Marea INTARCARE

9 mai 2018 | 65 Comentarii

Fetelor, merge-ncet dar merge prost. Intarcarea zic. Inainte de a lua decizia de a ma opri din alaptat, Alexandru mai manca san doar la culcare, la trezire si in weekend la somnul de pranz.
M-am informat cat am putut de bine si am inceput prin a-i scoate din cand in cand mesele de dimineata. Ii distrageam atentia destul de usor, ba cu Ciu, ba cu o omleta, ba cu pasarelele de pe gard. Uneori mergea, alteori nu. Cu masa de pranz nu era o problema, caci de cele mai multe ori il culca mama mea si la intoarcerea mea de la emisiune el fie abia adormise, fie urma sa se trezeasca, deci nu am avut niciodata aceasta problema, asocierea lui de somn fiind legata nu de sanul meu, ci de doua povesti pe care i le citeste mamaie.
Am avut doua incercari de a-l culca seara fara san.
Desi am reusit, nu imi amintesc cu placere de ele. A fost suparat, nu intelegea ce se intampla, dar cu multa rabdare reuseam sa il adormit cu plimbari prin casa.
Problema este ca de cand s-a prins el ca e o conspiratie si ca s-ar putea sa ii pregatim marea separare de dragostea lui “tzatza”, nu ne-am mai inteles cu el nici dimineata, nici la trezirea de pranz, iar seara nici atat. Practic tot ce reusisem sa obtinem cu relaxare in perioada de dinainte se ducea acum pe apa sambetei.
Totul a culminat cu o seara in care imi propusesem sa ma tin de treaba si sa incerc sa il adorm fara sa suga.
Eram amandoi in pat, el deja devenise nervos doar pentru ca stia ce urmeaza, eu incercam sa ma stapanesc si sa imi amintesc ca orice intarcare e grea, dar ca vremuri bune vor veni.
El incepuse sa maraie si sa dea din picioare, nu voia nicio poveste, nu voia sa numaram impreuna degetelele, nu-l voia pe Gogu, Ratonu’, Ana, Mieunica, nimic nimic. Se chircea si spunea “gata, mama” repetitiv.
Intr-un moment de slabiciune, in timp ce ii spuneam “hai, iubirea lu’ mami, mama e aici si te iubeste, hai sa facem nani” m-a busit plansul. Ma durea ca e necajit, nu stiam daca e bine ce fac, in acelasi timp ma intrebam daca nu va fi exact la fel si peste jumatate de an.
Nu ma puteam controla si plangeam cu suspine.
Alexandru a tacut brusc, s-a uitat la mine si a inceput sa spuna “nu pange mama, nu pange mama” . Cred ca a repetat de 10 ori timp in care mi-a luat mana si a inceput sa o puna pe fatuca lui, pe cap, pe gurita, si iar pe cap. In tot timpul asta repeta “nu pange mama”.
Fetelor, am simtit ca mooor, ca ma sufoc de dragoste. Nu imi amintesc sa mai fi trait un sentiment atat de intens, un amestec de tristete, fericire, dragoste enorma.
L-am luat in brate si l-am strans tare tare si i-am multumit pentru felul in care m-a facut sa ma simt. Unica. Iubita.
Din imbratisarile mele in care imi era teama ca il voi sufoca, ce credeti ca s-a nascut? Un dulce somn. Baietelul meu adormise la pieptu-mi.
Ne-am pus amandoi in pat si dupa doua luni am dormit din nou impreuna, imbratisati.
Din momentul acela a fost totul parca mai simplu.
Am hotarat sa il culce Radu leganat dar doar daca a avut o seara linistita, daca are dispozitie si deci disponibilitate sa asculte povesti si sa adoarma lin.
Dimineata uneori ii dau, alteori reusesc sa nu. De cand m-am relaxat demersul da roade. Nu mi-am mai dat un termen limita si incerc sa reactionez in functie de cum il simt. Ne dragalim mai mult si in zilele in care “sar” mesele de san, dragostea pe care si-o lua cand il atasam la piept, si-o manifesta muuult mai frumos si mai intens. Ma pupa, ma mangaie, se cuibareste la pieptul meu, se uita ma mine cu drag si imi spune intr-un fel unic “maaama” si apoi ma strange in brate.
Asa ca am scapat de cea mai mare teama a mea. Aceea ca odata cu intarcarea voi pierde conexiunea unica pe care credeam ca o creaza intre noi alaptatul.
A! Imi mai era teama si de vreo mastita ceva, dar vad ca sanii mei sunt foarte multumiti si pregatiti pentru noile schimbari. 🙂
Voi cum sunteti?
Ceva sfaturi minune pentru o mamica preocupata? 🙂

Comentarii

  1. Marea INTARCARE | Blog Mania , 9 mai 2018 at 10:37 AM

    […] articolMarea INTARCARE apartine […]

  1. Ioana , 9 mai 2018 at 2:32 PM

    Buna, Adela! Si noi suntem in proces de intarcare blanda. Baietelul are 2 ani si 6 luni iar de cand m-am intors la serviciu, adica de anul trecut din august, lipsind chiar si 10-11 ore de acasa, el s-a adaptat destul de bine insa nu are de gand sa renunte asa usor. Am observat ca daca aduc in discutie mereu intarcarea, il agit, devine nervos etc, insa daca las lucrurile sa decurga normal si doar sa ii atrag atentia cu diverse, e mult mai bine. Sunt convinsa ca o sa avem un final fericit daca suntem relaxati amandoi si nu grabim lucrurile mai ales daca el nu isi doreste asta. Succes in continuare si important e sa fiti fericiti amandoi!

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:10 PM

    Un singur supt la culcare nu a omorat pe nimeni. :))) Asa ca eu zic sa mai continui. Va pup tare!

  1. Oana , 9 mai 2018 at 2:33 PM

    Fetita mea face 2 ani luna viitoare. La fel si ea, suge la somnul de seara si cel de pranz. Ziua cand imi mai cerea reuseam sa ii distrag atentie cu altceva si nu avea nicio problema. Am zis ca suntem pe drumul cel bun. Daaaar…. de luni are varicela 😕😕 si e atat de suparata saraca, incat sanul e singura ei alinare si bineinteles ca nu pot sa o refuz…. asa ca , momentan, noi am facut cativa pasi inapoi. Sa vedem cum e dupa ce trece si faza asta. Sanatosi sa fim, intarcarea vine si ea la momentul potrivit 😊

    Succes!

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:08 PM

    Sanatate va doresc! Sigur ca in situatia asta chiar nu trebuie sa te mai gandesti la intarcare. Sa se faca mititica bine si mai vedeti voi. Pup cu drag!

  1. Pastiu Daniela , 9 mai 2018 at 2:38 PM

    Buna .Noi dormim doar cu titi in gura noapte ,si ne trezim de 100 de ori pe noaptea dar,trebuie sa avem răbdare ca avem 6 lunite doar .😘😍😍💪💪

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:07 PM

    Ehehehe, mai e cale lunga si frumoasa la coi! 😘😘😘

  1. Radu Anca , 9 mai 2018 at 2:41 PM

    Draga Adela,
    Noi cu leucoplast pe sani am scapat de povara intarcarii.Mami i-a spus ca are buba,bebe a inteles(neasteptat de usor) iar la fiecare somn sau cand cerea tzatza îi spuneam ca am buba si-i aratam sa vada.Acusi se fac 2luni si pot sa ma declar fericita ca a fost mult mai usor decat ma asteptam.Iar lactatia s-a dus cu ceai de salvie-2cani pe zi.Va pup!

  1. Bianca Petrica , 9 mai 2018 at 3:46 PM

    Cred ca faza cu pansament cum ii spuneam eu baietelului meu e fantastică. La noi a funcționat neașteptat de bine in conditiile in care micuțul meu era dependent de tzatzuca. Pt ca vorbea foarte bine la 2 ani neîmpliniti, a prins bine ideea de buba, doctor, pansament, sa vad mami cum a pus „doctolul” pansament…ridica bluza se uita, ii arătam de fiecare dată când dorea sa vada, ii explicam povesteam, 2 3 zile de plâns noaptea și dormit cu tati si băut laptic din pahar, ca mai apoi sa adoarmă cu capusorul pe tzatuca pansata. Un real succes pt noi.

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:01 PM

    Norocosilor! 🙂

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:07 PM

    Mi-a mai spus o mamica despre varianta cu leocoplastul. Pare a fi o idee buna. Multimesc! 😘

  1. Lola , 11 mai 2018 at 3:08 PM

    Nuu, nu asa se face încărcarea. Nu cu pansament, vopsea sau alte nenorociri pe san!
    Draga lui tzatza suferă. Atat intelege copilul. Tzatza aceea pe care o iubeste la nebunie…
    Credeti ca asta il va pregati sa renunte usor?
    Lasa urme in el, mai tarziu.

    No way. 🙁

  1. Stavarache Adina , 9 mai 2018 at 2:42 PM

    Of doamne! M-a bufnit plansul la postarea ta 💔💔💔 am un bebe de 1 an si 4 lunite si sunt insarcinata in 5 luni. ADOR sa il vad la pieptul meu cum papa țiți 💙💙 e cel mai intens si frumos sentiment!!! Am rarit si noi mesele(pranz si seara) atat pt binele meu cat si pt viitorul bebe dar nu ma lasa sufletul sa renunt la san… mai papa dintr-un si gur san momentan si se trezeste des noaptea… il mai pacalesc cu sticluta cu lapte dar spre dimineata tot vrea titi… of e super greu!! Eu probabil astept pana o sa se termine lapticul… datorita sarcinii probabil nu mai am asa mult… si raritul meselor a contat… of e greeeeu cu lacrimi in ochisori

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:06 PM

    Daca medicul nu ti-a interzis sa mai alaptezi, continua! Sigur bebe2 nu se supara 🙂

  1. Ioana , 9 mai 2018 at 2:43 PM

    Mi e frica de mor!
    Mi e frica de lacrimi,de tristete, ca n o sa pot face fata!Noaptea este cel mai greu,cum explici unui copil semiadormit ca mama trebuie sa mearga la servici a doua zi,cand ea stie una si buna ca vrea „chi”?
    Mai sar si eu cate un supt,dar parca pofta i si mai mare dupa pauza :)))
    As vrea sa fiu mai optimista in privinta asta!

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:05 PM

    Mie-mi spui? Pe de alta parte, uita-te si tu ce ne-au povestit fetele aici. Pare ca se poate si ca nu e asa rau cum ne imaginam. Bafta iti doresc! 😘

  1. Andreea , 9 mai 2018 at 2:49 PM

    Noi suntem pe înțărcare blândă bebe 2 ani si 7 luni, mai suge doar la somnul de prânz nu adoarme altfel.De supt noaptea nu mai suge de la 7 luni ( a mai supt doar in cazuri extreme dinți sau răceli), de la 2 ani nu a mai supt deloc nici macar in momentele precizate mai sus. Totul a venit de la el, cat am fost eu stresata sa il intrac nu a mi-a reușit. De 3-4 luni și-a scos singur masa de seara adoarme singur, uneori mângâiat pe spate fara ca macar sa își aducă aminte de țâți. Acum sper ca pana in iunie când vine bebe 2 sa renunțe si la masa de la somnul de prânz….daca nu TANDEM. Așa ca o sa renunțe si Alexandru când va fi pregătit.

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:04 PM

    Tandem? Suna…greu 🙂 Bafta oricum si feliciari pentru sarcina! 😘

  1. Danila , 9 mai 2018 at 2:57 PM

    Buna Adela. Si noi am facut marele pas acu 2 saptaman.Ii rarisem deja mesele de la san si am observat ca pt el era doar un alint. Eu mi-am pus leucoplast pe san spunandu-i ca mami are buba.La inceput nu prea i-a convenit dar pana la urma a mers.Sani m-au durut cam vreo doua zile si am facut si noduli dar care din fericire ai trecut masand sanii.Acum Alecsandru al meu de 22 de luni e baiat mare si papa cu mami si tati la masa😁😁

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:03 PM

    Bravooo! Deci se poate 💪

  1. Roxana Goje , 9 mai 2018 at 3:02 PM

    Bebe intarcata la un an si 4 luni din pricina unui tratament medical incompatibil cu alaptatul…in 2 sapt am reusit. Si eu si ea am fost bine, desi emotional mi-a fost greu. Adoarme cel mai bine pe burta mea sau cu mana pe fata mea. Conexiunea dintre noi a ramas. Laptic bea cu sticluta si ne mai folosim de suzeta pe care oricum o stia anterior. Sanatate multa!

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:02 PM

    Ii dai laptic la culcare din biberon? Sau ?

  1. Cristina , 9 mai 2018 at 3:31 PM

    Buna,
    Eu as vrea sa inteleg de ce sa intarcam daca ne dorim amandoi altceva?:)

  1. Georgiana , 9 mai 2018 at 3:43 PM

    D. al meu are 2 ani si 3 luni. Acum o luna am fost plecata 3 zile in delegatie si de curand am aflat si ca sunt insarcinata. Al meu suge rar si tot mai des imi spune ca nu mai merge tzitzi.. ce am observat insa, e ca se supara daca ii refuz eu categoric. Il las sa incerce si de cele mai multe ori o lasa el si se cuibareste langa mine si ma mangaie sau ma tine de mana… de nedescris sentimentul 🙂

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:01 PM

    E fantaaaastic, stiu 😘

  1. Simona , 9 mai 2018 at 5:39 PM

    L-am intercat pe Luca la 1an11 luni,brusc.O decizie proasta,bineinteles.Dureros atat pentru mine,cat si pentru el.Mi am revenit in cateva zile,iar Luca a mai cerut „țas” o perioada scurta.Ai dreptate intr-o privinta.O data cu intercarea,Se va rupe acea legatura frumoasa,acea legatura dintre mama si fiu.Copilul devine mai independent,nu mai este dependent de mama,respectiv de „tas”.Succes in continuarea procedurii de intercare.Va salutam cu drag

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 11:00 PM

    Pe de alta parte nu prea ai cum sa sari intrcare, mai devreme sau mai tarziu. Sa vezi independenta cand si-o face vreo iubita :)))

  1. Tanasie Iulia , 9 mai 2018 at 5:52 PM

    Buna,Adela!
    Și noua ne-a fost ff greu sa renunțam. Ema mea a renunțat SINGURA🧐 la 2 ani și 10 luni. M-a văzut pe mine ca mi-a fost rău intr-o seara, i-am spus ca tzitzi nu mai este gustoasa și de atunci a renunțat. M-a întrebat seara de seara dacă s-a făcut bine, ii povesteam ca încă e bolnavioara pana a uitat.
    Acum suntem la capitolul “Mami, vreau un frățiorul sa mănânce tzitzi ca mine”.
    Multă răbdare .
    Sunteți minunați. Va urmăresc cu drag.❤️

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 10:58 PM

    Pai asteptam fratiorul 🙂

  1. Gongolea Alexandra , 9 mai 2018 at 6:13 PM

    Bună draga mea.Eu m-am chinuit cu fetița mea să o intarc.Cu toate că avea 9 luni.te sfătuiesc să îți pui pe sâni mustar, sau cafea.Si ai să vezi că dă roade.Mi-a spus și mie cineva.

  1. Elena F. , 9 mai 2018 at 6:52 PM

    Hei,eu mi-am intarcat baietelul la de 2 luni deja, la 1a8l.Am facut-o treptat, si atunci cand am fost pregatiti amandoi. Marea mea salvare a fost ca a acceptat laptele praf din prima, nu ma asteptam! I-am inlocuit initial masa de pranz cu lp si apoi si laptele de la culcare si a ramas cu san pt noapte. Asta pana intr-o noapte cand in loc de san i-am dat apa si apoi s-a culcat multumit la loc.Si, ne-am tinut de treaba…acum ii dau lp 150 de ml dim si 150 seara la culcare. Bafta iti urez!

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 10:58 PM

    Ce bine de voi! Ma bucur. 😘

  1. Berehoi Alexandra , 9 mai 2018 at 6:55 PM

    Buna Adela! Eu am alta intrebare: de pampers cum ai inceput sa il dezveti? Daca nu sunt prea insistenta 😁

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 10:57 PM

    Abia acum ne gandim la asta. Cred ca vom incepe prin a-l tine in curte fara scutec. Sa vada exact ce se intampla cand face pipi si caca. Nici pe subiectul asta nu sunt stapana, dar va voi scrie la momentul potrivit.

  1. Corina , 9 mai 2018 at 7:56 PM

    Salut Adela, fata mea are 2 ani și 9 luni și am intarcato la 2 anișori. Ce am făcut eu este ca mi-am uns pieptul cu Aloe apoi i-am dat sa guste și nu ia plăcut din prima… uite așa am reușit eu… poți sa încerci. Eu cred ca este o soluție buna. O zi buna

  1. admin (author) , 9 mai 2018 at 10:55 PM

    Si mama m-a sfatuit acelasi lucru. O sa ma gandeac si la asta. Multumesc! 😘

  1. Daniela , 9 mai 2018 at 8:22 PM

    Ce frumooos! Mulțumim pt acest articol!
    Mi-au dat lacrimile!
    Bebele meu are 9 luni.. și eu ma gandesc cu greu la înțărcare.. mulțumesc încă o data pt articol! 😘😘😘

  1. Nicoleta Stinga , 9 mai 2018 at 10:41 PM

    Foarte interesant totul

  1. jules , 9 mai 2018 at 11:14 PM

    Emotionant articol! Aceeasi temere am avut-o si eu la primul copil, ca intarcarea va duce la pierderea acelei relatii speciale. Baietelul meu insa, la 11 luni a vrut sa-mi demonstreze contrariul, s-a autointarcat, dar relatia noastra este si acum una speciala.
    Pe cel de-al doilea m-am hotarat sa-l intarc cand avea 1 an si 7 luni deoarece eram epuizata! Se trezea noaptea de 7-8 ori sa suga, ziua sugea cand avea chef, iar eu eram extenuata! I-am scos masa de pranz, apoi pe cea de dimineata si ultima, cea mai grea: masa de seara. I-am spus ca este baietel mare si mamicile nu mai au laptic atunci cand copilasii cresc. Il avea exemplu si pe fratele mai mare care bea laptic din cana. Prima noapte nu a dormit 4h, cerea titi, eu il tineam in brate si il pupam si ii spuneam ca il iubesc, dar mami nu mai are laptic. A doua noapte a fost mai usor: 1 h treaz, iar din a treia noapte a dormit bustean! Nu am considerat in regula ca el sa doarma cu altcineva, era ceva ce trebuia sa rezolvam impreuna, eu si puiul meu iubit si intelegator.
    Mult succes, Adela! Sa faci asa cum simti! O mama simte intotdeauna! Numai bine, om frumos!

  1. Stef , 9 mai 2018 at 11:24 PM

    Eu am reusit fiind pleacata de acasa cu job-ul 2 seri la rand si a culcat-o tatal. Dupa ce revenit speram sa ceara, dar nu a fost cazul. Era si mai micuta 1an jumatate.
    Doar ca pana la urma si alaptatul (chiar si asa cu o masa pe zi) e si el benefic. Daca ar fi sa mai iau o data decizia asta, probabil as si asteptat sa fac intarcarea vara si nu iarna. Pana la 1an jumate niciun muc, dupa au urmat in cascada :(.
    Succes!

  1. Adriana M , 9 mai 2018 at 11:24 PM

    Buna! Si noi ne gandim la intarcare, Tudor are 1 an si 8 luni si niciun gand sa renunte la “eti” 🙈. Intrebare: ai luat vreun medicament pentru oprirea lactatiei sau lasi sa decurga totul natural?

  1. Iris , 10 mai 2018 at 12:02 AM

    Draga mea, Adela, si eu mi-am intarcat baietelul cel mic acum 2 luni & inteleg prin ce treci: frica de a nu se rupe de tine, neputinta de a ii rezista la rugaminti…offf, ce greu a fost si pentru mine! Ti se rupe sufletul in milioane de bucatele! Eu, dupa indelungi incercari & pacaleli .. am finalizat intarcarea exact cu 1 zi inainte de a face Iustinel 2 ani si jumatate! ;;) Sincer, mi s-a parut una dintre cele mai urate experiente de pana acum, prin care poate trece un copilas si mamica lui! 🙁

  1. Andreea , 10 mai 2018 at 12:05 AM

    Fetita mea am intarcat o de o luna. Prima seara a fost mai greu dar la fel ca la voi a compensat cu multa dragoste si mangaieri. Incredibil legatura e muuuult mai puternica acum intre noi decat inainte. A uitat repede de tzitzi nu m a pipait nu a suspinat si nu a incetat sa doarma cu mine. Am fost norocoase! Acum fetita are 1,5 luni si mai am un bebe pe drum de 3 luni.

  1. Carmen , 10 mai 2018 at 12:18 AM

    Uf Adela, îmi ești foarte draga si ma doare sufletul de suferința lui Alexandru 🙁 Te rog nu o lua ca pe o critica, știu ca alăptatul uneori e mai dificil, mai ales cel îndelungat (piticul meu are 2 ani si 5 luni, surioara lui a supt pana la 2 ani si 8 luni), dar părerea mea, citind despre reacția lui, e ca încă nu e pregătit de înțărcare… daca i mai dai umpik de timp poate o sa te surprindă si o sa se hotărască sa se auto-intarce, sau poate peste puțin de timp va fi mai pregătit si nu i va fi așa de greu. Pe lângă asta, laptele matern e de mare ajutor pt dezvoltarea lui, ajuta așa de mult si cand e bolnavior, dar si pe partea psihică – tu, împreuna cu tzitzi sunteți centrul universului lui! Te pup cu drag si va urez zile si nopti linistite!

  1. Carmen , 10 mai 2018 at 12:22 AM

    Si te rog din suflet nu l păcăli cu tzitzi unsa cu tot felul. Dacă tu consideri ca intr adevăr vrei sa faci asta, explica i motivele tale sincere si adevărate si repeta i le blând si empatic… e un pui mic de om, nu e corect sa fie mințit 😞

  1. Andreea , 11 mai 2018 at 11:43 PM

    Cel mai pertinent raspuns dintre toate. Felicitari, Carmen! Sa ne ungem pe sani cu diverse chestii versus spus adevaratul motiv pt care ai decis (unilateral sau nu) sa intarci, mi se pare la fel de lipsit de respect pentru puiul de om ca intarcatul brusc de exemplu.
    Adela, esti minunata, aplica cu discernamant sfaturile primite 🙂 Eu am intarcat primul copil la 2 ani si 8 luni, dupa un proces care a durat aproximativ 1 an. In timpul asta am trecut prin sarcina cu surioara lui, plus alaptat in tandem vreo 2-3 luni. Nivelul lor de intelegere e altul in functie de varsta si din experienta mea a acceptat mult mai usor ideea la 2 ani si jumatate decat la 2 ani (diferenta de perceptie la doar 6 luni distanta a fost foarte mare).

  1. Alina Gherman , 10 mai 2018 at 1:04 AM

    Felicitari baietelului este foarte inteligent,felicitari voua parintilor,sunteti minunati! Tu ca mama esti minunata!
    Fetita mea are 22 de luni,e alaptata incontinuare…ma gandesc si eu la o intarcare cat de curand pentru ca am observat ca dintisorii de sus incep sa aiba probleme,se deformeaza,…
    Urmaresc cu interes si drag procesul vostru de intarcare,in cazul nostru cred ca va fii umpic mai greu,tati nefiind cu noi…
    Curaj,bafta incontinuare si mult sanatate va doresc!!! Sunteti magnifici! Va admir! Pupici😘😘👼🏻❤️

  1. Daniela , 10 mai 2018 at 1:50 AM

    Càtă iubire poate avea o mama pt.puiul ei. Sentimente pe care doar o mama le intelege…ma simt binecuvantată pt.cei doi copii. Si noi suntem la capitolul intarcare (2 anisori),dar las sa vina de la sine, fara traume…cand il vad cum alinta el țiți 🙂 momente unice care imi vor lipsi.sanatate

  1. Ramona , 10 mai 2018 at 3:22 AM

    Ca al meu am zis ca nu exista. Asa de mamos si indragostit de titi. Am inceput cu intarcarea treptata de la 2 ani ce nu prea ne-a iesit, ca intr-un final sa punem punctul pe i si sa renuntam cam fortat. Bebe avea deja 2 ani si 3 luni si practic ajunsese sa suga noaptea si de 5-6 ori. Eram KO. Intr-o seara m-am hotarat sa nu ii mai dau. A plans nesperat de putin. Suntem in a 6-a zi de intarcare si suntem ok. Deci se poate. Curaj, se poate

  1. Roxana , 10 mai 2018 at 7:34 AM

    Buna Adela. Eu am reusit o intarcare blanda dar totusi brusca cu fetita mea care avea un an si jumatate. Era alaptata la cerere si co-sleeping. Eu am divortat cand fetita avea 3 luni si legatura noastra si titi era maxima. Inainte cam cu doua luni de intarcare ajunsese sa se trezeasca si din ora in ora.. nu mai reuseam dimineata sa tin minte numarul trezirilor si aveam si activitate deci plecam in fiecare dimineata de acasa iar pentru mine devenise crunt.. eram un zombie ambulant cu crize de fiere cel putin saptamanale din cauza oboselii..planul era sa o intarc prin perioada asta initial ca sa “trec” copila iarna si sa ne apropiem de 2 ani. Am plecat insa la vara mea de revelion si a fost un declic pentru ea dar si pentru mine. Desi am mers intr-un mediu foarte placut cu o vara pedagog si gradinita particulara, o familie frumoasa, un copilas de 3 ani, catel.. deci toate premisele unei iesiri relaxante, faptul ca am plecat doar noi doua si nu a mai fost ca in alte deplasari la mare sau la munte “nana” (sora mamei mele care sta la noi de duminica seara pana vineri dupa amiaza) cred ca a fost o schimbare din zona de confort.. o teama de abandon pentru ea.. nu stiu ce s-a intamplat.. cert este ca Sofia nu statea decat cu mine.. nu aveam voie sa plec pe o raza mai mare de 1 m de departare de ea iar noapte dormea doar cu sanul in gura si suzeta. Deja dupa prima noapte aveam rani ( avea toti dintii in gura la 1 an jumatate-ma refer la cei specifici varstei de 2 ani) .. a fost crunt.. ei.. si de a doua zi am inceput sa ii repet obsesiv ca atunci cand ne intoarcem acasa gata cu titi.. ca ea e fetita mare.. ca titi nu ma este.. etc etc. nu credem ca pricepe nimic din ce ii explicam eu dar totusi faceam asta repetitiv. Imi aduc si acum aminte noaptea de 1-2 ianuarie cand ea era cu sanul in gura.. eu plina de rani si nu imi doream decat sa se faca dimineata si sa plecam. In dimineata aia a fost ultimul ei supt.. am ajuns in bucuresti pe la 5-6.. totul fain pana seara la culcare.. matusa mea mi-a recomandat ca nu e ok sa incerc sa o culc eu ca cine a mai pomenit copil intarcat de mama cu povesti si ca ea se ca agita daca ma vede sau incerc sa o culc eu. A fost cea mai grea jumatate de ora ascultand plansete pe la usa dormitorului ei si nu am rezistat. Am intrat hotarata sa ii dau titi dar nu inainte de a incerca sa continui explicatia. Am intrat, ea era topita de plans si am adormit-o atunci pe pieptul meu povestind acealeasi lucruri.. ca ea e fetita mare.. ca nu mai este titi.. etc. am luat pe mine o bluza pana in gat si a adormit relativ usor in 5-10 minute dar cred ca mai mult de oboseala. A doua zi am plecat ca de obicei de acasa si cand an venit seara la 6.. eu care pana atunci nu reuseam niciodata sa ma dezbrac complet ca ma lua de mana si tragea de mine sa ma pun in scaunul special de alaptat cu o copila care se tanguia “titi mama aisi”.. am continuat povestea si am agrenat-o in joaca, masa de seara etc. La culcare aceeasi bluza pana in gat, aceeasi poveste si o usoara tanguiala si a dormit pe pieptul meu fara prea mult efort. Iar de a doua zi.. surpriza copila mea nu mai tragea de mine cand ma vedea. Venea.. se uita la titi.. asculta povestea cu fetita mare etc dar nu plangea. Da e adevarat ca am purtar sutien si bluze pana in gat o perioada. Aa si noaptea cand se trezea ii ofeream doar apa. Sofia s-a odihnit mult mai bine de atunci cu maxim 1-2 treziri sau deloc pe noapte pentru apa si adormit pe pieptul meu la inceput. Initial a refuzat orice formula de lapte oferita inclusiv lapte de vaca insa dupa vreo doua luni a inceput sa accepte laptele de vaca (comert bio si pasteurizat) pe care il bea doar dimineata cca 250 ml. Si cam asta e povestea noastra.. una frumoasa care continua cu iubire de titi de fiecare data cand mami se schimba si ea e in preajma si ii iubeste.. rade, si prinde in manute si e fericita. Ce vreau sa zic este ca desi sunt mici.. nu vorbesc poate inca.. dar inteleg fantastic de mult. Poti incerca sa introduci si varianta asta. Dar iti sugerez adevarul nu povesti cu “titi are buba” sau “ titi e bolnav”.. etc cum am mai auzit. Insa mult mult discutat cu ei. Desigur este doar povestea noastra.. nu sugerez ca toti copii vor reactiona la fel. intarcare usoara cu multa rabdare si iubire

  1. Ghiban Andreea , 10 mai 2018 at 10:07 AM

    Baietelul meu face luna asta 3 ani. De intarcare nici vorba. I-am explicat si nici nu vrea sa audă. Cand avea 2 ani mi-a facut niste rani groaznice care s-au vindecat in 2 luni. Atunci mi-au pus leucoplast si degeaba. Il scotea singur.La noi problema este ca toata noaptea sta la san. Ziua nu prea cere, chiar nu e o problema. Speram anul acesta sa reusim marea intarcare.
    Daca noaptea nu te solicita si poti sa dormi eu zic sa-l lasi in ritmul lui. va puppp

  1. Elena P , 10 mai 2018 at 3:39 PM

    Noi suntem in plin proces de intarcare. La mine ea numai sugea decat dintr un san si l a solicitat prea rau incat a inceput sa ma doara. Doctorul a zis ca din cauza ca este prea solicitat este posibil sa fie leziuni interne…am fost nevoita sa iau decizia de a o intarca. Mi am pus putin albastru de metil si am zis buba…ziua intelege dar noaptea mai greu. O adorm cantandu i sau in brate dar am inceput intarcarea de doua zile si cele doua nopti de la 2 la 4 nu a dormit deloc. Eu trebuie sa ma mai mulg la sanul respectiv, am baut si ceai de salvie sper sa se retraga usor,usor. Imi este foarte greu.Am un amalgam de ganduri in suflet dar sper sa fie bine pana la urma. Legat de pampers am inceput sa o las fara in casa si se aseaza singura pe olita cand o trece, poti incerca Bafta si sanatate multa!

  1. DianaF. , 10 mai 2018 at 4:15 PM

    In primul rand tin sa te felicit din toata inima pentru tot ceea ce faci si ce esti. Ai un talent aparte in a-ti asterne gandurile, trairile si patimile in scris. Sunt mamica unui baietel de 4 ani si 3 luni si am alaptat si eu timp de 1 an si 4 luni. Stiu ca parerile sunt impartite si ca fiecare isi spune propria poveste, doar ca orice metoda ai alege sa-l desprinzi de tine, acest lucru te asigur ca nu va zdruncina deloc relatia unica si infinita pe care o ai cu A. Mi se pare atat de straniu ca sunt mamici care aleg ‘minciunica” ca rezolvare a acestui fapt, e trist. La varsta lui, Alexandru simte si intelege absolut tot ceea ce-i explici, desigur alegand gentil si potrivit cuvintele specifice vocabularului varstei lui. Nu, mama nu are buba la sani si nu ne lipim leucoplast ca sa ‘vada” ca altfel nu se poate. Alege momentul de alaptare fix(seara la culcare, pentru ca atunci, presupun ca esti de cele mai multe ori acasa, ) si pastreaza-i asa, va deveni o rutina blanda, apoi in cateva saptamani vei renunta si la asta. A crescut si la 2 ani(sau chiar mai mic) va intelege ca asa e firesc sa fie, asa cum stie sa aleaga singur piesele de LEGO. Da, stiu ca 99% dintre mamicile admiratoare de-ale tale vor sari, insa am avut ocazia sa trec personal prin asta, plus ocazia de a lucra cu cateva sute de mamici care s-au confruntat cu aceasta dilema. Tu alegi momentul, rutina(daca-i dai azi seara, maine la pranz si a treia zi de weekend dimineata, el neavand notiunea timpului nu va mai intelege nimic , atunci cand o vei scoate de tot). Da, fiecare copil e unic, asa cum fiecare mamica e unica. cert este ca sustin alaptarea, insa am vazut situatii de copii peste 2 ani, care transformasera acest lucru intr-un rasfat constient si un moment in care refuza sa faca orice altceva si atunci cauta asta drept refugiu. E gresita abordarea, in plus calitatea laptelui nu mai este aceeasi, fie ea sustinuta de catre alimentatie, stil de viata , etc. Ganduri bune tuturor !

  1. Simona , 11 mai 2018 at 8:21 AM

    Autointarcare la 3 ani și 3 luni. Atunci când copilul este pregătit (emoțional) renunță singur. Am minimalizat rolul alăptării oferind multe alte manifestări afective, arătând pe termen lung că dragostea și asigurarea maternă vin și în alte forme. De pe la 2 ani sugea doar la somn, nu l-am forțat, nu am povestit de fata cu el despre înțărcare, etc. La 3 ani și 3 luni, la culcare, s-a uitat la mine, cea care conform tabietului ii ofeream sânul, a zâmbit dulce, m-a luat de mână și a închis ochii zâmbind. Asta a fost tot! Nu știam dacă sa rad sau sa plâng la acest final mult așteptat!
    A străbătut același proces și cu renunțarea la pampers. Trecere bruscă tot în jurul vârstei de 3 ani, deși la acest capitol eu am greșit prin insistentele mele. Noroc că nu m-a băgat în seamă!
    Fiecare copil are ritmul lui și mai important ca orice este sa respectam latura afectivă. Nu contează când, atât timp cât copilul este echilibrat emoțional și se dezvolta armonios. Stabilitatea emoționala este baza pe care părinții trebuie sa o ofere in primul rand; nu merita sacrificată pentru nimic!

  1. Maria , 11 mai 2018 at 1:26 PM

    Oau, cât de frumos, foarte emoționant.
    Ceea mai mare iubire este cea dintre mamă și puiul ei.😘😘

  1. […] așa cum cere, de fapt, ghidul elaborat de către specialiști, și dezvăluie într-o postare pe blog, cu ce probleme se confruntă. Tânăra mămică recunoaște că a reușit să scadă treptat […]

  1. […] PRO TV scrie pe blogul sau ca spera ca pana la aniversarea pustiului sa-l convinga sa renunte la san. Planurile Adelei nu s-au […]

  1. cristina , 12 mai 2018 at 1:54 PM

    Daca suge atat de rar de ce sa-l intarci? E clar ca nu e pregatit…am alaptat pana la 3ani si jumatate…chiar si lucrand am alaptat…il chinui degeaba pe micut, mai ales ca si-a rarit suptul…

  1. Cristina , 13 mai 2018 at 11:10 AM

    Draga Adela, nu scriu niciodata comentarii, nicaieri, dar de data asta mi-am dorit s-o fac.
    Am alaptat 6 ani 2 copii fara o zi pauza, dintre care 2,3 luni de tandem. In ian 2012 am inceput cu fetitza si am terminat cu alaptatul in ian 2018 cu baietelul. Pe fetitza am alaptat-o 4.8 ani iar baiatul 3.5 ani.
    Din clipa in care am inceput alaptarea, am stiut ca eu nu imi voi intarca copiii niciodata. Am urat cuv asta si pe oamenii care ma bateau ca cap cu”cand?’sa nu crezi ca mi-a fost usor sa alaptez atatia ani.. Dar nu as fi putut niciodata sa ai intarc. Cu fata, a renuntat ea treptat si culmea, sanul ei refuza sa ai mai dea lapte. Incerca sa mai suga asa cand il mai vedea pe el dar natura hotarase ca e timpul. Daca puneam baiatul la sanul ei, iesea lapte, deci nu din lipsa de lapte nu mai iesea, ci ca asa a hotarat corpul/natura. Cu el a fost tot destul de usor, ai spuneam ca ma doare si ca nu mai pot si intelegea, avea deja 3.5 ani
    Cine sunt eu sa iti dau sfaturi tie sau altcuiva? Dar, Adela.. Scoate TREBUIE din treaba asta si lasa-ti inima si natura sa isi faca treaba. Daca amandoi plangeti, este clar ca nu este timpul! Nimeni in afara de el si corpul tau ar trebui sa decida cand este timpul..
    Lasa-l pe Alex sa se bucure de magia si unicitatea alaptatului, fii relaxata si bucura-te de lipirea voastra unica!
    Cu drag

  1. Mirela , 14 mai 2018 at 11:21 AM

    Buna Adela, in viața mea nu am scris pe nici un blog , dar sincer pot să-ți spun, ca împărtășesc același lucru cu tine, băiețelul meu este puțin mai mare, are 2 ani si 5 luni, e greu❤️Recunosc cred ca mie îmi este mai greu! M-am regăsit in fiecare cuvânt al articolului tău, am plâns , am avut sentimente, pe care,numai cine știe înțelege! Acum am reușit si noi performanța doar la somnul de seara si in Weekend la cel de prânz! Mai mult… habar n-am, aștept cred sa renunțe singur!❤️🤗😘ma bucur ca pot împărtăși cu cineva aceleași trăiri!

  1. Plesca Adelina , 14 mai 2018 at 11:24 AM

    Buna Adela!
    Esti un om superb si o mămică minunata!
    Felicitări pentru faptul că ai ales sa iti alaptezi copilul. Eu am o fetita de 2 ani si 2 luni si inca o alaptez. Am vrut sa o intarc putin inainte de a face 2 ani dar nu am reusit. Pitică era agitată, suparata, resimtea lipsa „iubirii” ei. Cu puțin timp în urmă eu si sotul am ales sa plecam in prima noastra mini vacanta dupa venirea ei pe lume si am lăsat o cu mama. A plâns noaptea si ma striga 🙁 Cu mama o lăsăm frecvent si e mamaia ei favorita. Cand am ajuns acasă si a adus aminte cine sunt si ce am eu in bluza fara nici o ezitare . De aceea am ales sa ii dau si cu asta basta. Eu merg la munca fara probleme. Ea are nevoie seara cel mai mult în rest nu e o problema.
    Alaptarea in Romania e vazuta dupa 6 luni ca si Bau bau desi nu este asa. Sper pana la 3 ani sa reusim sa nu mai bem laptic si cred ca o sa reusim acest lucru.
    Fiecare mama stie ce este mai bine pentru puiul ei de om. Esti o mama buna !

  1. Patricia Gaman , 14 mai 2018 at 4:25 PM

    Buna Adela! Eu am băiețel de 1an si 3 luni pe care l-am înțărcat la 11 luni deoarece nu mai aveam pe cât voia el, noaptea era o problema in care plângea ca nu avea ce sa sugă. Așa ca m-am hotărât să-l intarc după o luna, când am observat ca nu se mai poate, il chinuiam si pe el si pe mine. In același timp am încercat să-i dau lapte praf, lapte de vaca, nimic nu a vrut nici nu se uita la biberon L-am dus la mama(prima data când beam despărțit mai mult de o zi), in acea dimineata nu i-a dat sa mănânce nimic pana la ora lui de somn (la 13-13:30). In tot acest timp mama se juca cu el, a început sa fiarbă laptele cu el, gusta din lapte cu el, pe scurt il făcea curios. cand a venit ora de somn i-a pus lapte in biberon si l-a băut pe tot, ca prin minune. Si de atunci nu adoarme doar cu lapte. Când ne-am văzut prima data după aceasta experiența m-a îmbrățișat, m-a pupat, ne-am dragalit. Tot așa de apropiați suntem si acum ca si la început când sugea. Acum suntem liniștiti amândoi, de fapt eu sunt liniștita si odihnita de când s-a născut copilul, a fost foarte cuminte, nu a avut colici, nu se trezea decât o data pe noapte (si atunci 5 min sa sugă). Doarme toată noaptea, este un copil exemplar. Te pup si bafta cu intarcarea!

  1. Diana , 15 mai 2018 at 9:21 AM

    Alaptatatul nu este un fenomen pe care il „programam” si pe care „trebuie” sa-l întrerupem intr-un mod nefiresc. Cand se intampla asta,se pierd efectele benefice asupra sănătății psihice si dezv armonioase ale copilului.
    Din pacate in Ro, toata lumea isi da cu parerea,bunici, pediatri, dar nimeni in afara de mama si copil nu stie ce e mai bine pt ei.Nu te lasa influențată de nimeni si asculta-ti
    instinctul de mama si pe puiul tau!

  1. Gabriela , 22 mai 2018 at 3:50 PM

    Buna, Adela si fetele ce citesc !! Noi avem 1 an si 7 luni și încep să mă gândesc și să mă documentez cat mai mult despre înțărcare. Pe de o parte as vrea sa o intarc pentru că are fff multe treziri noaptea, și în al doilea rând nu mănâncă mancare solida mai deloc. Întrebarea mea este daca o intarc ce fel de lapte sa ii dau? Va mulțumesc tuturor !!

  1. Ada , 26 mai 2018 at 11:43 PM

    Cristina: pai poate ar trebui sa vina a doilea bebe si atunci e nevoie sa fie intarcat.

Leave a Comment