Minciuna sau diplomatie?

27 octombrie 2014 | 8 Comentarii

IMG_7883.JPG
Zilele trecute, la sala, dupa antrenament, m-am asezat confortabil pe bancuta de abdomene, mi-am tras apa plata langa mine, prosopul dupa gat, si cu pumnii stransi urmaream meciul Simonei Halep pe plasma din incapere. Eu si cam toti cei prezenti. Cum e si normal. M-am enervat, am vociferat, m-am bucurat, si iar m-am suparat.
La un moment dat, se apropie de mine o domnisoara foarte draguta imbracata in negru. Ma atinge pe mana si ingenuncheaza in fata mea.
Imi strange palma si imi spune: „Orice s-ar intampla rau pe lumea asta, trece. Trebuie sa ai incredere in Dumnezeu pentru ca el are grija de toate si iti da putere. Sa stii ca sunt alaturi de tine! ” Ii multumesc pentru vorbele frumoase si o intreb de unde pana unde? Imi spune ca m-a urmarit si a vazut ca sunt tare necajita si pentru ca oamenii, in momentele grele au nevoie de incurajari, a simtit sa vina la mine si sa-mi spuna asta…
Acum sincer, cum sa-i marturisesc eu, dupa toata predica asta frumoasa legata de providenta si de bunatate, ca de fapt eu sunt necajita pentru ca pierde Simo. Ar fi picat ca nuca-n perete. Fireste ca nu i-am spus, am simtit ca as fi facut-o sa se simta prost, asa ca i-am multumit pentru tot, lasandu-i senzatia ca are dreptate si ca a intervenit intr-un moment in care as fi avut mare nevoie de incurajarile ei.
Cum se cheama ce am facut eu? Minciuna sau diplomatie?
Unde se termina diplomatia si de unde incepe minciuna?
Cat de periculoasa e depasirea acestei limite? Minciuna e despre altii sau e despre tine?
Sau despre tine in ochii celorlalti?
Sau despre tine in ochii… tai?
Am extrapolat, ca de obicei.
Intamplarea a fost fara insemnatate, m-a facut doar sa ma gandesc putin la slabiciunile oamenilor si la cursele in care pot pica din neatentie si din lipsa de discernamant…
Ps: Sa nu va mirati daca data viitoare mi se rupe pantoful si eu va scriu despre depresie si cauzele ei, de exemplu. Sau daca imi pica in gura un ecler delicios si eu ma trezesc vorbind despre premenopauza. 🙂

Comentarii

  1. Ana Maria Blog , 27 octombrie 2014 at 2:25 PM

    Eu consider ca ai procedat corect si normal. Si cred ca ceea ce ai facut tu e la limita dintre diplomatie si minciuna, niciuna nici alta. Pana la urma fata aia s-a simtit bine ca a reusit sa-ti aline asa zisa suparare cu vorbele ei, si pana la urma cred ca asta e cea mai important lucru.

    http://anamariaben.blogspot.ro

  1. TeoFulga , 27 octombrie 2014 at 3:08 PM

    Sa stii ca ma bucur teribil ca ai atins subiectul asta… Pentru ca vrand nevrand, tot dau de situatii de genul care sincer,ma iau pe nepregatite!
    Asta pt ca nu-mi doresc sa jignesc si pt ca stiu clar ca nu putem avea toti aceleasi pareri,pt ca avem conceptii si raportari diferite.
    Personal,mi se pare ca ai procedat foarte corect,a fost ceva de moment si avand in vedere ca respectiva fata posibil ca nu te cunoaste nici macar atat de bine pe cat pretindem noi,cei care te urmarim.. n-ar fi inteles supararea ta de moment. Cred foarte tare ca fiecare are pasiunile si dorintele lui,si te inteleg perfect,pt ca si eu ma necajesc foarte tare cand ceva care nu pare din exterior asa de maaare,ajunge sa ma faca chiar sa plang.
    Hmm.. suntem chiar imprevizibili… Stau si ma intreb.. daca pusi in situatii similare si oarecum ciudate, in diferite momente ale unei zile,reactionam la fel? Parca e subiectiv totul!Ne raportam fix la stare, la sentimentul pe care il ai atunci. Bineinteles ca intervine si ego-ul nostru si principiile pe care le avem, dar parca tot e o parte subiectiva semnificativa. Hai ca m-am intins la comentariul asta. 🙂 Nu stiu cat de bine m-am exprimat in ceea ce am vrut sa spun, dar am prea multe idei si prea putine cuvinte,in momentul de fata.:))
    Te pup! :*

  1. atena , 29 octombrie 2014 at 7:50 AM

    Diplomatia… Dupa parerea mea este doar o minciuna deghizata. Deghizata si inofensiva. Pe cand minciuna…minciuna e cu mult mai mult! Poate capata tot felul de valente…
    Apreciez foarte mult franchetea! Pana la limita durerii. Desigur, sunt si situatii (si nu voi exemplifica pentru ca se cunosc prea bine) cand o mica minciuna, o divagare de la realitatea uneori prea urata, poate avea un efect benefic, chiar daca de minima durata.
    In situatia de fata tu ai fost diplomata, fata daca nu a mintit a folosit clisee. Cliseele, pe mine cel putin, ma enerveaza la fel de mult ca si minciunile gratuite. Nu tot ce se intampla rau in lumea asta si trece, soarele nu rasare intotdeauna dupa furtuna. Pentru unii furtuna poate fi secventa de final sau poate dura tot filmul. „Sunt alaturi de tine” venit din partea cuiva cu care nu ai nici in clin si nici in maneca, este clar un cliseu. Cum poti fi alaturi de cineva pe care nu il cunosti? Empatizezi o zi, doua, noua…dupa care revii la ale tale. Chiar si atunci cand cineva drag sufera, desi ii esti trup si suflet alaturi tot esti…departe de ceea ce simte el. In suferinta suntem intotdeauna singuri.
    Adela, esti OK! In lumea in care traim oamenii ca tine sunt rara avis.

  1. admin (author) , 1 noiembrie 2014 at 1:15 PM

    Ia scrie tu un text frumos si hai sa-l postam la rubrica „chiriasi”! Ce zici? Pe ce subiect vrei tu!

  1. Anamaria1086 , 30 octombrie 2014 at 9:56 AM

    Tin minte ca ieri, cand un sef mi-a spus ca as avea mai mult de castigat daca as fi mai diplomata. Si ma intrebam ce e diplomatia: sa spun ce vor ei sa auda? sa nu fiu eu?
    Sunt perfect de acord ca nu-ti permiti in fiecare secunda sa spui tot ce gandesti, dar diplomatia asta mi se pare cu doua taisuri, nu neaparat pentru cel ce aude vorbe frumos ambalate, ci pentru tine ca trebuie sa traiesti cu deciziile respectiv vorbele tale.

  1. admin (author) , 1 noiembrie 2014 at 1:13 PM

    Exact la asta ma gandeam si eu

  1. Fashionable Streets , 30 octombrie 2014 at 8:19 PM

    imi place ca extrapolezi, cred ca cu toti facem asta in viata de zi cu zi si parca nu ne strica :))
    xoxo

    http://fashionablestreets.blogspot.com/

  1. admin (author) , 1 noiembrie 2014 at 1:12 PM

    Bun, m-am linistit! 🙂

Leave a Comment