Depresia postnatala a catelusului nostru!

20 septembrie 2016 | 28 Comentarii

Nu stiu daca intelegeti. Timp de 4 ani eu si Radu am dormit cu Ciu in pat. Uneori imparteam chiar si perna. Asa cum v-am mai povestit, in anii astia, nu am stat plecati de acasa mai mult de patru ore de teama sa nu se deprime Ciu cel singur in casa. Am avut intotdeauna grija sa aiba mancare de calitate, sa ii facem baita cu sampon special de caini, sa ii dam cu apa pe fata daca este cald afara sau sa ii punem o geaca matlasata daca este gerul ger.
Plus ca bunicii au avut responsabilitati de bunici chiar inainte sa devina. Se mutau, saracii, la noi, lasau de o parte tot cand eram noi plecati, doar sa fim siguri ca Ciu este bine ingrijit. Cand a lesinat prima data (probleme cu rasa Mops) am simtit ca mor. Am inceput sa tremur si sa plang. Nu va spun cum era supita pe care i-o gatea mama lui Radu. Un deliciu, efectiv. Sunt convinsa ca iubitorii de animale nu doar ca ma inteleg, dar m-ar intreba, poate, la ce salon ii taiam unghiutele, iar neiubitorii de animale vor spune ca sunt nebuna si daca stiu adresa de la Balaceanca. Un lucru este clar, facea Ciu din noi ce nu putea nici Zorro cu sabia. 🙂
Cand am ramas insarcinata, sigur ca am primit tot felul de sfaturi. Care de care mai traznite. Sa-i facem cusca afara, sa nu mai doarma cu noi in pat, in camera, sa nu mai urce la etaj, sa ii facem tarc, sa il trimitem in vacanta la tara, la bunici. Dar absolut toate mamele imi spuneau acelasi lucru, ca o sa uit de Ciu in clipa in care o sa apara bebelusul. Nici nu le bagam in seama, mi se parea o utopie. Cum sa uit de Ciu? De febletea mea? De puiul meu cel mic si simpatic. Iar ideea de a-l da mi se parea de o cruzime iesita din comun, ne neconceput pentru noi, in orice caz.
La cursurile de puericultura am fost sfatuiti sa ii imprietenim pe cei doi.
Cum? Pai, in clipa in care venim de la maternitate sa il punem pe bebe pe canapea, in asa fel incat sa poata sa il miroasa putin, apoi musai sa ii dam o jucarie despre care el sa creada ca e de la bebe. Am ales sa ii dam o conserva, intrucat Ciu nu da doi bani pe chestiile colorate de plastic. Prefera papica buna si de calitate. 🙂
Trebuie sa va spun ca in prima saptamana Ciu nu a fost bine deloc. A avut un soi de depresie. Dintr-odata nu mai avea acees in camera noastra, iar la cat de agitati eram cu alaptatul, somnul copilului, trezitul noaptea, sigur ca l-am neglijat. Nu mai stia, saracu’, ce s-a intampalt cu viata lui. Fusese un vis frumos din care se trezise? 🙂
Dupa o vreme am decis ca in responsabilitatile lui Radu sa intre si Ciulica. Sa se joace cu el, sa il alerge, sa il dragaleasca.
Eu, pur si simplu, nu mai aveam nici timp si nici stare. Stau acum si ma gandesc, si imi dau seama, ca mi s-a intamplat o chestie incredibila. Practic, din clipa in care am intrat cu bebe pe usa, am inceput sa observ parul lui Ciu peste tot, sa ma spal de 7 ori pe maini dupa ce il mangaiam, motiv pentru care am inceput sa o fac din ce ince mai rar, iar gandul ca ar putea sa il zgarie in joaca pe A sa imi dea fiori pe sira spinarii.
Si el este puiul nostru si sunt convinsa ca peste un an, cand A va fi mai maricel, o sa fiu foarte fericita sa ii vad tragandu-se care de ce pot. Ba chiar mi se pare o imagine idilica. Pana atunci, am incredere in intelepciunea lui. Acum  nu imi ramane decat sa ma intreb: Ce era ce simteam eu inainte pentru el? Dragoste sigur, cumva materna. Sa fi venit din nevoia de a avea un copil? Oare cu Ciu am testat putin din responsabilitatile unei „responsabilitati”?
La voi cum a fost?
Momentan, la noi e bine 🙂
Ciu este intr-o super forma si a inceput sa ii fure jucariile copilului, sa faca pipi in camera lui, sa se urce pe canapea. De cateva ori l-am gasit chiar culcat langa el, iar fix acum o ora, priviti, va rog, ce nazbatie a facut Ciulica, catelusul devenit peste noapte, din copil, exact patrupedul ce a fost si si-a dorit mereu sa fie. 🙂

Comentarii

  1. Corina Matei , 20 septembrie 2016 at 11:52 PM

    Buna Adela.Asa mi s-a intamplat si mie dupa ce am nascut dar,nu te ingrijora,va trece starea aceasta cand bebelusul va mai creste si,asa cum ai spus si tu ii vei vedea cum se vor juca impreuna si vei fi geloasa pe amandoi pentru ca pentru fiecare din ei doi tu vei trece pe locul doi.Eu te inteleg perfect in ceea ce priveste animalutele.Am un bison pe care il iubesc ca pe ochii din cap si care doarme cu mine.Te pup.

  1. Ana , 21 septembrie 2016 at 10:48 AM

    Acum ca ai deschis subiectul, am si eu un mops care e foaaarte agitat la vet. Plus ca am avut cateva experiente neplacute in Bucuresti cu el asa ca eu chiar am sa fiu una dintre acele persoane care te intreaba unde ai gasit un vet ok in Bucuresti? Care sa stie cat de sensibila e aceasta rasa si sa nu vrea sa il anestezieze la fiecare vizita:) multumesc!

  1. Mihaela , 21 septembrie 2016 at 10:51 AM

    Oh Doamne, exact la fel am patit si eu cu Dino… L am adorat si iubit si rasfatat ca pe un copil inainte de a aduce o acasa pe Flavia… Din momentul ala Dino s a deprimat complet si cu greu s a apropiat de ea. Acum Flavia are 10 luni iar Dino e partenerul ei de joaca, rade in hohote cu el iar noi pe langa ei murim de dragoste:)

    E normal acum dar se vor atasa unul de altul si va fi minunat! Felicitari pt tot ce ai realizat…sunteti minunati, va pupam!?

  1. Georgiana Camelia , 21 septembrie 2016 at 11:01 AM

    Eu inteleg perfect toata dragostea pe care o simti pentru Ciu, totusi la mine in familie situatia a fost inversa. Mai intai am fost eu, si vreo 15 ani eu eram in centrul atentiei, apoi a venit catelul care „mi-a luat locul” cu totul ?. Dintr-o data ai mei veneau acasa cu jucarii si conserve pentru catel si fara ciocolata pentru mine ? Deci da, il inteleg si pe Ciulica ?.
    Mai e putin si o sa isi dea seama amandoi, Ciu si A, ca ei de fapt sunt cei mai buni prieteni, dar nu stiu inca ?

  1. Daniella , 21 septembrie 2016 at 11:14 AM

    Ma regasesc in toate. Numai ca eu am inceput sa vad parul prin casa din momentul in care am ramas insarcinata si am inceput sa ma stresez. Atunci am decis ca este momentul ca bichonica noastra sa nu mai doarma cu noi in pat, pentru ca cele 9 luni sa fie suficiente sa se obisnuiasca cu noul statul, de catelusa „sora” mai mare, sa nu fie o trecere brusca. Cand am venit acasa de la maternitate, pur si simplu pentru mine lucurile s-au schimbat; tot timpul il dedic puiului meu de om, iar catelusa este responsabilitatea lui tati. Le-am facut cunostinta celor doua mici, catelusa se agita cand aude bebelusa plangand, dar de moment contactul lor este limitat – din motive de igiena&protectie pentru bebe. Iar de dormit in pat, nu se mai pune problema, cel putin pana cand bebelusa il va trage ea dupa sine ?
    Oricat de mult as iubi catelul, copilul m-a captivat total, iar timpul dintr-o zi, desi toata ziua singura cu ea, nu imi ajunge sa o iubesc destul, sa o pup, sa o mangai atat cat simt nevoia ❤

  1. Larisa , 21 septembrie 2016 at 11:17 AM

    Buna Adela,
    Si noi avem un botos negru pe nume Bruno. Relatia noastra era exact asa cum povesteai si tu la inceputul postarii. Cei care nu erau iubitori de animale se uitau la mine si la sotul meu ca la doi nebuni. Multi nu intelegeau cum putem dormi cu el in pat, chiar pe aceeasi perna.
    Inainte sa intre Vladimir in viata noastra toata lumea ne intreba cum vom face sa scapam de catel. Asta nu s a intamplat, bineinteles.
    Cum am venit cu Vladi de la maternitate,i l am prezentat lui Bru si am incercat pe cat posibil sa i acordam aceeasi atentie si lui. Daca eu il rasfatam pe Vlad, sotul meu il rasfata pe Bru ai invers.Bru este ok, ii fura jucariile lui Vlad si pot spune ca se inteleg foarte bine. Daca Bru nu are chef de joaca sau de agitatia mica V, pur si simplu pleaca din camera.
    Abia astept sa vad cum o sa evolueze relatia dintre ei.

  1. Corina , 21 septembrie 2016 at 11:24 AM

    Este minunat cu catel si copil! Am si eu un bebe de 3 luni si un bulldog francez de 4 ani, Boris. Amandoi ne fac viata mai frumoasa. Bulldogelul este un scump cu cel mic! Il linge pe picioruse, pe manute, doarme langa el si il iubeste de cand l-am adus acasa. Nu l-am neglujat, doarme in continuare cu noi in pat, domim toti 4 si e minunat!! La fel am patit si eu cu cei din jur… Daca ar fi fost dupa ei, trebuia sa dau demult catelul, de cand am ramas gravida, dar cum sa fac asa ceva? Este primul nostru copil! Acum tocmai ce ne-am intors din prima noastra vacanta in 4 la munte si apoi la mare si a fost superb!! Cu cat esti mai relaxata cu atat e mai bine! Abia astept sa creasca bebe putin mai mare si sa se joace impreuna!

  1. nicoleta stinga , 21 septembrie 2016 at 11:31 AM

    Hihi ce bine o sa se înțeleagă ei când o sa mai crească indiferent de ce va fi poți sa ai si un caine si un bebeluș in aceelas timp ???

  1. Abrani Alisa Maria , 21 septembrie 2016 at 12:53 PM

    Iooi foarte frumos detaliată povestioara.Noi avem o cățelușa Pitirica (e cyprioata),când s a născut prima fetiță la fel am făcut și noi ,ușă dormitorului era închis.Nu mai avea acces peste tot în casă cum avea odată,intradevar în sensul cuvântului nou eram axați pe bebe și nevoile lui.Fetita a crescut,au devenit cei mai buni prieteni,de ne dezlipit:))).L a ceea dea 2ua fetița nu am mai procedat asa .Are 4 lunite jumate și se bucura enorm când o vede pe Pitirica,asa se mai distrează când o lingeți pe mânuțe (spălăm mâinile apoi).În context nu priva cățelul de bucuria celui mic ,lăsai sa se împrietenească de mici,i va face bine micuțului.Se va lega o legătură .Ma bucur sa îți citesc povestioare. Va pupam și pe cățeluș

  1. simona , 21 septembrie 2016 at 1:12 PM

    Buna Adela. Nu stiu cum reusiti sa va descurcati cu parul lui, si eu am un mops, este trimis la bunici la tara in momentul asta, pana ne vom muta cat de curand la casa. Nu-i mai suportam parul, totul a fost pana cand lui bebe i-am gasit in gura par din blanita catelului, atunci expediat la tara. Il periam, il spal cu samponel dermatologic de caini, bobite manca de calitate, rasa pura era, dar cu toate astea ii pica parul intr-o veselie, o luasem razna. Poate scrii un articol si despre cum il ingrijeai pe Ciulica 🙂

  1. Loredana Cotuna , 21 septembrie 2016 at 1:43 PM

    Ești extrem de iubibilă Adela!!! Radu la fel, e firesc, cățelul e in LOVE. Cred ca finalul i sa fie fericit, il va iubi enorm pe bebe!!

  1. Roxy , 21 septembrie 2016 at 2:43 PM

    M-a amuzat copios poza cu Ciu ??

  1. Olesea , 21 septembrie 2016 at 3:30 PM

    Dar dacă Ciu era primul copil si A al doilea să ne imaginăm cum ar fi fost?

  1. Loredana Baltatu , 21 septembrie 2016 at 5:12 PM

    ce tare e ? sper ca-i lasati lui suzeta : )))) lumea celor cu copii si animalutze e tare faina … noi avem un ciobanesc mioritic ?. Anul asta a facut 10 ani, si el si fetita cea mare. Viata noastra nu ar fi fost la fel de frumoasa fara ei. Felicitari si succes ?

  1. Descude , 21 septembrie 2016 at 6:34 PM

    Dragalasenia pamantului, acest Ciu al vostru!
    http://www.descude.com

  1. ana , 22 septembrie 2016 at 4:21 AM

    Mda…Constat cu neplacere ca aproape toate comentariile sunt scrise de analfabete…Frumoase povestiri, dar sa mai punem mana si pe carte.

  1. Alisa Nicoleta , 22 septembrie 2016 at 12:09 PM

    Este clar ca inainte de a face in copil iti iei un animalut pt ca ai destule reaponsabilitati si oarecum este un test acesta poto verifica daca esti sau nu pregatit sa ai un bebe. Foarte frunos s a acomodat cu bebe, mai tarziu vor imparti si papita, noi avem 2 pisici si fetitele mele au grija de ele ,le dau mancarica ,le mangaie si se joaca impreuna, mare bucurie cand se intalnesc. P.S buna alegere ,suzetele avent sunt minunate, se pare ca si ciu eate multumit de ea. Pupici

  1. ALEXANDRA ELENI , 22 septembrie 2016 at 12:58 PM

    BRAVO!UN MATERIAL SUPERB.CAND FACEM UN COPIL NU TREBUIE SA UITAM DE PRIMII NOSTRI COPILASI..EL A DEVENIT FRATIORUL MAI MARE..ASTA CA NU PREA IL MANGAI NU PREA MI A PLACUT..COPILASUL VOSTRU O SA SE OBISNUESTE DE MIC..DAR CU PACO CE ATI FACUT???/UNDE ESTE?>LATI DAT??

  1. LuminitaC , 22 septembrie 2016 at 2:33 PM

    E o perioada de adaptare pentru intreaga familie, toate relatiile se reasaza dupa venirea unui copil. Timpul le aseaza si le rezolva pe toate si pe masura ce A crese si se intareste si voi capatati experienta si va obisnuiti cu noile rutine o sa fiti tot mai relaxati si o sa ve reapropiati si de Ciulica. Cred insa ca si ordinea prioritatilor lui se schimba, A o sa fie inaintea voastra :

  1. TeoF , 23 septembrie 2016 at 3:35 PM

    Știu perfect sentimentul ala de dragoste necondiționată pentru cățelul tău. Și euite sunt absolut înnebunită după câinele meu și nu vrei sa știi prin câte emoții am trecut din cauza lui. ? practic, e ca fratele meu. Iar acum ca a mai îmbătrânit îl privesc cu aceeași dragoste și îmi dau lacrimile când mă gândesc ca la un moment dat nu va mai fi. Încă nu știu ce lucruri se întâmplă când apare un copil, dar din câte îmi dau seama din ce spui tu nu e chiar așa simplu. ??

  1. Georgiana , 25 septembrie 2016 at 4:30 PM

    Te ai gandit sa donezi jucariile si hainele vechi ale lui Ciu cateilor nevoiasi??

  1. Georgiana , 27 septembrie 2016 at 2:59 PM

    Bună Adela,

    Îți urmăresc blogul de mult dar abia azi îți scriu primul comentariu.
    Anul acesta am devenit şi eu mama (de fetiță ), Anastasia are 8 luni, a fost alăptată exclusiv la sân până la 6 iar acum ne obişnuit, uşor uşor, cu diversificarea.
    Poza lui Ciu m-a îndemnat să îți scriu, mai exact zuzeta. Şi noi am oscilat mult între a-i da sau nu suzetă. Tot citind şi informându-ne, am aflat că nu se recomandă suzeta mai devreme de 3 luni din două motive:
    – există riscul ca bebeluşul să renunțe la sân mult mai devreme;
    – în primele 3 luni se formează cantitatea de lapte pe care o va produce organismul până vei înțârca pe A. Mai poate varia puțin dar în principiu, ce se produce acum, atât rămâne. Iar dacă bebe se „amăgeşte” cu suzeta când îi e fomică, mama nu produce lapte.
    Ar mai fi, din punct de vedere al dezvoltării emoționale, mult mai bine să nu i se ofere bebeluşului obiecte exterioare sie (suzeta) pentru a se linişti. Subiectul acesta nu am avut timp să îl citesc în profunzime, doar câteva articole.
    Pe baza acestor informații, noi am decis să nu îi dăm suzetă nici după cele 3 luni.
    Iar adevărul este că ne având suzeta, ca părinte, eşti mult mai „solicitat”, în sensul că atunci când plânge nu poți să îi bagi suzeta în gură şi zici că ai scăpat de copil. Te obligă să fii mult mai prezent şi mai atent şi să găsești tehnici de liniştire.

    Trebuie însă să specific că fiecare părinte va lua deciziile pe care le consideră de cuviință în ceea ce privește creşterea propriului copil. Noi sperăm că am luat deciziile bune însă doar timpul ne va şi confirma.

    Cu drag,
    Georgiana

    P. S. Mama mea este şi ea din Şusani, vacanțele mi le petreceam la bunica de acolo. Îmi face o deosebită plăcere de fiecare dată să te aud vorbind de orginile tale.

  1. ioana tonciu , 28 septembrie 2016 at 9:58 AM

    love you

  1. nicoleta , 28 septembrie 2016 at 12:12 PM

    Fetita mea( acum are 20 ani) a crescut intr-un apartament de 2 camere , impreuna cu 2 femele doberman….au fost un fel de mama surogat; ele au invatat-o sa faca primii pasi, cu ele s-a jucat, imparteau biberonul cat si castronul de pedigree….;)..la gradinita, spunea ca mai are acasa doua surori maron( erau doberman maro)…copilul meu nu a fost internat nici macar 1 zi, a facut sport de performanta, este un copil( acum o tanara) extrem de sociabil si adaptabil…si da, si eu am trecut prin faza cu prea mult par si curatarea in exces a obiectelor…insa va trece 😉 va imbratisez cu drag! aveti o familie superba!

  1. Alisa Nicoleta , 28 septembrie 2016 at 1:21 PM

    Buna!! Ma bucur enorm ca tu si radu ati fost premiati la gala radar de media, v am votat si mi am dorit din tot sufletul. Sunteti de departe cei mai buni. Pupici

  1. Denisa , 28 septembrie 2016 at 4:36 PM

    Ha ha, si animalele sunt ca niste copii. Am avut si caine si pisica si intelef ce spui.

    http://Www.casademamica.blogspot.ro

  1. Ioana , 6 martie 2017 at 1:11 PM

    Hey, eu va recomand o aplicatie care va face viata mai usoara cand aveti animalute si prea putin timp sa aveti grija de ele. Eu am descoperit cu aplicatia asta ca exista ambulante pentru animale si chiar si taxiuri. Va las siteul aplicatiei ca nu stiu cum altfel, au si o sectiune cu articole interesante in cadrul aplicatiei.

    http://vetapp.ro/

  1. admin (author) , 15 martie 2017 at 3:21 PM

    Multumim mult!

Leave a Comment