Despre prietenie si galbene suparari.

22 decembrie 2014 | 6 Comentarii

IMG_0079-0.JPG
Acum ceva timp, primisem un telefon care m-a răvăşit. Genul ăla de telefon fără rost, care mai zgândăre o rană deschisă, ambalat în scuze şi cu miros greoi de vinovăţie.

Ar fi putut să-mi strice o săptămână, activând într-un sistem inutil de hiperanaliză această conversaţie fără subînţelesuri. Ar fi putut să îmi anuleze dramul de optimism pe care îl strânsesem într-un timp scurt. Dar n-a făcut-o. Şi asta pentru că, imediat după acel telefon, întâmplător, mă vedeam cu buna mea prietenă pe care o alint Mango.

Şi cum îi povesteam eu de trăiri paradoxale şi teorii ale unui chibrit stins de vânt, având ca principal argument că omul ăsta mă marcase puternic prin faptul că făcuse pentru mine mai mult ca oricare altul, Mango a mea s-a oprit în dreptul unei bănci. Şi cât bolboroseam eu cu voce stinsă ce curajos, câte lucruri mi-a făcut şi mi-a dres şi cât de bine s-a purtat omul ăsta pe care l-am pierdut, Mango mi-a spus „Crezi tu că a făcut atâtea pentru tine?”

Şi într-o clipită, a şutit un balon din aranjamentul promoţional al băncii în faţa cărora ne-am oprit şi mi-a spus că asta face un om care ţine cu adevărat la mine. Şi mi-a dat un balon galben, în care parcă sălăşluia întreaga mea stare proastă. Şi, cum menţionam, tocmai şutiserăm ceva, aşa că am înaintat în pas mai vioi spre unde ne îndreptam, cu balonul galben ce-mi ridicase un pic moralul. Galben de la soarele care răsare şi după o noapte neagră sau galben bolnăvicios.

Am ajuns acasă, cu-n zâmbet prostănac pe faţă, cu-n balon galben şi mi l-am pus într-un suport. Şi pe măsură ce mie-mi reveneau bujorii în obraz, cam aşa se dezumfla şi balonul meu galben. Ca o vrajă.

Azi am observat că balonul galben a devenit o gâlmă minusculă, pe care nici nu se mai vede logo-ul băncii. Ca o inflamaţie care s-a calmat. Şi-am mai observat ceva, şi starea mea proastă s-a dus cu aerul scurs din balon.

Să trăieşti, Mango!

Un text de:
„Numele meu e Diana, sunt un copywriter aflat intr-o relatie stabila si foarte corecta cu limba romana, desi uneori mai flirtez si cu cea engleza. Ma hranesc cu gandurile oamenilor frumosi, cum esti si tu, si-mi ard catharsisul in texte scurte.” 🙂

Comentarii

  1. TeoFulga , 22 decembrie 2014 at 5:10 PM

    Un prieten adevarat cred eu ca e cel mai pur si mai bun dar pe care-l putem primi in vietile noastre,dupa familie… Pentru ca indiferent ce se intampla in jur,si indiferent de cate dezamagiri avem parte,acel prieten nu va renunta niciodata din incercarea de a te face sa zambesti si din a te face sa-ti redescoperi fortele! 🙂 Minunat text!
    Ma bucur Ade,ca ai mai pus un text la rubrica ”chiriasi pe blog”. Te pup. :*

  1. Lumi , 22 decembrie 2014 at 5:13 PM

    Dragut articol, e frumos sa te inconjori de oameni tonici, care vad partea plina a paharului.

  1. Astefanei Patricia , 22 decembrie 2014 at 5:39 PM

    Dupa mine un prieten adevarat este acela care te pune pe tine pe primul plan, care te vede suparat si se pune si cu capul in jos, numai sa iti fure un mic zambet. Care sta langa tine si te incurajeaza,chiar daca stie ca nu are nici un rost (cel putin pe moment), iar efectul se vede mai tarziu. Cel putin eu incerc sa fiu omul asta, realizez ca nu-mi iese de fiecare data, dar in capul meu teoria asta bine intepenita. Probabil niste conceptii care inca nu le inteleg (ce n-as putea intelege in asta?!), iar daca nu le inteleg,nu le pot schimba. Insa, stiu ca toate trec cu timpul, acesta vindecand orice rana a sufletului. Uneori e bine sa-i dam si timpului timp, pentru a ne ajuta sa ne recapatam complet zambetul de odinioara.
    Mi-era dooor de o postare, la rubrica asta. 😀 Si eu ti-am trimis mai demult un mesaj pe pagina oficiala.:D

  1. Paula Leon , 22 decembrie 2014 at 6:08 PM

    Am citit cu drag. E minunat sa ai asa prieteni! Eu am o prietena de suflet care e la 2000 km distanta si ne vedem doar pentru 3 ore pe an. Cand ne vedem nici nu e nevoie sa vorbim…ne strangem in brate cu o disperare ce nu se poate explica. Ea nu are internet…si dorul e mare! Dar stim ca in fiecare zi ne gandim una la alta. 🙂

  1. Georgiana Camelia , 22 decembrie 2014 at 7:22 PM

    Chiar ma manca limba sa spun ca ai scris altfel fata de cum scrii tu :)). Frumos subiect si frumoasa abordare! Daca am putea sa transpunem toate starile noastre negative in baloane ar fi perfect! Sau starile pozitive in flori, si mai frumos! Viata ar fi atat de usoara.. ♥

  1. Sonia Diugan , 22 decembrie 2014 at 8:04 PM

    Ce post drăguț. Plin de subînțelesuri discrete și atât de frumoase. Foarte bine abordat. ♡

Leave a Comment