Din toamna vom fi toti

10 iulie 2017 | 34 Comentarii

Parintii mei toata viata au fost domni.
Desi au trait la tara, viata lor de desfasura dupa alte coordonate.
Mami niciodata nu a iesit din casa fara ruj pe buze, creion dermatograf la ochi si parul nitel tapat cu bere. Rochiile ei nu erau niciodata aceleasi. In cancelarie era recunoscuta pentru serbarile atipice si pline de curaj, iar metoda pedagogica pe care o aplica elevilor, era in rand cu cele mai bune scoli „de la oras”.
Tati, de asemenea, a luptat intotdeauna sa avem baie si incalzire in casa- pe vremea aceea era foarte complicat-televizor color,
covoare persane si tot ce se mai putea incercand astfel sa faca din sederea la tara, una citadina.
In timpul liber preda dansuri populare cu elevii sai din sat pe care ii incuraja sa participe la toate evenimentele sportive din judet, intorcandu-se, nu de putine ori, cu premii importante.
Le placea sa joace biliard si whist, sa danseze pe muzica moderna, sa mearga gatiti duminica la Slatina sa bea braga, sa citeasca inainte de culcare, sa vada marea in fiecare an, sa soarba cate-un ness cu rudele de la oras si sa viseze la momentul in care viata lor se va schimba.
Munca la camp nu prea i-a pasionat, desi erau in rand cu lumea, totusi ceva din linistea satului nu rezona cu proiectia lor despre fericire.
Cu toate ca o traiau din plin.

Insa in permanenta intr-un buzunarel ascuns exista dorinta de a se muta la oras.
De loc din Susani, ambii cu parintii pe Valea Beicii,( nume dat dupa paraul Beica ce strabate comuna), dupa terminarea scolilor au cerut repartitia in satul natal crezand ca va fi ceva provizoriu.
Asa provizoriu cum gandeau ei ca va fi, si-au construit o casa, au facut un copil, inca unul si inca unul. Parintii lor imbatraneau si aveau din ce in ce mai mare nevoie de ei si uite-asa anii treceau si noi tot in linistea livezilor ne duceam viata.
Altfel mi-nu-na-ta.
Am avut cea mai frumoasa copilarie din lume. Atat de frumoasa incat imi vine sa plang de fiecare data cand inchid ochii si ii simt „parfumul”. Nu stiu cum ar fi fost viata mea si a fratilor mei daca parintii nostri si-ar fi luat visele intr-o geanta si ar fi venit la oras.
Nu stiu daca ciresul meu, fantana mea, podul meu, elasticul, pitulusu, caii lui tataie, Pastele la Usurei, Craciunul pe ulita, Claudia, tanti Lili, capra Ciucurina, mamaliga, ploia de vara, udatul gradinii, aratul porumbilor, claca, linul, mustul, chisalita, arsita, sania, si cate si mai cate, nu stiu daca ar mai fi existat, si odata cu ele si universul meu interior, singurul la care ma intorc cand sunt descumpanita…

Din toamna, parintii mei se vor muta „la oras”. Oh, Doamne cat am asteptat. Cat au asteptat.
Mami este deja de un an cu noi, ne ajuta cu Alexandru, dar din toamna va veni si tati si vor avea casa lor asa cum si-au dorit-o.
Musai:
-La un bulevard mare, cu balconul spre lume. Sa stea seara la masuta sa bea o bere relaxandu-i galagia.
-Magazin cu de toate la scara.
-Un mijloc de transport in comun cat mai aproape, astfel incat tati sa uite ca are masina, dar in acelasi timp sa poata merge duminica sa manance o prajitura la Casa Capsa si pe seara sa vada un spectacol de teatru, sa-si plimbe sotia pe strase imbracati la patru ace, asa cum au visat din tinerete.
Din toamna vom fi toti aici!
Susaniul drag nu va fi niciodata uitat, mai ales ca noi vom continua sa facem sarbatorile acolo, iar parintii mei sa se mute la „resedinta de la tara” 🙂 in anotimpurile calde urmand sa vina la Bucuresti cand e frig.

Am vrut sa va impartasesc asta caci tare sunt fericita! Mi s-a indeplinit o mare dorinta.
Acum abia astept duminicile sa ne adunam cu totii in jurul mesei exact asa cum au visat…ca niste domni de oras.:)

Comentarii

  1. Din toamna vom fi toti | Blog Mania , 10 iulie 2017 at 11:27 PM

    […] articolDin toamna vom fi toti apartine […]

  1. Ana Nastase , 11 iulie 2017 at 10:59 AM

    „…si cate si mai cate, nu stiu daca ar mai fi existat, si odata cu ele si universul meu interior…” – am citit partea asta cu lacrimi în ochi, mai ales că, aşa cum ţi-am mai spus odată, la tine se citeşte prin toţi porii că ăsta e universul la care te raportezi, că asta te ţine pe tine bună şi diferită şi cu lumina aia în ochi, cumva deasupra tuturor lucrurilor care nu se leagă în niciun fel de copilul-Adela. Şi e minunat, Adeluc, eşti atât de altfel şi atât de tu şi fix în Bucureşti şi-n televiziune, unde oamenii sunt din ce în ce mai mult non-ei. Tare te-aş fi îmbrăţişat acum. Minune ce eşti!

  1. admin (author) , 11 iulie 2017 at 4:44 PM

    Minune ce esti tu! ❤️

  1. Simona , 11 iulie 2017 at 11:15 AM

    Foarte frumos scris. Emotionant. Mi-au dat lacrimile.
    P.s. sunt tare curioasa ce scrie pe perete, acolo unde e înrămat. 😁 Mi-a stârnit curiozitatea.

  1. Lavinia , 11 iulie 2017 at 11:32 AM

    Felicitari!! Ma bucur pentru voi toti! Si eu am avut o asemenea copilarie si amintirile sunt de nepretuit! Te pup

  1. Lazar Adina , 11 iulie 2017 at 11:43 AM

    O descriere minunata.Mi s-a facut pielea gainii pe tot parcursul descrierii copilariei tale.Si pentru mine copilaria este cea mai frumoasa etapa a vietii mele,iar acum am grija ca baietelul meu sa aiba o copilarie la fel de frumoasa!Felicitari voua!O noua etapa plina de liniste,bucurii si sanatate,va doresc!

  1. admin (author) , 11 iulie 2017 at 4:43 PM

    Ce responsabilitate uriasa avem noi, parintii.

  1. Alina Spinu , 11 iulie 2017 at 12:35 PM

    Ce frumos….cate emotii ….felicitari pt ceea ce esti,OM minunat….te imbratisez cu mult drag😍Iubesc naturaletea si modestia ta….caracterul tau special…😘

  1. admin (author) , 11 iulie 2017 at 4:43 PM

    Te pup si eu, Alina!

  1. Rebeca , 11 iulie 2017 at 12:38 PM

    M-a emotionat tare postarea asta…defapt, ca toate postarile tale despre familie. Imi place mult cum vorbesti despre ei. Te imbratisez!

  1. Diana Luca , 11 iulie 2017 at 12:42 PM

    Bine că nu au vândut casa visurilor…ca și îngerul vostru sa se bucure de o copilărie de vis. Personal, tânjesc după o copilărie ‘la tara’ având în vedere că eram singurul copil de pe strada care nu venea după vacanța cu obrajii roșii…bunicii mei au fost ‘oraseni’ și nu aveam cum să mă bucur de privilegiul câmpului decât dacă mă lua vreun vecin la el ‘la tara’.

  1. admin (author) , 11 iulie 2017 at 4:41 PM

    Cum sa vindem?? Cel mai mult imi doresc la Alexandru sa petreaca vacantele acolo, in locul ce m-a facut atat de fericita

  1. Oana , 11 iulie 2017 at 12:51 PM

    Ceremonia de căsătorie: o incredibilă escrocherie metafizică în care Dumnezeu şi legea sunt implicaţi în treburile tale de familie. Asta scrie, Simona. 🙂

  1. Sonia Diugan , 11 iulie 2017 at 12:52 PM

    Îmi amintesc cu drag un interviu in care spuneai cât de mult îți dorești sa-i aduci pe-ai tai la București. Ma bucur tare ca visul de familie a-a împlinit și ca veți avea parte și mai des de armonia Popeștilor, cum ne place sa zicem. Inspirați atâta bucurie și dragoste, e de apreciat și de bucurat. Zile frumoase in continuare și nu ma îndoiesc ca va fi o toamna de poveste pentru început, urmând o viața de poveste tot de ținut minte si mai ales de amintit peste ani. Îmbrățișări, familie frumoasa! Ne bucurăm și noi pentru tine, pentru ca meriti tot ce e mai bun Adela, suflet frumos!

  1. mioara radu , 11 iulie 2017 at 2:06 PM

    Numai eu stiu visul asta de ani buni! tare ma bucur ca, in final, se transforma in realitate.

  1. admin (author) , 11 iulie 2017 at 4:40 PM

    Te pup cu drag, Mi!

  1. Andreea Alexandra , 11 iulie 2017 at 2:35 PM

    Ce frumos povestesti…aproape ca m-ai facut sa plang. Eu sunt din Slatina, orasul meu natal si frumos, dar acum stau in Buc. As da orice sa retraiesc amintirile frumoase din copilaria mea…dar acum imi retraiesc copilaria cu Filip, baiatul meu de 2 anisori. Felicitari pentru familia ta frumoasa..tare mult mi-as fi dorit si eu o familie completa si unita. Ma bucur ptr voi ca o sa fiti mereu impreuna, e minunat sa ai parintii aproape…meritati tot ce e mai bun si frumos. Te pup si te imbratisez cu multa iubire….asa cum am facut-o cand te-am vazut prima data! Tare mult mi-ar placea sa ne mai revedem..nu vrei sa faci o reuniune cu fanele tale, sa ne mai intalnim? Te pupam

  1. Flory Laura , 11 iulie 2017 at 2:48 PM

    Parca citeam o carte! Foarte frumoasa povestea, de fapt e chiar viata ta dar redata atat de frumos! Te pup si ma bucur pentru voi! Nu-i nimic mai frumos decat sa-i ai pe cei dragi aproape!

  1. admin (author) , 11 iulie 2017 at 4:39 PM

    Asa este, scumpa Flory!

  1. Roxy , 11 iulie 2017 at 3:05 PM

    Cat de frumos!!Si noi stam in Germania de aproape 2 ani si acum l-am adus pe tati si de la anul urmeaza mami.Ma bucur pentru voi. 😚😚

  1. admin (author) , 11 iulie 2017 at 4:39 PM

    Si eu ma bucur pentru voi, ca inteleg ca e spre bine si in familia ta. 🙂

  1. Ionela Albu , 11 iulie 2017 at 3:39 PM

    Doamne ce frumos !!! Mi au dat lacrimile,si eu atât de departe de tara !!! Sa rămâi mereu asa cum este !!!

  1. Stînga.Nicoleta , 11 iulie 2017 at 3:48 PM

    Ce frumos când sunteti cu toți o familie minunată 😘😘😘😘

  1. […] Popescu a dezvăluit, pe blogul personal, că începând din toamnă, părinţii ei se vor muta la […]

  1. Dimitri , 11 iulie 2017 at 7:30 PM

    Sunt născut și am crescut in frumoasa Valea Beicii !Un nume bun se aude departe și aici pe coasta de Est a Americii !Sunt plecat de f mult timp in America dar Mama care locuiește la Ramesti beica și fratele Meu Ion care Domul Doru ia fost profesor la școala la deal cum spune-mi pe meleagurile noastre prin ei am ținut legătura cu satul natal și părinții tai au o clasa extraordinara de stima și respect !UN Nume BUN este f greu sa îl ai dar fii măndra de părinții tai oamenii care cum ai explicat tu frumos au făcut totul ca voi sa aveți tot ce va trebuie și Ma bucur Adela căci tu si familia ta face-ti totul sa le împlinești visul sa fiți cu toti împreuna și ei sa se bucure de nepoții !

  1. Pastean , 11 iulie 2017 at 8:20 PM

    Foarte frumoasa descrierea copilăriei tale….. mi-a făcut plăcere lecturarea ei……Copilăria ar trebui sa fie cea mai frumoasa etapa a vieții fiecaruia😘

  1. Ralu , 11 iulie 2017 at 8:47 PM

    La medeleni…de asta mi-a amintit povestirea ta de mai sus.

  1. Mica , 11 iulie 2017 at 10:15 PM

    Adela mea cu suflet atat de frumos…! Stii cat de tare ma bucur, da?! In sfarsit universul tau, o sa fie aici langa tine…si o sa fie complet!

    Te imbratisez!

  1. Monica Mihai , 12 iulie 2017 at 7:44 AM

    Minunata descriere a sentimentelor umane. Copilul din noi isi doreste intotdeauna sa ii fie parintii aproape! Felicitari pentru inca un vis implinit! 🙂

  1. carmen , 12 iulie 2017 at 8:22 AM

    Ma bucur pentru tine!😚😘

  1. Oana , 12 iulie 2017 at 9:33 AM

    Ar fi bine daca te-ai apuca de scris carti.Ai talent.Pup

  1. Iulia , 12 iulie 2017 at 9:42 AM

    „…odata cu ele si universul meu interior, singurul la care ma intorc cand sunt descumpanita…” ❤

  1. TeoFulga , 17 iulie 2017 at 5:25 PM

    Si uite-asa m-ai cuprins intr-un univers minunat. Atat imi doresc sa scrii o carte, ca tare frumos asterni in randuri gandurile tale. Ma bucur tare de tot ca se va intampla si mutarea mult dorita si ca povestea va continua atat de frumos. 🙂
    Nici eu nu stiu ce m-as fi facut daca n-as fi avut bunicii la tara.

  1. Alisa Nicoleta , 19 iulie 2017 at 11:44 AM

    Doamne ! Cat de frunos, cata emotie , cate amintiri ! Felicitari pt ca iti vrei familia aproape si pt ca si faci ceva in sensul acesta! Multa sanatate va doresc , oameni minunati ! Va pup cu drag ! P. S. Alexandru cu siguranta va primi aceeasi crestere si educatie frumoasa pe care o vedem la tine de ani de zile!

Leave a Comment