ge vom acuza pentru minunile ce le porti în suflet și mereu Îți vom aprecia familia ta superba în adevăratul sens al cuvântului. În acest moment, după ce am citit toate constatările am realizat sa trebuie cât mai curând posibil sa-mi suni bunicuții dragi, sa-mi îmbrățișez părinți și sa-ti trimit și ție calde afecțiuni pentru ca ai reușit sa creezi o alta perspectiva.
    Sănătate sa avem ca restul vin de la sine.

  1. maria claudia m , 24 ianuarie 2015 at 10:02 PM

    Doamneee…ce frumoasaaa! parul tau arata angelic aici! <3 si ne bucuram ca bunica ta sta mai bine! chiar minunate sunt zilele in care toti din familie sunt sanatosi! <3

    Maria
    http://instantmagic.net

  1. Blogu' mamei începătoare , 25 ianuarie 2015 at 6:13 PM

    Da, familia e cea mai importantă! Şi mai important e să le arăţi că îi iubeşti atâta vreme cât îi ai alături. Când nu vor mai fi aici, îţi va fi cumplit de greu, şi nu îţi vor da pace remuşcările că nu le-ai spus că îi iubeşti. Ştiu ce spun! Aş da orice să o mai am pe mama aici, să îi spun că o iubesc atât de des pe cât îi spun fetiţei mele acest lucru!
    Multă sănătate!

  1. […] Adela Popescu a împărtăşit cu prietenii virtuali un moment dificil prin care a trecut în urmă cu puţin. Vedeta le-a spus acestora că bunica ei a avut grave probleme de sănătate, dar că totul s-a terminat cu bine. „Am lipsit o scurtă perioada de aici, pentru că aşa cum poate v-aţi dat seama din ultima postare, bunica a mea a avut ceva probleme de sănătate şi puţine au fost lucrurile care m-au preocupat în plus. Deşi are 78 de ani, nu e niciodată momentul. Aşadar, toată familia a făcut tot ce se putea face pentru a trece cu bine şi peste acest impas. După o săptămână de stat în spital, acum, mămăica mea e ceva mai bine şi se bucură de odihnă acasă la ea, mulţumesc lui Dumnezeu”, a scris Adela Popescu pe blogul personal. […]

  1. DianaF. , 28 ianuarie 2015 at 12:29 PM

    Minunat si sensibil articol ! Sanatate tuturor !

Leave a Comment