Frica de…nimic!

6 iunie 2015 | 16 Comentarii

<Video> Nu mai vreau sa imi fie frica!!! De nimic si nimeni. Frica intuneca judecati, fura bucurii, stirbeste ani…

Nu stiu cand le-am deprins, cum s-au format, dar imi complica teribil existenta. Sigur ca ma pot ascunde si tot trai cu ele exact ca un fugar, dar nu stiu daca asta imi doresc. Vreau sa fiu libera si singurele lucruri de care sa imi fie frica sa fie propriile-mi decizii.

Se spune ca ne nastem fara nicio frica si pe toate le dobandim… Vreau sa ma intorc in punctul acela sublim de incred
ere totala… in Dumnezeu cred.

Si ca sa lucrez aplicat, m-am pus pe facut o lista cu toate fricile. S-au adunat cateva.

Toti psihologii si chiar si logica mea, imi spun ca frica se poate infrange… aruncandu-te direct in ea. Adica daca ti-e frica de apa, ai curaj si inoata, daca ti-e frica de zbor, ai curaj si mergi cu avionul, daca ti-e frica de gandaci, ai curaj, respira adanc si lasa-te chiar atins de unul. Stiu ca suna oribil, dar se pare ca e singura sansa pe care o avem, dragi fricosi. Caci nici cu voi nu mi-e rusine. 🙂

Asa ca ce-ar fi sa trecem la actiune. Vreau ca in fiecare zi sa tai de pe lista o frica. Si o sa incep cu cea de apa. Adica de statul sub apa. Sunt ingrozita de asta. Moartea prin inecare mi se pare cea mai cumplita dintre toate. Sa fiu in mare, piscina si sa nu mai simt pamant sub picioare??? Doamne fereste! Sa intru sub apa si sa pierd controlul? De neimaginat. Asadar, astazi vreau sa fiti mandri de prietena voastra. Va incepe primul experiment dintr-o serie de 5, 6.. Astazi vrea sa aiba #curaj sa stea sub apa.

Urati-mi bafta! Da’ tare sa strigati, sa va pot auzi si la fundul bazinului. Caci acolo ma voi baga. :)))

Voi in lupta cu ce ati vrea sa aveti #curaj ?

(Dupa bazin) 

Nu am reusit mare lucru, dar toate au un inceput. 

Zilele urmatoare voi continua seria de experimente. 

Ziua si frica. 🙂 Sau mai bine zis: ziua si curajul. 
 

 

 

Comentarii

  1. TeoFulga , 6 iunie 2015 at 10:40 AM

    Ieeeei!!!!:) Inca o data zic ca sunt mandra de tine!!! Sincer, mi-e groaznic de frica de apa,si n-am reusit experimentul sa stau nici cateva secunde sub apa:)))). Am fost incurajata si ajutata,dar degeaba…Mi-e frica si punct!:)) Poate intr-o zi am sa am #curajul de care vorbesti si care cu siguranta te elibereaza si te face mult mai stapan si puternic pe fortele proprii. 🙂
    Si lista mea de frici e destul de lunga.. Iar printre primele frici se numara: frica de apa si de a invata sa inot, frica de inaltimi, frica de penibil in public, frica de paianjeni.. of…si ar mai fi multe de spus..:))

  1. admin (author) , 6 iunie 2015 at 4:45 PM

    Pai fa si tu exercitiul asta! Poate avem noroc si scapam, macar putin

  1. Mica , 6 iunie 2015 at 10:54 AM

    Tot din perspectiva psihologica spun si eu ca da, frica se poate infrange, dar nu neaparat aruncandu-te in ea, sau nu doar aruncandu-te ci si gasind cauza care se afla in spatele ei si rezolvand-o. Pentru ca in general fricile sunt modalitati prin care corpul/psihicul nostru raspunde unor „stimuli” de alta natura care de cele mai multe ori nu pot fi identificati constient. Asa ca eu sunt de parere ca inainte de a te confrunta cu orice frica, este bine sa cauti si ce sa afla in spatele ei….pe ideea sa tratam cauza nu doar efectul 😀

  1. Mica , 6 iunie 2015 at 10:57 AM

    S-a trimis mesajul inainte de a-ti spune ca te sustin in demersul tau de a scapa de frici si sunt convinsa ca o sa si reusesti!
    Eu de exemplu, am o frica teribila de a merge cu liftul! Oricat as vrea sa o confrunt, pur si simplu nu pot :)) Si tine cont ca locuiesc la etajul 10…..asa ca se poate si mai rau :)) Ti puup!

  1. admin (author) , 6 iunie 2015 at 4:44 PM

    Micuto, frica de lift e si ea pe lista, poti sa crezi??? O sa ma incumet sa urc cu liftul pe cea mai inalta cladire din Bucuresti. Doamne ajuta! 🙂

  1. Sonia Diugan , 6 iunie 2015 at 12:36 PM

    Prietena draga, uite așa ne putem ajuta unele le altele. 🙂 Pentru mine de mica a fost fobia de întuneric, dar chiar reușesc încetul cu încetul sa o îndepărtez, și știi cum? Atunci când sunt înconjurată de bezna, fredonez, și mă liniștesc efectiv. Și încerc de-asemea sa găsesc părțile bune, dacă nu ar fi întuneric atunci de ce sa mai strălucească așa frumos steluțele? Apa este magnifica dacă te împrietenești cu ea, așa ca încearcă sa găsești părțile frumoase, distracția, și ai sa vezi ca pe sub apa nu e atât de greu precum pare:) Pupici și mult curaj, așa cum ne-ai îmbărbătat și pe noi azi

  1. admin (author) , 6 iunie 2015 at 4:47 PM

    Sonia, eu nu dorm niciodata fara un bec aprins. Asa ca te inteleg perfect!

  1. Cristina , 6 iunie 2015 at 12:53 PM

    Cat de bine ai descris senzația pe care ti-o da statul sub apa.
    Mie Îmi e frica de zborul cu avionul; știu ca si tie! Ma încordez, simt gol in capul pieptului, ma perpelesc, ce mai… Îmbătrânesc in acele ore. Decolarea e teribila, îmi repet mereu ca nu vreau sa ne ridicam de la sol ! :))
    Dar cu toate astea, ma supun mereu unui nou zbor atunci când e nevoie. Mi se pare partea cea mai neplăcuta dintr-o vacanța! Aștept sa văd, in timp, cum ti-ai doborât aceasta frică !

  1. admin (author) , 6 iunie 2015 at 4:43 PM

    Vai, Cristina, stii ce bine ma simt cand aflu ca nu sunt chiar singura nebuna? 🙂

  1. Georgiana Camelia , 6 iunie 2015 at 2:03 PM

    Foarte bine, Ade! Asa si trebuie sa facem toti! 🙂
    Sincer, eu nu pot sa spun ca imi e frica de ceva anume, nu am nicio fobie momentan, deci cred ca sunt o norocoasa :)). Singura problema o am cu gandacii si insectele de genul, dar nu stiu daca e frica sau scarba sa ii vad „liberi” (daca ar fi niste exponate nu as avea nimic :)) ). Oricum, te consider o eroina, bravo pt curaj! :*

  1. admin (author) , 6 iunie 2015 at 4:46 PM

    Iar eu te felicit ca esti „libera”!

  1. Mica , 6 iunie 2015 at 10:23 PM

    Daca o faci pe asta cu liftul…..ai toata admiratia mea!!!( nu ca nu ai avea-o deja 😀 ) Hai ca daca te vad pe tine, poate imi fac si eu curaj :)))))

  1. TeoFulga , 7 iunie 2015 at 6:04 PM

    Ade, si eu sunt la fel!:)))) Becul de afara e in fiecare noapte aprins!:)) 😀

  1. Rebeca , 30 iunie 2015 at 5:37 PM

    O sa reusesti! trebuie perseverenta si toate se rezolva…mie imi e frica de serpi si nu cred ca o sa pot atinge unul vreodata 🙂

  1. Camelia Pitcher , 10 iulie 2015 at 9:16 PM

    Adela draga, te inteleg perfect! simt si eu ca am dezvoltat aceste frici (ca nu-i numai una…) despre orice. Am tot citit eu si cred ca se numste ”anxiety” ceea de ce sufar eu 🙁
    Mi-e frica sa nu se intample ceva rau celor iubiti… mi-e frica sa zbor cu avionul (in ultimul timp mai mult ce-i drept desi am zburat de multe ori), mi-e frica de rollercoasters… mi-era frica sa nu aiba bebele vreo pata pe fata cum am vazut eu nu stiu unde cat am fost insarcinata… ce sa mai.. nebunie totala… Si ceea ce ma nelinisteste e ca parca vad mereu partea goala a paharului (de exemplu: in masina sotului sarise o soparla micuta ca doar sunt multe unde locuim noi in Florida si a trebuit sa-i conduc masina intr-o zi – pai ce am putut sta relaxata?! m-am tot gandit ca daca sare soparla pe mine, daca-mi intra pe sub tricou? ba mai rau, daca si vreun sarpe s-a strecurat inauntru prin motor si e pe la picioarele mele?….. de ce am avut gandurile astea?! habar n-am dar mi-au invadat mintea si am stat ca pe ace pana am ajuns la munca cand am sarit ca arsa din masina… sotul meu mi-a spus sa imi ”retrain my brain”. adica sa dau un fel de reset si sa ma relaxez ca n-are rost sa-mi ridic tensiunea si sa-mi fac rau singura… of, incerc, promit, dar pana una alta voiam sa-ti scriu ca sa-ti spun ca stiu exact ce simti…. Sper sa ma pot relaxa si bucura de viata 🙂
    Am incredere in Dumnezeu si ma ajuta cand ma rog.

    Te pup cu drag!

  1. IRINA , 24 iunie 2019 at 6:10 PM

    Te ador, parca scrii despre mine si gandurile mele, eu am dobandit cateva frici dupa ce am nascut, cand am devenit mama a fost cel mai frumos sentiment trait dar au inceput fricile legate de copil, cum le facem fata?

Leave a Comment