Inceputul relatiei.

14 noiembrie 2014 | 130 Comentarii

IMG_9320-0.JPG

Castigatorii sunt:

 

1. Alexandra Mihai

2. Hantescu Ana

3. Georgiana

4. Carmen Patrascu

5. Bianca Rogoveanu

6. Livia Leustean

7. Cristina Elena

8. Mirela Davidescu

9. Magda Enciu

10. Alexandra Mihai

11. Raluca Boghiu

12. Ana Posea

13. Popa Maria-Karina

14. Katona Barbara

15. Iuliana

16. Irina Stoicescu

17. Elena Luce

18. Irina

19. Ana Hogan

20. Lorena Anca

 

Felicitari tuturor! Astept un mail pe adresa [email protected] cu numele si prenumele, adresa de expeditie si numarul de telefon.

Dar sa incep cu inceputul. In prima perioada a relatiei noastre, eu si Radu stateam intr-un apartament dragut

la etajul 4 la doua blocuri de parc.

Diminetile noastre erau frumoase, cu miros de cafea, aer proaspat si flori de cires de la pomul de langa fereastra. Indragostiti nevoie mare, inca de atunci ne faceam planuri de viitor.
Si vorbeam despre viitori copii, livezi de visini, seminee, vacante. Nah, cum fac indragostitii. 🙂

Intr-o dimineata, la cafea, Radu, intr-un avant debordant, ma loveste in moalele capului cu urmatoarea replica: „Iubita, uite, mi-a venit o ideea grozava, o sa ne luam caine” !

Liniste…… Pfff, jale! Iubesc animalele. Toate. Caini, pisici, soareci, broaste, arici. Dar sa stea in habitatul lor, nu la mine pe perna si pe parchet.

Revin cu speranta ” dar ce caine, pechinez poate?”
„A, nu, ciobanesc german” zise el. Cuuuuuummmm????

Si uite asa zilele noastre linistite si aerisite au fost inlocuite cu altele tot linistite dar „atinse” usor de miros de pipi, caca, uneori voma si combinatie de toate amestecate. Noroc ca eram indragostiti si starea asta mai acoperea putin din „mireasma”. 🙂

Imi amintesc ca intr-o zi am intrat in casa si am inceput sa plang si am fugit direct in dormitor, acolo unde Pacutu nu avea voie.
Toti stapanii de catei stiu ca prin asta treci in primele luni de viata ale micutilor.
Da, doar ca eu nu eram pregatita. Deloc! Sunt sensibila la mirosuri, da!!!! Bun, dar ce mai era de facut.

Mogaldeata aia ma privea cu dragoste si realizam treptat ca nu am alta solutie decat sa ma obisnuiesc sau… sa ne mutam la curte.
Am ales a doua varianta. Ne-am luat o casuta draguta, cocheta cu o curte numa’ buna pentru Pacutu. Visul meu devenise realitate!
Eu eram fericita in casa si Paco, mult mai fericit, afara. Numai ca, in schema a intrat porcul de Ciu! Cu tot cu balele, horcaielile si mirosul specific de catel.

Cosmarul revenea. In curte nu puteam sa il las, (ca el raceste si in casa), iar in depresie nu doream sa mai intru. Asa ca am hotarat sa trec la atac. Dupa muuulte incercari, am reusit sa gasesc cel mai bun aspirator si cel mai bun odorizant din cate am incercat.

Noul Ambi Pur. Care nu acopera, ci elimina mirosurile neplacute. Acum, in casa mea, parchetul luceste si totul e invaluit intr-un miros placut.

Stapanii de animale stiu ce spun si sunt sigura ca le e de folos recomandarea mea.

Si ca sa fiu si mai utila, fac cadou prin intermediul blogului meu, 20 de seturi cu noul Ambi Pur. Tot ce trebuie sa faci este sa imi lasi un comentariu in care sa imi povestesti cateva randuri despre mogaldeata ta.
Bafta! 🙂

Ps: Acum suntem topiti dupa cateii nostri si nu ne prea mai imaginam viata fara ei. Dupa cum vedeti, avem
si tablouri cu „moacele” lor. 🙂

IMG_9317.JPG

IMG_9315.JPG

IMG_9316.JPG

IMG_9318.PNG

IMG_9319.JPG

Comentarii

  1. Alexandra P , 14 noiembrie 2014 at 10:26 PM

    Imi pare rau ca nu pot participa, dar si mai rau imi pare ca nu am o mogaldeata care sa imi umple ziua : ( si eu am probleme cu mirosurile si micile „probleme” lasate de simpaticele patrupede, dar sper ca intr-o zi , sa putem avea toti ( toti inseamnand eu , prietenul meu si cateva mogaldete :d ) loc sub acelasi acoperis.

  1. Marinela , 14 noiembrie 2014 at 10:26 PM

    Eu am un catelus bischon havanez.. L-am iubit enorm din prima clipa si am trecut „cu vederea” toate mirosurile lasate de el, dar tatal meu nici pana acum nu s-a obisnuit pe deplin cu el in casa noastra . Sunt sigura ca se va obisnui intr-un final, pentru ca oricum nu prea are incotro :))

  1. Nastiulea , 14 noiembrie 2014 at 10:34 PM

    Nu vreau sa particip dar prin acest post,mi-ai adus aminte de catelusa mea Maggie,care nu mai e printr noi!:((
    In schimb,mi-a ramas o pufosenie-copie whiskas cum imi place sa-i zic,Musea!Care doaaaarme doaaar cu mine in pat,uneori imi mai ocupa si perna!Oricum,e prea rasfatata iar uneori mi se pare ca are sangele albastru.Se comporta ca o lady!:)) Dar oricum,e a mea si o iubesc la nebunie❤️

  1. Gabriela Florian , 14 noiembrie 2014 at 10:34 PM

    Noi avem un pisor…care marcheaza tot….
    Ne-a aparut pe balustrada balconului la etajul 8:) acum un an. Eu sunt crescuta in varful blocului dar sotul meu la casa….el l-a vrut in casa, iar eu l-am vrut pentru ca anunta Busu la meteo ca in urmatorul weekend ( adica primul din octombrie 2012) urmau sa fie minus grade….asa ca am cumparat sampon, papa, nisip ,litiera si dupa o baie zdravana l-am primit la noi in cuibusor….si ca rasplata a facut pisu pe covor….Imi e teama sa nu prinda casa noastra miros de mat:)) si am luat niste betisoare parfumate pe care le aprind in hol…
    SI noi avem ciobanesc german cu par semilung dar el sta la socrii mei in Maramures la casa:) pisicu ( Cionea!!! asa il chema, sotul meu la botezat:) )la Targu Mures:)

  1. Luiza , 14 noiembrie 2014 at 10:49 PM

    Cat de draguta e ultima poza! <3

  1. Georgiana Camelia , 14 noiembrie 2014 at 10:50 PM

    Ce pot sa zic decat ca prin toate etapele astea am trecut si eu :)). Bloc, apartament de 2 camere, etajul 3, cane corso, mogaldeata, ce pot sa zic :)). Aproape 1 an ne-am chinuit asa :D. Nu stiu cu Paco cum a fost, dar noi pana am gasit o mancarica buna pentru ea (pentru ca e fata, Maya) am tras ceva cu stricatul la stomac, oribil!!! Multumesc Lui Dumnezeu ca a invatat singurica sa faca in baie, pe gresie, pt ca o luna nu am avut voie sa o scoatem din casa, iar cum pampersul nu am avut vreo sansa (fie de om, fie de animal). Dupa acea luna, sa vezi ce frumos duceam noi catelul afara: o luam in brate pe mititica noastra care avea deja vreo 10 kg cred (ajunsese pe la 4 luni), coboram scarile si o duceam pe sus in parc. De ce? Avea o frica ingrozitoare de a iesi pe scara blocului, dapai afara :))).
    Dupa ce s-a obisnuit afara, am dat de alta problema: prea multa energie si spatiu prea putin pentru un asa catel. In cele din urma, dupa aproape 1 an, ne-am mutat la casa! Aleluia! Intr-adevar, fiind alintata familiei, doarme in casa, eventual si in pat/coltar, vorba bunicii mele „pe jos o ia apa” :)). Parul ei e cam peste tot, dar deja ne-am obisnuit. Cat despre miros, complicat. Tocmai de aceea ne-ar prinde extrem de bine un odorizant Ambi Pur :D. Sper ca de data asta sa am noroc 🙂

  1. Alex Fleur , 14 noiembrie 2014 at 10:50 PM

    Pugul meu Boris este sufletul casei, cel mai iubit si rasfatat din casa/ curte unde mai avem 3 caini; desi nu stie sa bea apa si merge cu ea taras prin toata bucataria, iar gustarile se servesc doar pe covor, sforait si horcait la orice ceas din zi si noapte:) si as putea continua:) Dar compenseaza cu privirea calda si iubitoare, ochii blanzi si expresivi. Il iubim pe copilul nostru blanos

  1. ana , 14 noiembrie 2014 at 10:52 PM

    il ador pe jimmy, pechinezul meu , care ma face sa zambesc in fiecare zi! nu vrea sa mi imaginez cum ar fi fara el 🙁

  1. Alexandra Luca , 14 noiembrie 2014 at 10:53 PM

    Buna Adela. E pentru prima data cand scriu despre mogaldeata mea. E un bichon maltez, femela, are un an si 10 luni. Am primit-o de la logodnicul meu de ziua indragostitilor(cel mai frumos cadou ). Imi doream foarte mult aceasta mogaldeata dar pusa in fata faptului am intrat in panica, pentru ca imi daduse odata cu acest cadou, o viata de care trebuia sa am grija, o responsabilitate. Si uite asa am trecut in acest timp de cand o am prin toate starile posibile pe care le poate avea o persoana detinatoare de animal de companie. O iubesc enorm, imi doresc sa traiasca 100 de ani. Lumina ochilor mei. Am scris cam mult dar as putea scrie la nesfarsit fiind vorba de ea, de Susi, inima si sufletul meu.

  1. Andreea , 14 noiembrie 2014 at 11:07 PM

    Am un chihuahua atat de scump si de iubitor nevoie mare!! Si super protectiv! Numai daca indrazneste cineva sa se uite urat la noi ajunge in cartea neagra! Si odata ajuns pelista, acolo ramai! Tata nu a vrut sa o luam acasa insa acum tare ce o mai iubeste si o alinta, chiar daca nu prea vrea el sa recunoasca 😉 un membru important al familiei!! Si intr-adevar aceste suflete ne fac ziua mai buna!

  1. Serban Mihaela , 14 noiembrie 2014 at 11:14 PM

    Buna seara!Sunt norocoasa stapana a unui amstaff de 3 luni si jumatate care chiar acum se uita cu ochi tristi la mine .Este un suflet plin de energie,cu o personalitate foarte bine conturata si care nu concepe sa nu-l iubesti.Este posesiv si nu poate dormi noaptea decat in pat cu mine.Este foarte politicos si respectuos,caci nu se da jos din pat si nu incepe sa umble,ci doarme pana ma trezesc eu.Atunci cand deschid ochii si il vorbesc duios incepe sa i se umple inima de fericire si danseaza energic prin tot patul dand din coada.Cand plec de acasa si il las singur plange,dar odata ajunsa acasa il strig de jos,din fata blocului si cand ma aude se urca in pat , se uita pe geam si incepe sa planga.E un caine foarte destept,iubitor ,chipes,dependent de atentia si dragostea mea.Uneori,cand suntem afara,imi place sa ma ascund de el si el intra in panica cand vede ca am disparut si ma cauta disperat pana ma gaseste.Si trebuie sa va spun ca ma gaseste enervant de repede!Numele lui este Oscar,premiul meu Oscar!

  1. admin (author) , 15 noiembrie 2014 at 12:11 AM

    Ce nume frumos! Sa iti traiasca si sa fie sanatos!

  1. Alina Teleman , 14 noiembrie 2014 at 11:27 PM

    Draga Adela,

    Debea asteptam o povestioara despre patrupezii tai. Din pacate nu stiu daca pot participa deoarece eu sunt in Danemarca.

    Anul acesta de Paste iepurasul mi-a adus un pui de Cavalier King Charles Spaniel <3. Irezistibil de dulce. Cum in Romania (de unde l-am cumparat) nu am avut voie sa il scot afara in primele saptamani si-a facut nevoile numai in casa pe presulete (sau pe langa, de cele mai multe ori). Copilu nostru 'credea' ca nu are voie sa faca afara ci in casa. Drept urmare plimbarile lungi erau in zadar. Charlie al meu se abtinea cate 6-7 ore sa faca ceva si cum ajungea in casa hop-top in bucatarie sa isi faca 'treburile' :))) Debea dupa 5 luni a inteles ca e bine sa faca afara si nu in casa. Noi stam in apartament la etajul 1 si avem obiceiul sa il spalam o data la o luna jumate – doua. As vorbi cu zilele despre urechelnita mea… si caini in general,dar nu vreau sa ma intind mult deci ma opresc aici. Te imbratisez cu drag!

    P.S.: Cavalier King Charles se 'trage' din Pug . Stiai?

  1. admin (author) , 15 noiembrie 2014 at 12:10 AM

    De ce sa nu poti? Nu exista posta? 🙂

  1. Ana Tudor , 14 noiembrie 2014 at 11:31 PM

    Am si eu un pugulet negru, il cheama Ribizli, l-am primit cadou. Era o chestie mica si cu ditamai burta cand l-am primit, dar in prima noapte acasa, nu mi-a venit sa cred cat poate sa sforaie de tare creatura mica …. 😀

    Acum are deja 6 ani si are niste ochi minunati si blanzi, zici ca e un copil… la cum trebuie avut grija de riduri, urechi, nas, de dermatita atopica, etc, este mai ceva decat un copil…

    Dar le fac pe toate cu drag si curatenie si dupa el, caci blanosul are ceva straturi de par si ii place sa se joaca mult pe unde apuca prin casa …

  1. admin (author) , 15 noiembrie 2014 at 12:10 AM

    Sa fie sanatos si sa va faca fericiti! Totusi, de ce asa rar fetite? Nu gasesc pe nicaieri. As vrea sa ii fac si eu lui Ciu o bucurie! 🙂

  1. Carina , 14 noiembrie 2014 at 11:45 PM

    Eu am un bulldog englez de 2 ani pe nume Bruno. Din cele scrise de tine pe blog despre Ciu pot sa sa spun ca Bruno e copie la indigo Ciu. De la mirosurile cu care imi „împrospătează” casa,la nopțile nedormite din cauza sforaiturilor pe care le scoate. Cand luam masa in familie pe el trebuie sa il închidem in camera deoarece nu poti sa mănânci de el. Ti se baga pana in suflet ca sa ii dai si lui ceva,iar cand ii vad ochii aia mari cum se uita la mine cand mănânc ma topesc si nu am cum sa nu ii dau si lui chiar daca nu prea are voie pentru ca are mâncarea lui. Pe acest ghemotoc care deja a devenit un ghemotoi in adevăratul sens al cuvântului nu l-as înlocui cu nimic din lume si il iubesc din toata inima in ciuda faptului ca miroase,insa fara acel miros parca nu ar fi el:)).

  1. admin (author) , 15 noiembrie 2014 at 12:08 AM

    Doamne, Doamne, in ce hal am ajuns! :)))

  1. Andreea Bolea , 15 noiembrie 2014 at 12:00 AM

    Buna Adela,
    La noi lucrurile stau cam asa:JACK RUSSEL.Am spus totul:))….Jacky al nostru a ros cam tot ce se putea, de la incaltari, papucei pana la un colt de pat.Se tavaleste prin „norocei” si nu vrea sa fie spalat, eu fac crize de nervi,dar cand ii vad fata care cere impacare,iubire ,mangaiere imi trece tot.
    P.S. Cand avea doar cateva luni, tot vroia sa urce in pat,iar eu incercand sa-l educ, ma trezeam noaptea si il certam sa treaca la locul lui.Si tot asa de cateva ori pe noapte, nopti la rand.In una din zile,de oboseala am adormit la un film la cinema. Acum dormim imbratisati:))
    PUPICI!!!

  1. admin (author) , 15 noiembrie 2014 at 12:08 AM

    Jack Russel are si Dana Rogoz. Va compatimesc! :))))))))

  1. Mihaela Dan , 15 noiembrie 2014 at 12:06 AM

    Lola,o fetita roscata,ciobanesc, a aparut in viata mea chiar cand aveam cea mai mare nevoie…Mereu e alaturi de mine si imi mai fura cateva mai multe zambete. :)) E o mare responsabilitate sa ai o mogaldeata,trebuie sa ai grija in permanenta sa nu pateasca ceva,exact ca de un copil. A crescut odata cu mine si toata copilaria mi-a fost chiar una dintre cele mai bune prietene,ca sa zic asa. S-a obisnuit repede cu baia si la mancare nu face niciodata nazuri.Daca cumva gasesti lucruri roase prin casa,mizerie sau altceva sa stii ca nu Lola le-a facut. :)) Are si locul ei special in care doarme,un patut facut cadou.Cred ca am mare noroc ca stau la curte,decat ii deschidem usa si iese afara sa se joace in voie.In ultima perioada a stat mai mult la bunica,pentru ca are mai mult timp de ea.Zilnic o vizitez,face niste ochisori mari si se bucura nespus de mult cand ma vede,simt asta! Face parte din familie si e fetita noastra draga.Ma simt norocoasa ca mi-a adus-o tata acum muulti ani,nu stiu ce m-as fi facut fara ea,pentru ca un caine chiar iti schimba viata! 😀

  1. Loredana Mindru , 15 noiembrie 2014 at 12:37 AM

    Buna Adela! Am si eu o mogaldeata mica si alba. Este un bichon maltez, baietel si il cheama Bijoux. L-am primit anul trecut de Craciun si de atunci este mereu cu mine si imi face zilele si mai frumoase. Bijoux al nostru a ros papuci, incarcatoare de telefon/laptop, tot ce este hartie, colturile de la masuta din living…nu se plictiseste niciodata cand ramane singur :)) Cu toate astea….nu putem sta suparati pe el. Il iubim muult, chiar daca uneori trebuie sa suportam „mirosurile” de care spui si tu. E asa frumos sa ai un sufletel langa tine

  1. Andra , 15 noiembrie 2014 at 12:42 AM

    Hello,
    Eu nu am un animal de companie, dar sunt un pic obsedata ca in casa sa miroasa frumos. Consider ca cel mai bun mod de a elimina mirosurile neplacute este sa aerisesti camera. Insa, nici lumanarile parfumate, nici odorizantele nu imi lipsesc 🙂

  1. Mihaela Brostianu , 15 noiembrie 2014 at 1:39 AM

    Buna,Adela!Eu cu sotul meu am adoptat de pe strazi o pisica angora turceasca si un catel metis ,ambii erau mici si neajutorati !Boacane faceau ca , na , asa sunt ei cand sunt micuti ,dar nici un moment nu regretam ca i-am salvat !Acum suntem din nou acasa ( am locuit ceva timp in alt oras , unde am gasit si animalutele ) si avem acum in total 4 catei si 6 pisici, ca avem curte si asa suntem noi in familia asta, i-am salva pe toti daca am putea 🙂 ! Asa ca avem o fetita ciobanesc german Asha , inca o fetita salvata de la bunici , e un metis de husky , o frumusete , mai avem un Norocel , gasit de ai mei parinti intr-o zi de Craciun si de care nu s-au indurat sa il lase pe strada -e cel mai mic si obraznic dintre toti , Max -cel salvat de noi doi .Si cele 6 pisici , care au curtea lor si sunt la fel de alintate si iubite …nu le mai enumar ca deja te-am plictisit cred !Oricum , fac ei boacane , dar nu ne mai suparam pentru ca ii iubim mult si tare ne fac viata mai frumoasa si plina de zambete ! Am astfel niste prieteni minunati cu suflet mare !

  1. Cristina Ș , 15 noiembrie 2014 at 2:04 AM

    Bună, Adela! Mogâldeața mea e Pămătuf (îl alint Puf) – un motan persan alb, gras ca un porc, care îmi face viața mai veselă (și casa plină de păr) de 5 ani și jumătate. Tatăl lui e la mătușa mea, un verișor de-al lui e la bunicul meu și tot așa, un neam de pisoi e răspândit în neamul meu. 😀 Eu stau la curte, așa că blănosul își petrece mult timp pe afară, dar când se pune frigul, nu i se mai pare nimic interesant în afara casei. Îi deschid ușa să iasă și cand dă cu nasul lui turtit de frig, stranută și fuge înapoi la culcușul lui. Așa că în anotimpul friguros, trebuie să aerisesc ori de câte ori grăsanul folosește litiera. 😀

  1. Andrea , 15 noiembrie 2014 at 2:49 AM

    si noi avem 2 mogaldete…un staffordshire bullterrier care ne sufoca pur si simplu cu iubirea si pupicurile lui si unul mai mititel chihuhahua,care fiind mai matur se limitează doar la a sta pur si simplu toată ziua lipit de tine! eu am fost la un pas de depresie la început ,dar in același timp realizam cat de mult ii iubesc si cat sunt si ei de dependenți de noi! Deci clar soluția era doar sa ma obișnuiesc,sa astept sa crească si sa treacă etapa de facut pipi,caca in casa! Acum ca a trecut,mirosurile încerc si eu sa le elimin cum pot(si eu am un nas fin si nu pot suporta in casa mirosul de catel) asa ca fac si eu tot posibilu ,cum ar fi aspirat in fiecare zi,dezinfectat pe jos…si nu in ultimul rând parfumurile ambi pur care într-adevăr isi fac treaba f bine! Cand sunt epuizata si nervoasa din cauza parului de catei prin absolut toată casa(chiar daca am curățat cu câteva ore inainte) ma gândesc cum ar fi casa fara ei,cine ar mai muri de bucurie ca intru pe ușa ,chiar daca am coborât doar sa duc gunoiul sau am fost plecați o zi întreaga!!! O zi frumoasa va doresc!

  1. Aida Grosu , 15 noiembrie 2014 at 7:04 AM

    Adela, am mai scris despre Lucky mai demult pe blog. Eu nu stiu exact cum e sa treci prin perioada aceea dificila de a invata blanosul sa faca pipi si caca afara…cu Lucky nu m-am confruntat cu problema asta…chiar daca l-am adoptat de pe strada..nu am avut ce sa il invat pe tema asta..ca stia singur, de unde ? Nu stiu…in schimb am vecini si prieteni care s-au confruntat cu problema asta…
    In cazul meu pot spune ca in ultima perioada de timp batranelul de Lucky nu a mai acceptat sa fie ingrijit deloc..adica periat spalat nimic…si asta ma scotea din minti pentru ca mirosea ingrozitor in jurul lui si lasa tot timpul par..peste tot… Tot ce am incercat pentru eliminarea parului si morosului ai fost doar de o durata temporara…
    Revenind la Lucky al meu..in postarea trecuta iti poveste ca el toata viata lui a fost un caine liber si independent …iesia la plimbare si singur daca eu nu puteam sa ies cu el..
    Lucky al meu de 13 ani ..a iesit in urma cu o luna jumatate afara de unul singur…si nu s-a mai intors…cred ca a murit..nu stiu ce s-a intamplat cu el exact…
    La inceput ma gandeam ca a gasit iar o catelusa in calduri,pe undeva prin cartier..nu mi-am facut griji prea mari, atunci pentru ca stiam ca va veni inapoi acasa..nici nu l- am cautat macar…eram obisnuita cu disparitiile astea de cateva zile pana chiar la doua saptamani..asa a facut tot timpul…de cand era tinerel si stii vorba aia ” ce caine de rasa a fost si ce javra a ajuns” exact asa arata lucky al meu ca o javra neingrijita ..nespalata..plin de
    Purici si care mirosea oribil..mai ales ca toata vara a dormit in fata blocului pe iarba..nu mai voia sa doarma in casa…eu cred ca simtea ca nu o sa mai traiasca mult..

    Acum am ramas doar cu pisica..un korat frumos..o pisica inteligenta, pentru ca e o ea..are 4 ani..si cu ea a fost usor de educat..de indata ce a avut litiera nu a facaut niciodata in casa in alta parte… Este o carnivora convinsa..e buna mancarea de pisici dar nu se compara cu carnea in suc propriu…sau cu o bucatica de friptura sau peste..cu ea am trecut prin stadiul pui de 2 ori..a fost f atenta ca mama..a invatat puii la litiera incat nici ei nu au facut pipi sau caca prin locuri in care te astepti mai putin.. A fost mai greu cu datul in adoptie dar i-am dat pe toti pana la urma.. Pot sa spun ca a facut pui pentru ca in timp a invatat si ea sa mearga afara sa se plimbe si de doua ori a iesit in perioada dw calduri si au prins-o motanii maodanezi..acum e sterilizata.
    E blanda..nu a zgariat pe nimeni niciodata..doarme tolanita pe un fotoliu..accepta sa fie spalata desi nu ii place..e gri argintie cu par scurt..nu lasa par..si asta ma bucura cel mai mult… Nu mai foloseste litiera decat iarna cand pamantul de afara e inghetat si nu poate sa il afaneze…
    Cam astea sunt povestile cu pufosii mei…
    Nu vreau neaparat sa particip la concurs desi un odorizant de camera e util pentru un ambient mai placut..asa ca te las pe tine sa alegi daca, comentariul meu merita un odorizant sau nu..

  1. Nicoleta , 15 noiembrie 2014 at 9:11 AM

    Povestea noastra a inceput anul trecut, de ziua mea, cand am primit o in dar pe Lisa (British shorthair). Evident ca am fost la cumparaturi si am avut grija sa nu-i lipseasca ceva…doar ca ea dragalasa nu era de aceiasi parere 🙂 nu intelegea de ce trebuie sa mearga la litiera cand are un covor bej de lana cu fir lung in living. Uite asa ne am tot chinuit cu tot felul de spray-uri repulsive pentru pisici, care din pacate in cazul nostru, parca aveau efect invers…sau mai bine zis aveau efect laxativ/diuretic. De miros nu mai vorbim…eram disperati. Ne-am resemnat si intr-o zi pretioasa ne-a facut o surpriza…a folosit litiera! Bucurie mare, ziceai ca avem copil pe olita, cand ce sa vezi se uita cu mutrita ei simpatica la noi dupa ce a facut pipi si sare din litiera si a continuat pe covor:-( asa ca am zis sa vedem jumatatea plina a paharului:-) dupa 3 luni de spalat covorul Lisa ne-a convins ca e timpul sa renuntam la el si sa adoptam un stil minimalist

  1. Nicoleta , 15 noiembrie 2014 at 9:13 AM

    Povestea noastra a inceput anul trecut, de ziua mea, cand am primit o in dar pe Lisa (British shorthair). Evident ca am fost la cumparaturi si am avut grija sa nu-i lipseasca ceva…doar ca ea dragalasa nu era de aceiasi parere 🙂 nu intelegea de ce trebuie sa mearga la litiera cand are un covor bej de lana cu fir lung in living. Uite asa ne am tot chinuit cu tot felul de spray-uri repulsive pentru pisici, care din pacate in cazul nostru, parca aveau efect invers…sau mai bine zis aveau efect laxativ/diuretic. De miros nu mai vorbim…eram disperati. Ne-am resemnat si intr-o zi pretioasa ne-a facut o surpriza…a folosit litiera! Bucurie mare, ziceai ca avem copil pe olita, cand ce sa vezi se uita cu mutrita ei simpatica la noi dupa ce a facut pipi si sare din litiera si a continuat pe covor:-( asa ca am zis sa vedem jumatatea plina a paharului:-) dupa 3 luni de spalat covorul Lisa ne-a convins ca e timpul sa renuntam la el si sa adoptam un stil minimalist

  1. Simina , 15 noiembrie 2014 at 9:22 AM

    Eu nu am o mogaldeata desi visez la un chow chow de vreo doi ani de zile… Dar Paco al tau e atat de frumos, parca rar am vazut un asemenea ciobanesc german. Sunt sigura ca va aduce o multime de clipe vesele.

  1. TeoFulga , 15 noiembrie 2014 at 9:56 AM

    De cate ori am ocazia, povestesc de Nikky al meu. Deja am povestit de mai multe ori si pe blogul tau,pt ca pufosenia mea maaare,e exact ca un fratior pt mine.
    La mine a fost mai simplu,pt ca am stat mereu la curte, asadar problema mirosului e acum in curte, si in holul de la intrarea in casa..pt ca tot nu se poate dezobisnui al meu Nikky sa nu intre in acel hol si sa se tolaneasca pe acolo..cum doar parintii il ”cearta” sa nu mai stea acolo, iar eu il las..iti dai seama ca bietul de el… se furiseaza cand are ocazia..:))
    Cand era micut,era extrem de fricos si tin minte cum tremura prima data cand l-am adus acasa.Treptat, s-a acomodat,si cum era mic, trebuia sa-i gasim un loc mai ferit,dar nu in casa… pt ca ai mei nu erau de acord,plus ca stiam ca se va face ditamai catelul,asadar avea un culcus calduros si pufos intr-o camera ce nu era inca folosita. Lunile au trecut,si Nikky ne iubea ataaat de tare incat plangea de fiecare data cand plecam de acasa,mi se rupea sufletul cand il auzeam. A devenit stapanul curtii, cel care ne pazeste cel mai bine, catelul care se uita fix in ochii tai si parca te intelege,catelul care a invatat ”sa vorbeasca” atunci cand casca.:)
    Nu m-as mai opri,pt ca am atatea amintiri legate de el. 🙂
    Noua ne-ar folosi foarte tare acest odorizant pt holul de care ti-am spus,ca sa avem un miros placut cand intram in casa,pt ca desi mereu spalam,mirosul persista.:)
    Te pup.

    http://teo-fulga.webnode.ro/

  1. Surugiu Alexandra , 15 noiembrie 2014 at 10:53 AM

    Buna Adela, eu am 2 ingerasi de talie mica, un bichon maltez si un soricar, pacat ca nu pot atasa o poza sau un video sa ii pot arata ce dragalasi sunt.La fel ca tine , iubesc animalele de orice fel, si ei sunt comoara mea, chiar daca bichonul are 2 ani si soricarul are 4 ani, nu sunt invatati sa se tina pana vin eu acasa si la fel gasesc tot felul de minunatii prin casa. Altii s-ar enerva cum face iubitul meu, dar prin bucuria care cei mici mi-o arata uit de tot, si curat in urma lor ca apoi sa ii strang in brate si sa ma joc cu ei.Sunt o bucurie totala pentru mine, nu stiu ce m-as face fara ei. In fiecare dimineata cand ma trezesc si imi beau cafeaua, se lipesc de mine pe canapea si ma incalzesc.Doar stapanii de animale stiu acest fel de iubire pe care nu stiu cum sa o descriu, nu am inca copii dar cred ca avand niste ingerasi, te formezi in a avea responsabilitati si stii ce va urma cand o sa vina un copil pe lume.Stiu ca nu este termen de comparatie dar eu ii consider bebeii mei adorabili. Am incercat si eu multe deodorante de camera, care sa ma ajute cu mirosul, nu prea faca fata nici unul ;)))).Daca ar fi sa castig as fi foarte bucuroasa , daca nu, eu oricum am ingerasii care ma bucura tot timpul si ma fac sa uit ca mai fac si un pic de dezordine si miros in apartamentul nostru. O zi frumoasa!!!

  1. Ciobotaru Roxana , 15 noiembrie 2014 at 11:15 AM

    Eu am un pechinez de 6 ani . Iar atunci cand l-am adus acasa ,un apartament de 2 camere ,tatal meu a fost foarte sceptic in privinta Jojolinei :-). El fiind crescut la curte ,la aer curat ,cu animale in curte,nu in casa si tot asa.. Pana am invatat-o pe Jojo, ca este femela , sa faca pe pampersul special pentru ea ,a fost cale lunga mai ales ea fiind mai mult singura lasata noi fiind la munca ,facultate etc . Ne astepta cu drag si atunci cand plecam plangea dupa noi . Iar tatal meu ,a devenit cel mai bun prieten cu Jojo acum ,catelusa sta numai langa tata si ma bucura tare sa vad ca tata si-a schimbat parerea. As fi tare bucuroasa daca as castiga . O zi placuta !!

  1. Florenta Costinas , 15 noiembrie 2014 at 11:34 AM

    Am si eu o mogaldeata, Caniche Imperial. Il cheama Max. Este frumos, ascultator, jucaus. Are 9 ani, iar batranetea isi face simtita prezenta: nu mai aude bine, are flatulenta 😀 , si mai ales sforaie…..MUUUUULT! 🙂 Avand blanita creata, e foarte greu de intretinut. Cu toate aceste probleme, eu il iubesc mult si e „BAIATUL” MEU!!!

  1. Pana Mirela , 15 noiembrie 2014 at 11:43 AM

    Si eu am o catelusa bichon havanez. Cand am primit o m am ingrozit, pentru ca, la fel ca si tine, imi placeau animalele,dar sa nu le am in casa:)) timpul a trecut, m am obisnuit cu ea si acum nu mi imaginez viata fara Bella, asa o cheama. E extrem de inteligenta si intelege absolut tot.o sa ncerc sa pun si o poza cu mutrisoara ei. O zi minunata iti doresc!:*

  1. Hantescu Anca , 15 noiembrie 2014 at 11:44 AM

    Hei adela! Eu am un amstaff, care nu inceteaza sa mai creasca:)) are deabia 5 luni dar e mai mare decat mi.as fi dorit sa fie; eh asta e . Acum am mai multa blanita de iubit. De mirosuri nici nu vreau sa vorbesc:)) Cand era mai mic ma trezea noptea mireasma lui care nu o facea afara, din motive doar de el stiute. Dar acum baiat mare cum e, nu mai face in casa decat inevitalele pârțuri de toata frumusetea. Chiar acum mi.a dat unul ca sa fiu sigura ca trebuie sa folosesc nu doar un odorizant de camera:)) cred ar fi bine sa ii leg unul de coada sa pulverizeze simultan cu el. Te pup!

  1. Mihaela Badila , 15 noiembrie 2014 at 11:55 AM

    Buna,Adela!Nu obisnuiesc sa particip la nici un fel de concursuri.Habar nu am de ce.Poate totusi sunt cateva motive,dar de data asta pufuleti mei,un metis Teker cu paru mare :)) si o pisica maidaneza,merita incercarea.:) Inca stau in apartament cu cei 2,si ma bucura tare gandul ca intr-o zi ne vom muta la curte.Pana una,alta mogaldetele astea fac ce stiu ei bine,imi fac viata mai frumoasa 🙂 Va pup,familie frumoasa!

  1. iordache florina cristina , 15 noiembrie 2014 at 11:55 AM

    Rhea, bichonul meu maltese, a venit la mine la Galati cand avea abia o luna si putin, tocmai din Ploiesti. Era atat de draguta, dar fiindca creierul meu nu era inca convins (de catre iubitul meu) ca voi putea coabita cu un catel si il voi putea iubi mai presus „de mariri, de caderi, de cuvant”…in primele 2 zile eram inca neimpacata cu noua schimbare. Zic primele 2 zile, intrucat apoi s- a imbolnavit subit si `cu slabe sanse de recuperare’ daca e sa citez doctorii la care mergeam innebunita de durere. Abia cand am realizat ca nu voi putea sa ma bucur de tot ce presupune marirea ‘familiei’ cu un catel si atunci cand ajunsa intr-o zi acasa, nu am gasit-o in bucatarie unde o lasasem si am inceput sa o caut frenetic pana si in camara si frigider (nu mai judecam din cauza spaimei), am realizat cat de mult o iubesc si o voi iubi. Acum, in timp ce scriu, sta suparata langa mine, in pat, ca altceva imi capteaza atentia si nu ea 🙂 . Gata, ma duc sa o iubesc, mai presus de mirosul proaspat de pipi, de mariri, de caderi, de cuvant….

  1. Alexandra Grosu , 15 noiembrie 2014 at 12:00 PM

    animalul nostru de casă este o pisicuța și deși stam la curte ora ținem și în casă, doar nu o raceasca puiul lui tati :))) singura metoda găsită de noi este aerisirea casei, dar nu as exclude și varianta încercării produselor recomandate de tine

  1. atena , 15 noiembrie 2014 at 12:25 PM

    :))) Nu particip. Ma bucur doar de postarea ta. Doamne, esti tare simpatica!!! Un mega like pentru umorul tau si pentru fotografiile, absolut superbe. Ultima e… de milioane de zambete, are o gingasie!…. Direct la suflet mi-a mers 🙂
    Sunteti o familie tare frumoasa! 🙂 Insa Ciu… Ciu e irezistibil <3

  1. Rebecca , 15 noiembrie 2014 at 12:36 PM

    Sa incep cu inceputul…De inainte sa implinesc 14 ani imi doream enorm un bichon maltez.Ii spusesem deja mamei mele ce imi doresc de ziua mea,iar eu in naivitatea mea am crezut ca o sa il primesc (ea nu suporta sa o miroasa un caine,sa se apropie de ea,dar sa mai stea cu ea in apartament???) . Trecuse un an in care incercasem sa o conving,iar la aniversarea mea de 15 ani am avut aceeasi dezamagire! In sfarsit cand am implinit 16 ani am primit-o pe printesa mea Sony <3 (nu de la mama). La inceput i'a fost greu sa se obisnuiasca dar acum suntem geloase una pe alta cand pleaca de la mine la ea sau invers! Sony este sufletul nostru,rasfatata casei! Cat despre perioada in care a invatat sa isi faca nevoile afara pot sa spun ca am aruncat 2 covoare pt ca nu aveam ce sa mai facem cu ele…ne era si rusine sa le ducem la spalatorie cu asa o mireasma :)) dar a meritat! Au trecut 4 ani de atunci si acum Sony iese de 5-6 ori pe zi afara.

  1. Sofia , 15 noiembrie 2014 at 1:10 PM

    Mogaldeata mea se numeste Fifi si acum o luna a dat nastere a trei puișori draguti foc. Este micuta, nu e o rasa anume dar e rasfatata noastra. E zăpăcită, agitata, nu sta locului nicicum dar mai ales nu o lasa pe mama sa mearga niciunde singura, tot timpul e cu ochii pe ea. Noi stam la curte , la tara deci Fifi a mea e o norocoasa, are unde sa alerge si mai ales unde sa isi faca nevoile fiziologice.

  1. Gogu Ana-Maria , 15 noiembrie 2014 at 2:10 PM

    Buna Adela. Experienta ta m-a facut sa imi amintesc de clipele prin care am trecut si eu, asemanatoare cu ale tale, alaturi de mogaldeata mea, pe nume Tasha, care este o pechineza zburdalnica din calea afara. Spre deosebire de tine, care ai fost anuntata de ceea ce se va intampla, adica faptul de a va lua un catelus, eu nici macar nu am fost anuntata. Si uite asa ma trezesc eu intr-o zi, venind de la lucru, obosita normal, si ma asez pe canapeaua din sufragerie si dupa cateva secunde dupa canapea cine scoate caputul??? O mana de sufletel, foarte speriata saracuta pt ca tocmai fusese luata de langa mamica ei. Intr-adevar iubesc animalele iar iubitul meu vazand ca tot timpul mangaiam catelusii altor persoane pe strada, s-a gandit sa imi faca o surpriza si sa imi ia si mie unul. Sa nu stric surpriza m-am bucurat dar in acelasi timp in mintea mea ma gandeam ce o sa fac? Cum o sa ma descurc? Normal ca a venit si primul pisu pe covor… Apoi si caca … pur si simplu nu stiam cum sa reactionez… Oiubeam, am indragit-o din prima clipa dar aveam impresia ca nu o sa se obisnuiasca nici o data sa faca afara, pt ca am scos-o de 2-3 ori si nu facea nimic si cum intram cu ea in camera direct pe covor… Imi parea rau sa o cert, nici macar nu aveai ce sa certi pt ca era atat de micuta incat o tineai in palma.. Stres dupa stres o sapt-doua si incet incet printesa mea a inceput sa se obisnuiasca sa faca afara.. Acum are 7 luni si este ca si copilul nostru, ne lumineaza casa de fiecare data cand o vedem, este o nebuna si are o energie de neimaginat.. Nu as mai putea sa stau fara ea..

  1. Maria , 15 noiembrie 2014 at 3:31 PM

    Aproape 15 ani l am avut alaturi pe Dic, un pechinez roscat, un adevarat membru al familiei. De a lungul vietii lui a facut o sumedie de nazdravanii, insa voiam sa ti relatez despre pasiunea lui pentru parfumuri. Desi nu era deloc un fan al apei sau al baii, urmarea cu interes cand ma parfumam si se rostogea pe covor, langa mine, in locuri in care pesemne picasera cativa stropi parfumati. De fapt, totul a inceput cand el a descoperit paginile parfumate din cataloagele de profil si asa a inceput aventura cu tavalitul si rostogolitul pe cataloage.

  1. Liliana , 15 noiembrie 2014 at 3:33 PM

    Deci credeam ca sunt sigura din univers care e sensibila la miros…. Eu aerisesc noah stop … sotul meu deja e disperat de atata aerisire :))) iti dai seama cum ar reactiona daca i-as zice sa luam si un caine :))) am dormi cu geamurile deschise non-stop

  1. Dulce Ale , 15 noiembrie 2014 at 3:38 PM

    Eu sunt foarte fericita sa il am aproape pe Labuta! Bichonul meu alb adoptat imi face viata mai plina, mai linistita si mai frumoasa! Prezenta lui in casa mi a schimbat starea de spirit, evident in bine. Ce as putea spune despre el? Care e limita de cuvinte?:) E un dragalas, un fulg de nea, foarte afectuos si protectiv, care este indragostit de…cada! In primele zile ne am rugat de ele sa ne elibereze cada, ptr a o putea folosi. probabil, fostii lui stapani l au tinut in baie inchis si ma gandesc ca asa se explica pasiunea ptr cada. Cum prinde ocazia, cum sare in cada! Exemplele pot continua, dar nu mi doresc sa ocup chiar tot spatiul 🙂

  1. Simona Gologan , 15 noiembrie 2014 at 4:35 PM

    Buna Adela, ma inscriu la acest concurs si o sa va povestesc cum „a intrat” catelusul meu Oaky in familia mea.
    Eu am copilarit la tara, aveam in curte 2 catei si 2 pisoi, pe langa celelalte animale domestice :)))).
    Cand am ajuns la oras 🙂 am vrut tare mult un catelus, dar sotul nu a vrut pornind de la ideea ca o sa faca mizerie prin casa, o sa lase par, o sa miroase urat, cine o sa il invete sa faca caca si pipi numai afara, etc.
    Intr-o seara de mai, dupa cativa ani buni de cand eu voiam un catel, cand am ajuns acasa cine credeti ca m-a intampinat la usa? un catelus mic cat un ghemotoc, l-am luat in brate si atat de mult m-a impresionat cum se uita la mine cu niste ochi mari si umezi ca l-am si intrebat: Ce faci Oaky?
    Oaky este un catel foarte cuminte , acum :))))))), ca atunci cand era mic rodea tot ce prindea in cale, este un jack russell terrier, foarte jucaus. Nu a fost deloc greu cu el la inceput deoarece doar 4-5 zile a facut caca si pipi in casa, de aunci face doar afara, chiar daca il doare burtica noaptea vine si ma trezeste. Il avem de 7 ani si ori unde mergem noi el este nelipsit, este ca si copilul nostru , cand ajung seara acasa obosita de la serviciu , el stie sa ma faca sa zambesc si sa uit de oboseala. Si ce ma distreaza cel mai mult este atunci cand ne pregatim noi bagajul sa plecam undeva, Oaky isi face si el bagajul isi scoate castronasele din baie pe hol, isi ia prosopul cu care il sterg dupa ce il spal pe labute si il scoate pe hol langa castronase si numai are stare pana nu iesim pe usa afara :))) .
    Nu mi-as inchipui viata fara Oaky……….

  1. Custura Alexandra , 15 noiembrie 2014 at 6:21 PM

    Hmmm… Si noi avem norocul sa stam la casa, si sa avem un caine 🙂 este un cocker dalmatian 🙂 Il cheama Oly si ne distram cu el in fiecare zi !! In casa nu orea are voie, iar cand se intampla, vizitele lui sunt foarte scurte, din cauza mirosului specific de caine. Este placut sa ai grija de animale, si sa ai pe langa tine animale, dar in casa, nu sunt de acord sa le tinem !

  1. Ali V. , 15 noiembrie 2014 at 7:31 PM

    Mogaldeata mea, Nick, e alaturi de mine de aproape 14 ani. Mai mult de jumatate din viata mea! Cand l-am luat, am stabilit, cu mama, ca nu va avea voie in dormitor.. Da, bine! Este parte din viata mea, iar cele mai frumoase dimineti, sunt cele in care ma trezesc cu el dormind pe picioarele sau abdomenul meu 🙂

  1. Popa Nicoleta Roxana , 15 noiembrie 2014 at 7:37 PM

    Buna! De 14 ani am cel mai bun prieten,un pechinez micut si dragut care nu ma supara,nici nu ma cearta. Ne-am trait copilaria impreuna distrandu-ne si facand mici prostioare.Fiind o foarte mare iubitoare de necuvantatoare,dupa lungi insistente,parintii mei s-au decis sa-mi ofere cel mai frumos cadou! O iubesc pe Pufi!

  1. Ema Horj , 15 noiembrie 2014 at 8:06 PM

    Pff, nici nu stiu cu ce sa incep, dar o sa încerc sa găsesc „începutul” :-)) am o catelusa labrador pe care am primit-o in luna iunie ca si cadou „anticipat” de la un prieten pt nunta ce avea sa urmeze peste 1 luna. Recunosc faptul ca am avut niste emoțiiiiii la prima intalnire de parca urma sa dau un examen. M-am atasat de ea si cu toate ca pana acum nu am mai avut animal de companie, fac față cu brio la provocările de zi cu zi ale Belei. In primele zile am ținut-o in casa pt ca mie si sotului meu ne-a fost mila sa o scoatem afara, dar pana la un punct…. cand ne-am trezit intr-o dimineața si am observat cu stupoare ca in minunata noastră sufragerie erau….de toate pt toti:-)) nu mai zic de papucii mei de casa din care nu a mai rămas mare lucru. In urmatoarea zi i-am cumparat o cușcă si de atunci Bella doarme afară. Ceea ce mi se pare interesant este faptul ca Beluta are aceeasi varsta cu sarcina mea(7 luni) si acest lucru ne leaga si mai tare. Sper ca nu v-am plictisit cu „scurta” mea povestioara. Adela, esti minunata si iti urmăresc cu interes toate postarile. Pupici

  1. Valeria , 15 noiembrie 2014 at 8:06 PM

    Animalul meu preferat este cainele. Imi place sa am caini inca de cand am fost o fetita mica. Imaginati-va bucuria cand parintii mi-au prezentat drept cadou la 10 ani un catelus adorabil. Avea blana alba si o pereche frumoasa de ochi ce-l faceau adorabil. Era foarte prietenos si dadea din coada entuziasmat. L-am numit “Cutu” si m-am indragostit de el pe loc.

    Dupa cum ma asteptam, Cutu a fost unul din cele mai iubitoare animale de companie pe care le-am avut. Mereu statea langa mine si dadea din codita si se uita cu ochii lui adorabili. Cum sa nu-l iubesc?

    Cand catelusii cresc si devin catei nu mai sunt neaparat atat de draguti dar tot sunt cei mai buni prieteni ai omului. Zicala aceea, “cainele, prietenul cel mai bun al omului” este foarte adevarata deoarece cainii ramani loiali stapanilor pana in ziua in care mor.

    Cainii sunt inteligenti si animale folositoare. Te ajuta sa pazesti casa. Cand straini se apropie de casa ta ei latra puternic la ei. Unii caini sunt dresati sa gasesasca victime dupa dezastre naturale, calamitati si pot gasi si persoane pierdute in jungla sau paduri. De asemenea, politistii au caini care pot mirosi droguri sau explozibil. Sunt de asemenea capabili sa identifice suspecti sau persoane care au evadat din puscarie. Am fost surprinsa sa aflu ca atunci cand un caine politist este ucis la datorie i se ofera o inmormantare exact ca la politisti.

  1. Mirela , 15 noiembrie 2014 at 8:09 PM

    Mitzisorul meu, e o pisicutza care seamna cu un tigrut…
    Am noroc ca nu face prea multe tampeni….decat in limite normale, dar locul unde e toaleta ei, are nevoie de air wick…hyyyy

  1. Georgiana , 15 noiembrie 2014 at 9:02 PM

    Buna ! Am 17 ani si un motanel de 6 luni. Il cheama Bucatica,este foarte frumos,are ochii albastrii si nasucul galben :)) . L-am iubit din toata inima inca din prima zi. Acum o saptamana l-am dus la doctor si l-a castrat 🙁

  1. Georgiana , 15 noiembrie 2014 at 9:03 PM

    Si as avea mare nevoie de ambi pur,pentru ca el face la nisip, in camera la mine, iar eu stau la bloc :))). te pup

  1. Bianca , 15 noiembrie 2014 at 9:20 PM

    Al meu catel, un shih tzu de 8 ani acum ( nu mi vine sa cred cat de repede a trecut timpu) pe nume Tobby inca de mic a fost o „odrasla” ascultatoare si cuminte. Nevoile si le facea pe 2 foi mari puse in sufragerie si de fiecare data cand ajungeam acasa eram fericita nevoie mare daca erau alb imaculat:)). Ei bine, supararea mea trecea atunci cand se uita in ochii mei si parca, parca imi cerea iertare a ma pune iar sa miros „parfumul” ce ma astepta:)). Ei bine, o alintatura care mereu cand ajung acasa ma asteapta cuminte in cosul lui plin cu jucarii. Apropo, abia mai are loc in el:))

  1. Elena , 15 noiembrie 2014 at 9:23 PM

    Hei :D. Si eu am un catelus..o ea,de fapt. E pechinez. Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu ea,mai ales ca la-nceput mi se parea urata :)) si extreeeeem de greu mi-a fost sa o invat sa-si faca nevoile afara..Stand doar cu tata,eu sunt cea responsabila cu ingrijirea ei,dar si cu, curatenia. A fost greu sa ma obisnuiesc,dar frumos. Acum,cand sunt la facultate,departe de casa,mi-e dor de ea de innebunesc. Mereu o pup prin telefon si nu mi-as vedea viata fara ea. Zilele trecute s-a pierdut..am plans o noapte si 1 zi,pana a revenit. Draga de ea.Cat despre miros..avand in vedere ca tata lucreaza si ea sta mai tot timpul singurica (pana vine verisoara mea sa o „ia in primire” ) iti dai seama ca se face „simtit”.

  1. corina , 15 noiembrie 2014 at 9:46 PM

    Eu am un snautzer pitic…are 4 ani acum…un smecher….cand l-am cumparat avea 2 luni…impreuna cu copiii l-am ales ptr ca era cel mai cuminte din cei 4 frati ce „asteptau”in porbagajul masinii stapanului.Cumintenia a durat pana cand sotul meu a pornit masina…si ne-a aratat el cine e ..sarea de colo colo ca un iepuras…ne pacalise.Acum…dupa 4 ani inca ne intrebam ce avem…catel sau pisica…e innebunit sa fie alintat,mangaiat,scoate niste sunete de parca ar vrea sa vorbeasca…ii mai spunem ca e „catelusul blogger”Suntem topiti dupa el avem mai multe poze cu el decat cu noi…

  1. Carmen Patrascu , 15 noiembrie 2014 at 10:02 PM

    Acum eu nu mai am o mogaldeata canina, de cativa ani buni am trecut la o mogaldeata felina:) daaaar, in timpul asta am avut si eu o patzanie cu un catelush mic…un brac german:))) intr-o zi de iarna extraordinar de friguroasa (de acum vreo 4-5 ani) vine timid la usa sotul meu cu ce in brate? O minunatie gri cu maro… Cand l-am vazut am simtit ca lesin, abia il convinsesem (am crezut eu) ca nu avem cum sa ingrijim un caine, ca nu avem timp sa il scoatem afara din cauza programului nostru incarcat si alte motive pe care eu le-am gasit foarte pertinente la momentul respectiv. Ei bine nu. Si de acolo a inceput o epopee de vreo 6-8 luni in care catelusul a devenit un cateloi care latra cand iti era lumea mai draga, se aseza pe picioarele tale cand dormeai si te trezeai panicat ca ai ramas paralizat :))), isi facea nevoile intotdeaune pe holul intermediar dintre camere, desi statea sotul meu cu orele afara cu el (dar deee, ce, noi ne faceam nevoile afara? Nuuu domnule, el cum ar putea) si muuulte alte asemenea „placeri” de genul asta. Cu toate astea, m-am indragostit iremediabil de ares ( asa il cheama) pe care evident l-am dus la curte si care alearga de zor si se bucura si ma ia efectiv in brate de fiecare data cand ma vede. Desi am injurat in perioada aia cum nu am injurat in viata mea, acum realizez ce sufletel minunat mi-a adus sotul meu in acea iarna ❤️

  1. Sipos Adriana Silvia , 15 noiembrie 2014 at 10:03 PM

    Eu o am pe Chica(chiuaua de talie mare)pe care o ador..doarme pe mine,face pipi in casa,e rasfatata mancacioasa si urecheata,are 6ani si n as putea trai fara ea cu toate mirosurile ei:)))si mai am un cocker de 15ani dixi,care e mult mai calm si linistit.te pup adela

  1. andreea , 15 noiembrie 2014 at 10:21 PM

    Pe Nicky al meu il am de cand era pui mic,mic acum are 15 ani ,il iubesc mai mult ca orice,si cand era mititel facea numai prostioare ,fura hartia igienica din baie si o imprastia prin toata casa,cainii sunt cei mai buni si loiali prieteni.

  1. Nena Bud , 15 noiembrie 2014 at 10:46 PM

    Salut!.
    Mogaldeata noastra are vreo 20 kg, este un ciobanesc belgian de malinois superb pe nume Bruno..Fetele mele il iubesc, el e foarte jucaus roade tot dar mai ales papucii sotului, oare au un miros aparte? Noroc ca stam la casa si poate fugi in voie ori de cate ori il apuca joaca..Toata vara trecuta a tot ros jucariile fetelor de la gropita cu nisip..ce sa mai spunem il iubim la nebunie!!!

  1. iuliana , 15 noiembrie 2014 at 11:01 PM

    Buna Adela, si noi avem 2 cateluse, Maya si Sophie. Sunt 2 pufosenii adorabile, care fac niste tumbe geniale cand ajungem acasa, care atata bucurie iti arata in fiecare secunda si care ne-au topit de tot, cu toate micile „scapari” prin diversele colturi ale casei, si micile dezastre generate in perioada cand erau mititele si se acomodau cu noua locuinta (cizmele roase, nu mai punem la socoteala papucii etc.). Se comporta exact ca niste copii si am ajuns cand suntem plecati sa ne intrebam oare ce face pufosenia, o fi baut apa etc. Orice zi, cat de grea, se inveseleste instant cand intri pe usa si Sophie sare in sus si topaie de bucurie si cere sa fie luata in brate iar Maya vine si aduce mingea ca sa te joci cu ea. Sunt niste suflete sincere si loiale, care sunt membrii familieo noastre. Pupici!

  1. Ioana :* , 15 noiembrie 2014 at 11:16 PM

    Buna 🙂 Am si eu o mogâldeață si am decis sa împărtășesc aici cat de draga ne este. 🙂 Este o corcitura de bichon havanez cu shitzu de 11 luni.Este un pofticios.Inca din primele zile când a ajuns la noi,”mezinul” familiei își făcea mereu simțită prezenta atunci când știa ca unul dintre noi ciugulea ceva.Si așa,in 4 luni a pus 3 kg si ceva,acum având 6 kg.Mama a avut grija sa ii facă o hainita ca nu cumva sa ii fie frig iar acum,mereu când știe ca e timpul sa ieșim la plimbărică,își ia hainita in gura si vine după mine prin casa 🙂 Este foarte iubitor si ne „pupa” de fiecare data când ii punem hamul sa ieșim.Pe lângă cei ai casei,cea pe care o iubește mult si se bucura atunci când ne vizitează este bunica desi ea este si singura care ii impune anumite reguli cum ar fi sa renunțe la obiceiul lui de a duce mâncarea in vârful patului sau sa doarmă cu capul pe perna atunci când patul este liber.
    Cred ca un cățeluș in casa este cel mai bun mod de a crea o atmosfera plăcută pentru ca sunt cele mai iubitoare ființe.
    P.S. Lucrul cel mai amuzant la el este ca atunci când mama își pune paharul cu apa pe noptiera,Teddy al nostru nu se mai obosește sa mearga pana la bolul lui din bucătărie, ci se servește direct din pahar când mama nu e atenta :p

  1. Livia Leustean , 16 noiembrie 2014 at 12:14 AM

    Stim despre ce vorbesti, am intrat acum 7 ani in clubul detinatorilor de patrupezi prin aparitia in viata noastra a lui Oscar, beagle-utul cu urechi de catifea. Si de atunci producatorii de lumanari parfumate, odorizante, parfumuri de camera si-au marit afacerile considerabil

  1. Kozma Andreea Alexandra , 16 noiembrie 2014 at 12:33 AM

    Ooo vai… Animalu’, caci asa o cheama pe pisica mea si a prietenului meu a fost super cuminte in primul sau an de viata. Insa intr-o dimineata ma trezesc intr-un miros ingrozitor de pipi de pisica… Facuse chestia asta chiar intr-o poseta de-a mea cumparata cu doua zile inainte. Am crezut ca innebunesc. Apoi a urmat sa faca in diverse locuri, dar pe noi nu ne lasa sufletul sa il dam. In final a facut pe salteaua patului din dormitor si eram in sesiune, am muncit 4 zile sa o scoatem la capat cu mirosul si umezeala. M-am prins ca e o problema si l-am dus la veterinar ca sa aflam ca are urolitiaza. A urmat timp indelungat de tratamente si acum suntem toti trei fericiti.

  1. Lore Lore , 16 noiembrie 2014 at 12:46 AM

    Bună, Adela!
    Prima noastră mogâldeatã s-a numit Darla- așa a botezat-o fiica mea- un ciobănesc german. Din pacate nu mai e! Cea mai mare boacănă a ei a fost atunci cand, găsind o spărtură prin gard, a trecut în curtea vecinei și i-a ros covorul care era scos la aerisit.
    Acum avem in curte o fetiță, Ada – labrador, care ne-a ros o vara intreaga toti pantofii, un băiat – rotwailer, pe nume Tyson, care e paznicul casei și un băietel – metis- pe nume Bogri, care roade tot ce intâlnaște.

  1. Catalina- Anca , 16 noiembrie 2014 at 1:18 AM

    Buna. Am si eu o mogaldeata care creste pe zi ce trece! Este un pui de rottweiler de nici 3 luni. O cresc intr-o garsoniera de la etajul 4 si inca nu a invatat ea prea bine cum sta treaba cu facutul nevoilor pe afara. Cu mirosurile am o problema ( nu prea ma obisnuiesc cu mirosurile, dar incerc de dragul ei- este fetita). De fiecare data cand ajung acasa, categoric trebuie sa gasesc in mijlocul camerei macar o surpriza mare asezonata cu vreo 2pipi. Si incerc sa ma supar pe ea ca face oriunde, numai pe presul special nu( pe ala il roade si il plimba prin toata casa), dar nu prea pot ca pune o mutrita de iti vine sa o mananci, nu sa o certi. Acum nu pot decat sa sper ca o sa se invete totusi numai afara peste vreo 2 luni si sa creasca mai repede ca nasul meu a avut atat de mult de suferit in ultima luna…

  1. Andreea , 16 noiembrie 2014 at 2:23 AM

    Primul meu animal in casa a fost cand aveam varsta de 16 ani

  1. Andreea , 16 noiembrie 2014 at 2:50 AM

    Primul meu animal in casa a fost cand aveam varsta de 16 ani,fara sa anunt familia,din alocatia mea mi’am procurat un pechinez imperial….am ajuns cu ea acasa,mama a zis sa dispar cu tot cu , caine , insa eu nepasatoare m’am inchis in camera mea cu tot cu Betty…dormeam cu ea in pat,era universul meu,avea doar o luna…astazi(ca este trecut de 00) implineste varsta de 8 ani…usor usor i’a intrat familiei la suflet…doarme cu mama ori cu bunica,deoarece ele se ocupa de ea acum,apoi mai am 3 motani culesi de pe strada…primul avea o luna si se afla la subsolul unui bloc,un ghemotoc alb,l’am luat acasa si i’am spus mamei ca il tinem pana ii gasesc stapan,avea o luna,catelusa mea a facut laptic(nu am dat’o sa faca pui niciodata) si a supt motanul la ea,si s’a facut mare.Pot spune ca l’am salvat,pr ca a doua zi mama si fratiorul lui au fost otraviti.Al doilea motan l’am gasit la Titan intr’o gradina,in cutie,pui mic,ca primul,l’am luat,tot asa mama il tin pana gasesc stapan,acest motan este preferatul meu,este stufos ca un raton,i’am spus mamei ca ramane al meu si sa aiba partener de joaca celalalt motan…al treilea motan l’am gasit acum 8 luni…el este mare,are 6 ani…veneam acasa de la intretinerea de unghii,m’am oprit la un mini market sa cumpar cate ceva si ajung la scara blocului…scap sacosele din mana,il sun pe prietenul meu sa coboare urgent,un motan plin de sange la gurita,abia mai respira,avea mandibula rupta…ultimii bani care ii mai aveam i’am dat pe taxi,si prima seara de spitalizare la veterinar ilioara…cei mai nenorociti,dar era cel mai apropiat…nu mi’au dat sperante…dar motanul a luptat si a supravietuit…a star internat 5 zile,si pe fiecare seara plateam 160 ron…nu dormeam noptile gandindu’ma unde sa ma mai imprumut pana la salariu si ce sa mai bag la amanet…am trecut peste,l’am adus acasa la prietenul meu , avand si el o pisicuta cam salbatica,si el ii dadea sa manance motanului;ca nu putea papa singur…il tineam inchis in bucatarie sa nu ii faca rau pisica prietenului,iar el plangea ca statea singurel,in final l’am dus la mine,spunandu’i mamei ca il las o seara sa pot dormi,ca plangea intruna si stateam cu el in bucatarie si ma ajunsese oboseala dupa atatea nopti nedormite,s’a imprietenit cu motanii si catelusa mea,si a ramas la mine,maxilarul si’a revenit,dupa o luna a inceput sa manance singur,este un scump,am cautat stapani,dar nu l’a vrut nimeni ca este deja mare,asa ca m’am ales cu 3 motani si o catelusa , si nu mai vad viata fara ei. Iar ultima „stire” : prietena mea a nascut in iunie,si m’a rugat sa iau porcusorii eu de guineea ca nu are incredere in altcineva,stiind ca eu iubesc aninalele,am acceptat,din iunie am si 2 porcusori de guineea,baiat si fetita,care in august au facut 2 pui scumpi,insa nu am mai pastrat si puii,deoarece faceam Zoo…baiatul l’am castrat,sa nu mai avem surprize,si asa s’a marit familia.Precizez ca am acceptat sa iau porcusorii,deoarece am avut 2 iepurasi baiat si fata care mi’au decedat,si am simtit ca porcusorii vor umple golul din suflet,si asa a fost. In concluzie,sunt „mamica” unei cateluse,trei motani si doi porcusori de Guineea,stand la bloc,ca nu am posibilitatea de a ma muta la curte,momentan sper. Imi iubesc copiii ca pe ochii din cap,nu vad viata fara ei !!!! Te pup,si sper ca ti’a placut povestea mea.

  1. Irina Stoicescu , 16 noiembrie 2014 at 8:58 AM

    Ha ha, chiar m-am regasit in postul acesta!

  1. Popa Maria-Karina , 16 noiembrie 2014 at 9:35 AM

    Buna!Imi aduc aminte prima zi petrecuta alaturi de un ciobanesc romanesc.Era vara,iar eu nu eram acasa.Dupa ceva timp ajunsesem si intr-o cutie de carton am gasit un ciobanesc romanesc,de toata frumusetea.La inceput am crezut ca este un sconcs,jur!Mirosea a oita si era plin de purici,nimic mai frumos!Nu aveam niciun sampon pentru caini in casa,iar prima lui baie a fost cu Johnson Baby,stai linistita,nu a patit nimic,ba mai mult,blanita era moale.M-am chinuit sa-l invat sa nu roada lucruri,sa stea la locul lui special amenajat,sa nu zgarie usile,aproape am reusit.A crescut,iar acuma este un adevarat partener care iti este aproape si te pazeste.Excludem momentele in care,iarna,te tranteste cu fata in zapada,apoi se pune pe tine crezand ca esti canapeaua lui.Pentru mine salvarea in acea zi,ca sa scap de mirosul specific transhumantei,a fost Johnson Baby,dar poate mergea si cu un odorizant Ambi Pur.

  1. dan petrea , 16 noiembrie 2014 at 11:16 AM

    Initial, la vechea casa ce ne-a fost expropriata si demolata in 2009 pentru ca a venit autostrada Transilvania „peste” noi, aveam 2: NEO (metis din lup german si rottweiler) respectiv URSIKA (metis din labrador si lup german), amandoi rai, puteam pleca linistiti oricat fara sa inchidem usile si poarta. Cu banii exproprierii in cont puteam cumpara un superapartament in inima Clujului dar … ce sa facem cu ei ? Evident nu mai puteau fi „reeducati” pentru viata de apartament la oras. Am decis sa ne construim o alta casa, in apropiere, iar pe dansii i-am cazat temporar la un vecin. In cateva luni ne-am mutat in casa cea noua, cu tot cu ei desigur, iar prin 2011, pe cand vizitam un doctorand la Baraolt (sa vedem terenul ce constituia subiectul tezei lui), nevasta-mea, cum coboara din masina, o si vad cu un catelus negru in mana (precum un pui mat tare jigarit). Imi spune, „Dane, il luam acasa” ! „Hai Lili, te rog fii serioasa, nu-ti ajung cei 2 hasmandai de acasa?” In fine, ce sa-i faci, de-acu avem 3 iar al „treilea” s-a dovedit a fi domnisoara si am botezat-o Ella (ca doar venea din secuime). Matul jigarit a devenit un … Schnauzer urias car0e, peste un an si un pic, i-a picat cu tronc lui Ursika. Nu stim exact cand a fost „sedusa” dar, intr-o dimineata de duminica, in decembrie 2012, facand cafeaua, aud parca niste miorlaieli de pisica. Ies sa vad ce se aude si cand colo, sunetele veneau din cusca domnisoarei Ella. Intru apoi si strig, „Hai Lili, scoala, ai devenit bunica !” Pe lumina, face inventarul: 9 bucati ! Gaseste nume pentru toti, fa diferenta intre ei si, mai ales, fii calm (!) cand imi smulg de pe pereti toate instalatiile luminoase la care muncisem cateva zile sa le montez, rod cablurile de la prelungitoare, ferfenita incarcatorul telefonul cazut din portiera fara sa observ s.a. A urmat apoi „epopeea” gasirii de stapani. I-am plasat in cele din urma pe toti (Goofy, Pongo, Alba, Luckie, Elie, Bond, Lola, 2 nume le-am uitat) la stapani buni unde sunt iubiti ca niste caini de nadejde ce sunt. Pentru ca se simtea nevoia unui motan am luat unul dintr-un adapost unde a crescut la un loc cu cainii. Il cheama Putzika si e cel mai tare motan pentru are comportament de caine si e foarte bun prieten cu Ella, Neo si Ursika. (daca doriti vizionati un filmulet dragut cu ei pe pagina mea). Doar ca nu latra …
    Felicitari Adela pentru acest post minunat care parca a batut toate recordurile in materie de reactii. Am citit cu foarte mare placere toate povestile prietenilor tai ce iubesc animalele si, doar de aceea, mi-am zis hai sa mai adaug si eu ceva de dragul celor ne ne pazesc, ne mai trezesc din somn si ne iubesc. Ella, Neo Ursika si Putzika transmit calde salutari lui Paco, Ciu si iubitelor odrasle ale tuturor celor ce au scris inaintea mea !

  1. Catalina J. , 16 noiembrie 2014 at 11:26 AM

    Eu am un caniche alb, foarte inteligent. Initial stiam ca sunt alergica la animale (am avut astm), dar tot nu i-am rezistat si l-am primit cu bratele deschise. A fost cadoul meu de nunta de la o prietena din copilarie. Pe parcurs am facut un control medical si chiar mi s-a recomandat sa pastrez catelul. Il iubesc enorm, imi place ca e alintat si ascultator, dar cel mai mult mi-e drag cand vrea sa stea in pat si isi cere permisiunea punanand botul pe marginea patului si incepand sa planga pana i se confirma ca se poate urca in pat. Si mai are el un moment interesat, de multe ori e gelos daca sotul meu ma saruta, incepe sa planga si vrea mangaiat, iar daca binevoim sa il mangaiem, se face ca nu ne vede si intoarce capul in alta directie, lasandu-ne sa ne bucuram de moment, dar fara sa il ignoram. 🙂

  1. Dobrota Dana , 16 noiembrie 2014 at 11:58 AM

    Buna Adela. Vreau mai intai sa iti spun ca esti minunata. Am si eu o mogaldeata de 3 ani. E un Chihuahua minunat. Iubitor si tot ce mai vrei tu , dar cand vine vorba de plecat la munca o zi intreaga e teroare. Trebuie sa faca el ceva din razbunare. Asa ca se gandeste ca cel mai bn ar fi sa roada papucii de casa ai mamei saaaau sa faca pipi pe canapea de suparare ca il lasam singur. Norocul meu e ca am descoperit husa impermeabila pe care o pun si scap de probleme…mai putin de miros darrr….asta e… facem cumva sa scapam si de el
    Te puup

  1. Valeria , 16 noiembrie 2014 at 12:20 PM

    Cujm aflam cinei cistigatorul.?

  1. Valeria , 16 noiembrie 2014 at 12:22 PM

    Animalul meu preferat este cainele. Pot sa spun ca iubesc toti catelusii dar cel mai mult il iubesc pe Nero, catelul meu. El are 2 ani, iar parintii mei mi l-au facut cadou de ziua mea.

    Nero este un cocker de culoare neagra foarte jucaus. Eu m-am atasat foarte mult de el si pot sa spun ca un caine este intradevar cel mai bun prieten al omului. Catelului meu in place tare mult sa alerge prin parc, sa se joace si sa fie alintat. Atunci cand leneveste adora sa fie scarpinat pe burta. Cu toate ca are mancarea lui, el vine si cerseste de fiecare data cand stam la masa si nu se lasa pana nu il servesti cu ceva din ce mananci tu.

    De asemenea, Nero este un caine foarte inteligent. Chiar daca are numai 2 ani, el asculta de comenzile pe care i le dau si a invatat sa inteleaga ce i se spune. Sunt foarte fericita ca il am pentru ca imi tine de urat si ma inveseleste de fiecare data cand sunt trista. Chiar daca nu vorbeste eu stiu ca si el ma iubeste la fel de mult cat il iubesc si eu.

  1. Valeria , 16 noiembrie 2014 at 12:25 PM

    Animalul meu preferat este câinele, dar nu întotdeauna am avut câini de care să mă bucur prea mult timp. Majoritatea câinilor pe care i-am avut au murit în mod tragic. Îmi amintesc şi acum că primul meu câine a muri otrăvit de doctorul satului şi nici acum nu am putut să îl iert. Al doilea câine a murit călcat de o maşină în timp ce eu făceam cumpărăturile. Când am ieşit din magazin am strigat după el dar un bărbat se juca cu el şi nu îl lăsa să iese de sub maşină crezând că o să facă doar o glumă dar după ce i-a spus şoferului maşinii să plece înainte nu a observat că, câinele meu nu a reuşit să iese la timp de sub roata maşinii şi în acel moment l-a călcat maşina pe câine. Râdea cu atâta pofta de fapta pe care a comis-o încât nici măcar nu a observat că eu am fost prezentă la scena morţii propriului meu câine. Şi-a cerut iertare dar nu am putut să-l iert şi chiar după atâţia ani nu pot să îl privesc în ochii fără să mă gândesc la fapta comisă de el. A încercat să mă facă să uit de câinele meu dându-mi în schimb un câine mic drăguţ cu blăniţa cărămizie dar din păcate şi acesta a murit otrăvit de vecina mea care credea că, câinele meu era cel care îi mânca ouăle din cuibarul găinilor, dar după moartea lui şi-a dat seama că de fapt câinele ei mânca ouăle şi şi-a cerut iertare familiei mele fiindcă ne-a cauzat o asemenea durere. Am crezut că istoria o să se repete la nesfârşit dar acum am un câine pe care îl îndrăgesc foarte mult şi i-am pus numele personajului meu preferat ficţionar. Are blăniţa neagră cu pete albe şi se potriveşte perfect cu numele dat de mine şi de asemenea este la fel de curajos şi de chipeş. Sper să nu îl pierd niciodată.

  1. Valeria , 16 noiembrie 2014 at 12:26 PM

    Animalul meu preferat este pisica mea. Ea se numește Pissy și este, cred eu, cea mai frumoasă pisică pe care am văzut-o vreodată. Blana sa moale și curată este gri, iar picioarele parcă îi sunt încălțate în ghetuțe albe, imaculate. Coada și urechile i de termină, deasemenea, cu o pată de blăniță albă. Ochii migdalați au culoarea azurie a cerului senin de vară.
    Pe Pissy am găsit-o încă de astă iarnă abandonată, în fața porții casei noastre. Nu știu nici astăzi cine a avut sufletul să lase o ființă mică și lipsită de apărare în voia unei sorți potrivnice. În noaptea dinaintea găsirii lui Pissy, afară se înregistraseră cele mai scăzute temperaturi de peste iarnă. De frig, Pissy avea mustățile pline de promoroacă, ochii lipiți și tremura încontinuu. N-am putut să las afară acest mic pui aflat în primele sale săptămâni de viață. Am luat-o, am dus-o în casă, i-am construit un culcuș cald dintr-o cutie goală de margarină. Săraca Pissy! Timp de vreo trei zile am crezut că nu va supraviețui! Nici veterinarul satului nu i-a dat prea multe șanse! Dormea aproape tot timpul, abia avea putere să-și ridice capul pe marginea pătucului, iar mieunatul său suna stins și lipsit de viață. Îi puneam într-o seringă puțin lăptic călduț și așa încercam s-o hrănesc. Eram foarte supărat. La școală numai la ea mă gândeam și imediat ce veneam acasă mă îngrijeam de ea. Nu credeam că va supraviețui, dar după trei sau patru zile (care mie mi s-au părut ani) Pissy a deschis ochii, s-a ridicat în piciorușe și a încercat să iasă din patul improvizat. M-am bucurat nespus! A reușit să mănânce singură puțin lăptic, apoi s-a culcat din nou.Am înțeles că Pissy este o luptătoare care a învins soarta vitregă căreia îi fusese hărăzită.
    Iată cum, din greșeala unui om fără suflet, eu m-am ales cu cea mai bună prietenă. Suntem împreună mereu, stă cuminte pe pervazul ferestrei când îmi fac temele, iar când mă vede citind vreo carte se cuibărește lângă mine și toarce ușor, cu ochii pe jumătate închiși.
    O ador pe Pissy, îmi place s-o alint și s-o am prin preajmă și nu mi-aș putea imagina alt animal care să-i ia locul.

  1. Raluca , 16 noiembrie 2014 at 1:25 PM

    Mi-am dorit de mică un prieten, deoarece nu am frați sau surori. M-am rugat de părinți, am convins-o pe mama , însă tatal meu deloc nu era de acord cu ideea, la fel ca și tine sa stea afară. Până când visul mi s-a indeplinit și am primit un bichon havanez:x care este totul pentru mine, de la un prieten bun, la un copil de care am grija. Deoarece iese numai afară mirosul proaspăt de la băiță se duce ușor, și este înlocuit cu miros de iarbă, sau de cățel mâncăcios:)) , plus când era micuț cu toate năzbâtiile sale. Dar toate astea trec când mă gandesc ce mult înseamnă pentru mine și în fiecare zi îmi aduce un zâmbet cu fața lui de „moș”.

  1. Alexandra Mihai , 16 noiembrie 2014 at 5:26 PM

    Mishka, de un an și jumătate, este cățelușă mea. Pana sa o avem eu și iubitul meu nu auzisem de role de hârtie lipicioasa pentru scame.Acum când ajungem la Ikea nu plecam fără 3 seturi a câte 4 role:)) E greu, lasă mult par, trebuie periata aproape zilnic și am început sa fac abuz de spray ul de curățare, Când venim de la țarc casa este învăluită de mirosul de caine ud.Dar toate acestea sunt uitate în momentul în care se bucura ca a venit acasă , sare e noi și ne pupa.

  1. Laura Tincu , 17 noiembrie 2014 at 2:43 AM

    Buna Adela !

    Eu am doua pisici, un motanel si o pisicuţa. Veve si Mitzu. 🙂
    I-am gasit in toamna lui 2010 langa o piata, aruncati pe o punga de gunoi si acum imi amintesc, era galbena iar ei foarte foarte slabi si murdari, cu ceva negru lipit de botic care s-a luat dupa cateva saptamani de baiţe.
    I-am adus acasa si a inceput „distractia”( voma, fecale). Imi amintesc cum dupa nici doua saptamani mama a vrut sa le caute un nou camin.
    Din fericire am trecut peste acea perioada, ei au invatat sa faca la litiera si am inceput sa-i iubim din ce in ce mai mult. 🙂 Nu pentru ca faceau la litiera am inceput sa-i iubim, ci pentru ca erau amuzanti si iubitori.
    Acum doi ani, Veve, pisicuta mea s-a imbolnavit. Domnul veterinar imi spusese ca trebuie operatie si ca e posibil sa moara in timpul interventiei. Era programata peste sapte zile.
    Din fericire operatia a decurs bine si in nici o saptamana s-a recuperat si a inceput sa manance normal.
    Astazi e o pufoasa si o amuzanta. Impreuna cu fratiorul ei, Mitzu,traiesc fericiti si linistiti. 🙂

  1. Ana , 17 noiembrie 2014 at 3:20 AM

    aoleu! si eu credeam ca e chiar o poveste draguta. si cand colo, reclama. of…pana si saracele animale sunt folosite sa faca stapana bani. trist.

  1. Ana Maria , 17 noiembrie 2014 at 1:02 PM

    Buna Adela,

    Pana acum nu am intervenit cu niciun comentariu la postarile tale, nu fiindca nu mi-au fost pe plac, ci am considerat ca nu am cu ce sa contribui. Insa, acest articol mi-a atins coarda sensibila si nu doar atat ci m-am vazut si pe mine facand parte din acelasi tablou. In august, anul acesta, impreuna cu sotul meu am implinit un an de la frumosul legamant pe care l-am facut inaintea lui Dumnezeu. Gandul unui „copilas” in familia noastra ma tot „bantuia”. Sotul meu, stiind ca sunt fascinata de catelusi, si ca am avut mania aceasta inca de mica, de a colecta toti catelusii de pe strada, a zis sa-mi faca cadou un puisor de Malamut de Alaska. A fost o adevarata aventura de cand l-am luat in grija noastra. Avea doar 2 luni, a trebuit sa-l luam tocmai de la o canisa din Iasi, si drumul acesta lung i-a cam facut rau. In primele zile, ne-am speriat teribil fiindca el suferea…si totodata fiindca casa noastra se transformase intr-una urat mirositoare, un mic wc public. Cu greu am reusit sa mentin casa curata si parfumata. Salvarea mea au fost solutiile dezinfectante si parfumate! Insa, aceste aspecte poate nu atat de placute, nu au reusit sa ne umbreasca fericirea de a-l avea alaturi de noi. Intr-una din datile in care a fost lasat singur, si-a facut drept jucarie sulul cel mare de hartie pe care l-a rupt in mii de bucati, de parca tocmai ninsese in casa!:)) Iar cea mai simpatica nazbatie, pe care a facut-o exact ieri, a fost ca s-a aruncat in lacul din parcul Brancoveanu, dupa pescarusii ce tocmai isi odihneau si ei aripile:)). Il iubim mult pe acest frumos catelus!

  1. Ana , 17 noiembrie 2014 at 1:03 PM

    Off.. Nu imi prea place sa vorbesc despre povesti triste, dar se pare ca trebuie. Sincer nu prea am avut noroc de catelusi… Majoritatea cainilor de care ma atasam.. mureau. Ba erau prea mici si nu rezistau, ba dadea cate o masina peste ei, in special varul meu care e expert la asta.. si am preferat sa nu ma mai atasez de ei. Chiar si anul trecut stateam in chirie cu o tipa care avea un catel super dragut, dar i-am spus de la inceput ca nu prea as vrea sa ma atasez de el, inevitabil bineinteles. Oricat de curat, spalat, parfumat l-ar fi ingriji, tot mirosea.. e animal ce sa mai. Noroc cu odorizantele care schimba mirosu camerelor si ne speria cand pufaiau,

  1. cristina elena , 17 noiembrie 2014 at 4:09 PM

    Eu nu am o mogaldeata. Am un ciobanesc caucazian care la inceputuri a fost si el micut si dragut si m-am gandit eu ca ar putea locui cu mine intr-un apartament. Timpul a trecut si catelusul meu mic devenea din ce in ce mai mare si cu cat mai multe nevoi. Mirosea foarte urat in casa din pricina lui insa nu imi permiteam nici macar sa ridic tonul la el pentru ca venea si se uita la mine cu fetisoara lui mica si ii punea capul pe picioarele mele. Timpul a trecut si intr-o zi am decis sa il duc la parintii mei la curte. Nu pot sa iti scriu cat de fericit a fost cand a vazut cat loc are pentru joaca. Si asa nu m-am simtit deloc vinovata pentru ca l-am dus acolo. Acum la mine in casa nu mai miroase urat, iar catelul meu este foarte fericit la curte.
    pupici

  1. Irina , 17 noiembrie 2014 at 4:13 PM

    Si eu imi impart perna cu un Ciu pe nume Igor 🙂 probabil sforaim la unison, ne dorim aceeasi perna si daca ar fi dupa el am imparti si aceeasi farfurie cu mancare dar asta nu pentru ca e foarte pofticios ci pentru ca ne iubim foarte mult 🙂 aaa si ne dorim amandoi o gagica pentru el!

  1. Magda , 17 noiembrie 2014 at 4:13 PM

    Buna Adela,

    Ti-l prezint pe Teemo, https://www.facebook.com/teemotheone, micutul care de 1 an si 2 luni ne umple casa de bucurie mie si logodnicului meu. Cea mai recenta pozna a lui s-a intamplat in urma cu 5-6 saptamani cand, am adormit si am uitat sa inchid cu cheia usa apartamentului. La ora 1:30 noaptea, ne trezim in urma unor tipete ce veneau de pe casa scarii… Buimaca, ma ridic din pat, ma indrept spre hol si constat ca usa de la apartament este deschisa… De pe casa scarii zgomotele si tipetele se inteteau ! M-am speriat, am incuiat usa si mi-am amintit de pisic. L-am cautat cateva secunde prin casa si ne-am dat seama ca pisicul a deschis usa si a plecat. Mie imi era frica sa plec pe scara, am crezut ca au dat hotii buzna in apartamentul vecinilor si de aceea se aude zgomotul puternic, iar logodnicul meu a plecat in forta la lupta pentru a recupera pisicul !
    MAAAAREEEE a fost surpriza cand a coborat la etajul inferior si a fost intampinat de 3 domnisoare care tipau de mama focului de spaima deoarece le batuse pisicul la usa, una din ele a deschis, iar Teemo a patruns in viteza in apartamentul lor. Ne-am cerut scuze pentru cele intamplate si…. de atunci verificam usa de doua ori ^_^

  1. Adina , 17 noiembrie 2014 at 4:20 PM

    Pentru minte animalutele sunt ca si familia .Nu imi imaginez viata fara cei doi catelusi si fara pisicul meu care in fiecare dimineata ma trezeste intr’un mod cat se poate de original ! Am avut o perioada in care am fost la facultate si cateii au ramas in grija mamei si pot sa spun ca o sunam in fiecare zi de cate 5 ori sa ma interesez cum se simt,daca au mancat,daca a fost cu ei la doctor pentru vaccin si pot sa spun ca sunt mandra de ei pentru ca imi fac zilele mai frumoase si nicodata nu ma simt singura … Vorba aceea: Cainele,este cel mai bun prieten al omului ! Mi-as dori ca toti oamenii sa aiba in grija cate un animalut pentru a vedea ca viata lor se schimba si ca oricat de tristi ar fi uneori,acele sufletele le pot schimba starea de spirit ! Va multumesc !

  1. Alexandra , 17 noiembrie 2014 at 4:23 PM

    Bunaaaa, Adela! Eu ma numesc Dodo, sunt un Bichon Maltese.Am 2 ani si 5 luni si sunt tare frumos si alintat!Mami si tati ma trateaza ca pe copilul lor. Cand eram micut eram tare obraznicut, i-am ros lui mami toate cablurile de prin casa si i-am spart si cativa pereti cand ma lasa singurel acasa.Nici acum nu sunt mai cumintel, daca stau prea mult timp singurel ma panichez si incep sa urlu ca un lup asa poate ma aud mami si tati si vin mai repede acasa.Dar cand sunt cu ei acasa sunt un catel exemplar!O ascult mereu pe mami,nu fac mizerie si sunt curatel.Eu sunt cu mami si cu tati fix din ziua in care s-au intalnit si ei prima data si ii iubesc foarte mult pe amandoi!Pupici pentru Paco si Ciu si pt tine din partea mea! Mi-as dori sa ma joc cu ei caci eu nu prea am prieteni de joaca!

  1. Georgiana Brindusoiu , 17 noiembrie 2014 at 4:33 PM

    Buna Adela,

    Am avut caini de cand ma stiu. I-am iubit pe toti din suflet, in ciuda mobilei roase, covoarelor udate si urat mirosotoare, pantofilor stricati etc. Acum am 3 caini in curte, unul a venit de pe strada si nu a vrut sa mai plece si mi-e tare drag. Te pup!

  1. Raluca , 17 noiembrie 2014 at 4:51 PM

    Pot spune ca aceste mici mogaldeti sunt ca niste generatoare de energie pozitiva :* .Am o catelusa, este o corcitura de bichon cu canis, am primit o cadou de ziua mea cand am implinit 18 ani, era o mogaldeata cu parul cret si gri, era atat de dragalasa incat imi venea sa o mananc de drag. Imi amintesc ca in prima noapte fiind obisnuita cu mama si fratiorii ei a dormit pe perna in capul meu. Acest ghem de blana pe nume tasha este cel mai frumos cadou pe care l am primit, desi parintii nu au fost de acord deoarece era mica facea pipi si caca in casa pe parchet si trebuia sa am grija sa strang mereu dupa ea ca altfel se suparau rau, acum parintii mei au ajuns sa tina la ea ca si la copilul lor, este de fapt un copil mai mic, doarme cu ei in pat ,este o dulceata de catel. Intrucat sunt la facultate in bucuresti si nu sunt de aici, dulceata mea a ramas la parinti in grija lor, imi este greu fara ghemul meu de blana pe care il iubesc enorm dar ma bucur de fiecare zi cand sunt acasa sa ma joc cu ea ,sa ii fac codite si sa o zmotocesc de drag :*

  1. Andreea , 17 noiembrie 2014 at 5:29 PM

    Buna, Adela! Vreau sa iti povestesc o minune pe care am trait-o si pe care nu credeam ca o voi trai vreodata: anul trecut pe 1 august ne-a murit catelusa chow-chow de 4 anisori; nu iti poti imagina ce a urmat dupa…si cum brusc am simtit ca viata noastra nu mai are culoare…doar cei care au trecut prin asa ceva cunosc sentimentul. Pe 10 august, tot anul trecut, dupa 10 zile de chin si suferinta, ne-a taiat calea un chow-chow negru amarat, ranit, haituit…nu iti pot descrie cum arata, doar dupa limba ne-am dat seama ca e chow-chow. L-am luat acasa, l-am ingrijit, l-am dus la veterinar(avea 17 kg, iar acum are 30 kg), si brusc viata noastra si-a reluat cursul de unde ramasese cu 10 zile in urma… Acum, dupa aproape 1 an si jumatate, suntem convinsi ca Dumnezeu ne-a trimis inapoi catelusa, cand a vazut cat de mult suferim dupa ea, insa sub o alta infatisare. Nu pot sa-ti explic cat de iubitor si recunoscator ne este acum catelul pe care l-am luat acasa…. la fel suntem si noi fata de el!

  1. Mihalceanu Diana , 17 noiembrie 2014 at 5:51 PM

    Hmmm cu ce sa incep, eu am un canis foarte frumos pe nume Blacky, un ciobanesc german pe nume Max si un nu stiu exact ce este, o corcitura intre un sorecar si terier pe nume Rex, si mai am si doua pisici. Doar canisul are voie in casa si uneori mai „scapa” si pisicile. Sunt frumosi toti, ii iubesc de mor. Dar cand vine vorba de facut curat si de eliminat mirosu de animale din casa e jale, inca nu am gasit nici un produs de curatenie care sa faca lucrul asta.

  1. Grigore Georgiana , 17 noiembrie 2014 at 7:24 PM

    Buna,
    Eu am doua mogaldete,Betty, o catelusa pechinez si Gicu,un motan nazdravan.
    Ii tin pe amandoi in apartamentul unde locuim si se inteleg de minune.Betty fiind mai mare cu 3 ani,practic l-a crescut pe motan.Cand era mic il cara de o ureche prin toata casa pe unde se ducea si ea iar acum,cand este ditamai motanul nu se mai dezlipeste de ea, pentru el ea este mama lui.Sunt doi frumosi pe care ii iubesc enorm!!!

  1. katona barbara , 17 noiembrie 2014 at 7:57 PM

    Buna Adela! Pai toata povestea asta a inceput acum 3 ani cand am gasit un catelus pe strada. este fetita si o cheama fifi! 🙂 are 3 ani si desi am invatato sa dea un semn cand are treaba si asa si face! se aseaza in fata usi si latra dar noaptea sau cand o lasam singura acasa ceea ce se intampa cam des(eu la scoala parinti la lucru) nu are cine sa o duca afara asa ca isi face treaba in casa. Noi nu avem de ales decat sa srangem dar oricat am aerisi nu dispar „miresmele”.Orice am incercat nu nea fost de folos. Sper ca recomandarea ta sa ne ajute!

  1. Elena Izabela , 17 noiembrie 2014 at 10:56 PM

    Bună Adela, el este Bruno https://m.facebook.com/photo.php?fbid=779200762139474&id=100001486715564&set=a.647019855357566.1073741828.100001486715564&source=56&ref=bookmark. . Bruno este micutul care imi face fiecare zi fericita, l-amprimit cadou de ziua mea ,cand am facut 18 ani. A fost cel mai frumos cadou tinand cont ca imi doream un catel de foarte mult timp. Iar acum il am , este un dragalas si in fiecare zi cand ajung acasa am parte numai de „surprize” ,fiind inca pui are foarte multa energie,asa ca o consuma facand numai prostioare prin casa. Chiar in seara asta l-am lasat 1 2 ore singurel,iar cand m-am intors , micutul avusese treaba , a gasit un servetel ,l-a facut bucatele si s-a ocupat sa „impodobeasca” toata casa,ca tot mai e putin pana la Craciun. Dar in schimb este foarte iubitor si dragastos,sta mereu dupa mine,unde sunt si eu ,e si el. Nu stiu ce m-as face fara el,sincer .,mai ales ca stam doar eu cu el .

  1. Irina Stoicescu , 18 noiembrie 2014 at 8:55 AM

    Nú stiu de cê nú mi a aparut tot postul mai sus. Scrisesem ca avêm si noi un catel, un beagle (cine cunoaste rasa asta stie cat de nebuni pot fi) astfel ca nú prea mai stim cum mirosea si cum arata casa noastra inainte de a l avea pé el. Din pacate, stam intr un apartament, am ezitat sa né mutam pentru ca deja né a redecorat mobila si peretii aici, asa ca nú ar fi bine sa repetam scenariul in alta casa

  1. Danciulescu Roxana , 18 noiembrie 2014 at 1:59 PM

    Buna Adela…cum sa incep,eu am o catelusa rasa Amstaff…are 1 an si o luna,cred ca fiecare dintre noi am avut problema cu mirosul in casa,ca si in cazul tau m’am mutat cu iubitul intr’un apartament…el si’a dorit mai tare ca mine un catelus prin casa…si nu dupa mult timp a aparut si catelusa…mai rau este ca el e sofer de tir,2 luni plecat o luna acasa:(,cam tot greul a picat pe spatele meu:))….cum sa iti mai spun ca de 2 3 zile sunt bunicuta…catelusa noastra a fatat 9 pui…ia fatat in pat…deci iti dai seama,ieri am fost la cumparaturi si m’am inarmat cu tot felul de soluti ca sa imi scot mirosul din casa,cred ca am incercat toate solutile si odorizantele posibile,cel care mi’a scapat este Ambi Pur’ul si sunt ffff curioasa sa il incerc,chiar ieri ii povesteam iubitului „sti ca iti aratam pe pagina de fb a Adelei ca au si ei 2 catei” am citit pe blog’ul ei despre Ambi Pur si o sa vreau si eu sa il incerc…sunt chiar ff curioasa…aerisesc si spal pe jos de multe ori:D,imi place sa miroase bine in casa,deabea astept sa creasca unpic aia 9 puiutzi sa ma joc cu ei,te pup si multa sanatate catelusilor tai

  1. Corina , 18 noiembrie 2014 at 4:25 PM

    Goofy,El Goofador,Goof-Goof,Goofster….etc.Sunt printre putinele apelative la care raspunde minunea mea,despre care ti-as putea povesti pana maine.El nu este doar un catel,este un membru al familiei noastre,este parte din sufletul nostru,este fericirea si zambetele care ne revin pe chipuri dupa o zi greoaie si obositoare la servici,este iubirea care iti linisteste sufletul si iti umple inima de drag cand iti pui capul pe perna si-i auzi somnul si zgomotele aferente,este confirmarea ca cineva te iubeste neconditionat si-ti sta alaturi la bine si la rau.El este liniste si bunatate!

  1. Barbulescu Andra , 18 noiembrie 2014 at 5:07 PM

    heiii! Povestea mea este defapt povestea noastra, a mea si a pisoiului meu. A fost dragoste la prima vedere. L-am botezat impreuna cu prietenii, deoarece l-am primit in apropierea zilei mele de nastere, acum 3 ani pe vremea asta. Eram intr-un pub si se auzea in boxe „marry u ” bruno mars si am zis: „asta e micutule de azi esti Bruno!” :)) Sunt studenta la Facultatea de Medicina Veterinara, dar culmea, nu-mi placeau pisicile asa mult..(pana atunci!). toate bune si frumoase pana cand Bruno a crescut si a inceput sa-i arda de prostioare marcandu-si teritoriul, adica, casa mea:)) evident :)), dar ce nu facem noi pentru „odraslele noastre” iubite. PS:Paco este superb!(rasa mea preferata) sper sa am si eu unul in viitor!

  1. Bianca Rogoveanu , 18 noiembrie 2014 at 10:58 PM

    Nu am animale de companie, am avut pana acum 6 ani o catelusa, veselia familiei, dar din nefericire a fost otravita si nu ne-am mai putut atasa de un alt animal. Daca ar fii sa mai am vreodata un animal de casa, mi-as dori tare mult un labrador sau un Golden Retriever, dar iubesc si maidanezii la fel de mult ! Multumim pentru concurs !

  1. Geanina Prisacariu , 18 noiembrie 2014 at 11:48 PM

    Buna, Adela! Mi a placut mult povestea ta si tin sa ti zic ca povestea mea a inceput aproximativ la fel…doar ca pentru mine a fost o mare surpriza sa primesc o catelusa de la cel care la anul imi va deveni sot:) el stia ca imi doresc foarte mult un catel si cum parintii nu m au lasat niciodata sa tin unul in casa din motivele bine stiute de toti, s a gandit ca cea care se va numi Sasha (bichon maltez) imi va umple sufletul de fericire…si asa a fost, este si va fi…si sa fie fericirea mai mare, in momentul de fata sunt asa mandra ca „fetitza” mea draga are 4 copilasi frumosi de doar o luna…sunt foarte adorabili. Si tin sa mentionez ca stam la apartament..deci unde dragoste e…e si fericire:) pupici

  1. Badarau Razvan , 19 noiembrie 2014 at 12:35 AM

    Hello.
    Am fost trimis aici de catre prietena mea, ba chiar mi-a dedicat acest articol, culmea semanati foarte mult cand vine vorba de animale, adica nici ea nu le suporta parul, mirosul si alte gesturi:)
    Eu am un bichonel dragut de talie inalta negru ca cenusa pe nume Lady. Este foarte desteapta si jucausa, toata lumea o iubeste si o indrageste, exceptie facand ea, prietena mea, cred ca fiecare celula din ea o uraeste pe biata Lady, care de fiecare data cand o vede isi misca jumatate din corp, atat de tare da din coada. Cand vine prietena mea la mine, se apuca de verificat fiecare centimetru de lenjerie si se uita peste tot dupa par si ma intreaba daca a stat Lady pe pat sau nu ca sa stie daca sa se poate aseza. E bine ca eu pot sa ma apar folosind ca motiv parul ei lung care ii cade mereu si cam asa ne atacam unul pe altul, ea cu parul de la catel, eu cu parul ei.

    Oricum ar fi ne intelegem ok si asta e cel mai important.

  1. otves maria , 19 noiembrie 2014 at 4:39 PM

    Buna ,Adela!Ma bucur sa constat ca avem un punct in comun si anume faptul ca suntem innebunite dupa catelusi,dar nu si dupa mizeria facuta de acestia.Marturisesc ca si eu am un catelus,pe nume Patrocle care imi insenineaza ziua de fiecare data cand vin de la scoala.Ador sa am grija de el,sa-l hranesc,sa-i fac baita ,sa-l plimb prin parc,sa ma joc cu el.Atunci cand vine vorba de mirosuri neplacute ,dar si de mizeria facuta de acestia lucrurile nu stau chiar atat de roz.,Insa,daca la inceput imi era rau numai la gandul ca ar trebui sa curat mizeria facuta de el,cu timul mogaldeata mea a crescut si a devenit un caine mult mai responsabil;,in sensul ca s-a invatat sa-si faca nevoile doar in locul special amenajat pentru .
    Sunt foarte fericita pentru faptul ca am ales sa am grija de el inca de cand era mic,iar acum imi doresc si alti catelusi cum ar fi un :Golden Retriver , Bearded Collie sau un Bichon Frise

  1. otves maria , 19 noiembrie 2014 at 6:38 PM

    Buna ,Adela!Ma bucur sa constat ca avem un punct in comun si anume faptul ca suntem innebunite dupa catelusi,dar nu si dupa mizeria facuta de acestia.Marturisesc ca si eu am un catelus,pe nume Patrocle care imi insenineaza ziua de fiecare data cand vin de la scoala.Ador sa am grija de el,sa-l hranesc,sa-i fac baita ,sa-l plimb prin parc,dar si sa ma joc cu el.Atunci cand vine vorba de mirosuri neplacute ,dar si de mizeria facuta de acestia lucrurile nu stau chiar atat de roz.,Insa,daca la inceput imi era rau numai la gandul ca ar trebui sa curat mizeria facuta de el,cu timpul mogaldeata mea a crescut si a devenit un caine mult mai responsabil,in sensul ca s-a invatat sa-si faca nevoile doar in locul special amenajat pentru el .
    Sunt foarte fericita pentru faptul ca am ales sa am grija de el inca de cand era mic,iar acum imi doresc si alti catelusi cum ar fi un :Golden Retriver , Bearded Collie sau un Bichon Frise
    P.s:Te admir foarte mult si iti doresc mult succes in continuare!

  1. Alexandra , 19 noiembrie 2014 at 11:59 PM

    Buna. Mi-ar placea sa stiu unde ati facut tablourile cu portretele celor doi. As vrea sa fac si eu cu catelusele mele (ciobanesc german si ciobanesc elvetian) Multumesc!

  1. admin (author) , 20 noiembrie 2014 at 1:56 AM

    Am gasit un loc in Carrefour Baneasa, chiar la intrare.

  1. Cezarina , 20 noiembrie 2014 at 4:28 PM

    Eu sunt in tartative cu fetita mea care in curand va implini varsta de 5 anisori si isi doreste sa primeasca cadou un catelus adevarat (asa cum zice ea). Singura mea problema este MIROSUL dar se pare ca am gasit produsul potrivit pentru a rezolva marea problema

  1. daniela , 20 noiembrie 2014 at 6:18 PM

    Din fericire:)))) noi stim cum e cu porcii astia besinosi cu bale, caci „neam apropiat”de-al lui Ciu avem si noi….https://m.facebook.com/photo.php?fbid=718753691534609&id=100001999531969&set=a.511768365566477.1073741826.100001999531969.aAm primit-o pe bella acum 3 ani deCraciun ,cadou de la iubit(devenit sot intre timp) si nu imi vine sa cred, unde a zburat timpul asta….ma panichez cateodata cand ma gandesc cum trece vremea,caci as vrea sa o am 100 de ani langa mine.cam intr-o luna va deveni si mamica deci bucuriile sper ca se vor tripla::D .Sunt minunate fapturile astea chiar daca http://localtvkdvr.files.wordpress.com/2012/08/we-are-the-reason-mommy-daddy-cant-have-nice-things-dog-shaming-com.jpg?w=500 aceasta poza e cat se poate de adevarata 😛

  1. Anca Bejinaru , 20 noiembrie 2014 at 9:20 PM

    He he. Eu am o dulceaţă de jack russell terrier. Zola e numele ei. Perioada de mirosuri a fost la început. Dar nu a fost aşa grav sau am fost noi prea înnebuniţi după ea si n-am băgat de seamă. Acum plânge cu mingea în gură lângă mine să mă joc cu ea. See yaaa 🙂

  1. cristina constantinescu , 21 noiembrie 2014 at 12:17 PM

    Buna! Si eu am2 ciobanesti germani (Max3 ani si Lora1 an) Acum fiecare are tarcul lui si cotetul lui pentru ca ii tinem afara, dar cu fiecare am trecut prin ce ai trecut si tu pentru ca na! cand sunt micuti nu te induri sa ii lasi afara. Sa iti povestesc cate o intamplare cu fiecare. Lui Max i-am facut o data baie cand naparlea si dupa ce am terminat, a inceput sa se scuture…a umplut toata baia cu par :)) si apuca-te sa stergi faianta, gresia…pana si pe oglinda era par :)) Iar cu Lora, asta iarna ii puneam sa manance pe hol langa o oglinda si mai manca putin, se mai ducea sa se uite in oglinda si o murdarea de mancare cu boticul ei negru ;;) deci mereu oglinda de la intrare era murdara. Si stii de ce mi-am dat seama citindu-ti povestea? Ca si noi ne amuzam la fiecare prostioara pe care o faceau(si inca mai fac, sunt foarte jucausi) si ne faceau sa ii iubim si mai tare! Da! Chiar suntem iubitori de animale! Eu le ador! Mi-ar placea sa iti pot trimite cumva si poze cu ei ;;) Pupici

  1. alina clara david , 21 noiembrie 2014 at 2:39 PM

    ADE….OF….ESTI O BALANTA…LA FEL KA MINE….NU CREDEAM KA VOI IUBI VREODATA…SAU KA MA VOI ATASA…DE O MOGALDEATA,PRECUM IUBIREA MEA…IUBIRIKA…ASA O CHEAMA PE CARNEȚEL….I SE POTRIVESTE NUMELE…ESTE ATAT DE SENTIMENTALA..SI TE INTELEGE..SAU ITI INTELEGE STAREA DE SPIRIT DOAR UITANDU-TE IN OCHII TAI….NICI NU VROIAM SA AUD…CAND FIICA-MEA…ACUM IN VARSTA DE 19 ANI,PE ATUNCI15-16..A VENIT CU RUGAMINTEA DE A-I LUA UN CATELUȘ…SA NU MAI STEA SINGURA…IN CASA,PANA VENEAM EU DE LA SERVICI…ACEEAȘI PROBLEMA O AVEAM…CU IGIENA ȘI MIROSURILE…CU INVADAREA SPATIULUI…ETC..CAND AM LUAT-O, ERA CAT PALMA MEA..ACUM ARE 5KG….DAR CUM SPUI ȘI TU…NOI STAM INCA LA BLOK…MAI AVEM CATEODATA…MICI..SCAPARI…PT CA MAI INTARZIEM PRIN ORAȘ…CA DE…NE-AM FACUT MARI…DOMNIȘOARE..ȘI UITAM DE IUBIRIKA…LA CINE SA DEPUN O PLANGERE???!!!…LA VARA O PUN LA TREABA…SA SPELE COVORUL….ESTE GREU…DAR E PREA TARZIU SA MA DESPART DE EA….SI N-AȘ PUTEA…E CA ȘI CUM AȘ ABANDONA UN COPIL DEJA CRESCUT…DECI AM DEVENIT MAI TOLERANTA…CU MIROSURILE…TE PUP SI TE IUBIM…RAISSA

  1. Alexandra Mihai , 25 noiembrie 2014 at 4:51 PM

    Bună, Adela, îmi regăsesc numele de 2 ori în lista castigatorilor și as dori sa știu ce am de făcut mai departe. Îți mulțumesc

  1. Magda , 28 noiembrie 2014 at 3:47 PM

    Buna Ade !!

    Iti multumesc mult pentru premiu si sper ca ti-a placut povestea micutului nostru, Teemo :*

    Iti doresc o iarna ca in povesti !

  1. admin (author) , 30 noiembrie 2014 at 12:45 AM

    La fel si tie! Felicitari! 🙂

  1. Iuliana , 29 noiembrie 2014 at 2:37 PM

    Buna Adela,
    Iti multumesc mult pentru premiu!
    Week end minunat si Sarbatori Fericite!

  1. admin (author) , 30 noiembrie 2014 at 12:44 AM

    Felicitari! Sa nu uiti sa lasi datele tale!

  1. Magda , 8 decembrie 2014 at 5:03 PM

    Adela, stii cand vor sosi premiile?
    Curand voi pleca din localitate..

  1. admin (author) , 9 decembrie 2014 at 8:50 PM

    Ai lasat datele tale de contact?

  1. Niculescu Gabriela , 10 decembrie 2014 at 10:55 PM

    Buna Ade,noi avem acasa o minunatie de purcelus de guineea!!!este o ea si o cheama Sisi!!!este o dragalasa,am primit-o cadou acum 2 ani de la iubitul meu de ziua femeii!!!o ador,pentru ca mi-am dorit-o din tot sufletul!!!chitatie si topaie cand isi aude numele,cu alte cuvinte este foarte inteligenta.
    o iubim din tot sufletul!!!este fetita noastra!!te pup adelina!!

  1. Livia Leustean , 18 decembrie 2014 at 10:37 PM

    Eu nu am primit premiul 🙁

  1. Alexandra Mihai , 19 decembrie 2014 at 2:59 PM

    Tocmai a lăsat curierul premiul, sunt foarte încântată, chiar mi-am bucurat, mai ales ca în pachet este un obiect în plus decât se vede în pozele de mai sus, adică un odorizant de mașină. Mulțumesc! !

  1. admin (author) , 19 decembrie 2014 at 5:48 PM

    Bravo! Sper sa iti placa si sa iti fie de folos! 🙂

  1. Iuliana , 22 decembrie 2014 at 6:27 PM

    Bunaaa,
    Am primit astazi produsele AmbiPur si iti multumesc muuuult! Sarbatori Fericite! Si un An Nou cu sanatate, fericire si impliniri! Pupici

  1. Marko , 26 martie 2015 at 7:34 AM

    Buna! sunt Marko si as vrea sa-ti dau cateva sfaturi practice cel putin (catei vostri sunt scumpi foc! felicitari) da! de ce trebuie sa-i tineti in casa daca tot v-ati mutat la casa ? nu pot sa inteleg asta si eu am doi catei cam la fel ca ai vostri o ciobanesca uriasa si un …ceva maidanez micut salvat de la moarte sigura de fiul meu, eu nu mi-am ales cateii ci mi s-au facut cadou de cel de sus cred…si pisicile la fel dar au o treaba amandoi in curte si chiar si-o indeplinesc cu succes pentru ca paza lor este vitala in cartierele …cam toate au devenit periculoasa de la o vreme.Iarna merg in preajma Ploiestiului si sunt atent cand trec cu masina sa cumpar un balot de fan de grau iar cu acesta le umplu cotetul si asta de cateva ori pe iarna pentru ca fac un deranj fantastic si imi intind paiele prin toata curtea pur si simplu dar o duc super confortabil in ele cat ar fi gerul de mare ei dorm imbratisati unul cu cellalt in paie si nici ca le pasa de frig, imi ajunge acel balot si doi ani pentru ca este foarte comprimat iar cand desfaci atele prinse se dubleaza cantitatea de fan pur si simplu.Problema mare va fi foarte curand ne mutam , in prezent stam langa oras foarte aproape unde vecinii sunt permisivi ,ii cunosc de mici pe catelusii nostri si ne vom muta la tara pe un teren urias unde cred chiar isi vor face de cap si nu vor mai fi obligati sa nu poata iesi decat cu lesa, botnita si…cred ca or sa ajunga astia sa le agate si vre-un GPS pana la urma de gat, da! voi avea o mare problema si nu numai cu ei dar si cu cele doua pisici la fel de simandicoase…pentru ele imi fac cele mai multe probleme de asta si sunt pe net si am gasit site-ul asta cu catei vostri, la tara oamenii sunt altfel iar pisicile pentru ei nu au decat roll strict de vanatori de soareci , nu stiu cum vor reactiona vecinii cand pisicutele mele ii vor vizita pur si simplu ptr .ai cunoaste, sau le vor gasi in paturile lor culcusite…cred ca o sa le insotesc pur si simplu cu toate riscurile de rigoare ! atat!
    Succes ! si mutatii afara fara nici o problema se vor adapta superbine va garantez!

  1. spalatorie covoare bucuresti , 31 mai 2015 at 7:48 AM

    That is very fascinating, You are an overly skilled blogger.

    I’ve joined your feed and look forward to searching for extra of your great post.

    Also, I have shared your website in my social networks

  1. Myha , 19 martie 2016 at 11:56 PM

    Salut Adela! Mi-am luat un o catelusa ,chiuaua cu pichinez ceva.E o scumpete de fetita.Din pacate nu stie sa-si faca nevoile acolo unde trebuie.Am decis sa cumpar scutece .Sper sa functioneze pt ca am obosit sa strang dupa ea.

  1. lilamd , 4 septembrie 2018 at 11:31 AM

    help me tell [email protected] thank you for helping me cast a love spell that brought back my ex lover

  1. lilamd , 4 septembrie 2018 at 11:32 AM

    ajută-mă să spun [email protected] mulţumesc pentru ajutor eu arunca o vraja de dragoste, care a adus înapoi ex meu iubitor

Leave a Comment