Miros de toamna si prima zi de scoala.

31 august 2021 | 5 Comentarii

Stateam astazi pe teresa. Eu cu cafeaua, Adrian dormea sus, Andrei si Alexandru se jucau in curte. Radu strangea pe langa ei, in incercarea disperata de a arata ca suntem o familie numeroasa, dar ordonata. Printre biciclete si alte jucarii, am observat ceva ce m-a socat oarecum si m-a trimis cu gandul direct la… Netflix si un pahar de vin rosu, sub patura (ah, daca as putea!). Ce era acel ceva? O frunza galbena!

O frunza galbena la noi in gradina. E clar, vine toamna. Nu ca nu mi-ar placea toamna. Se mai racoreste, e si ziua mea, copiii se intorc la scoala, eu la munca, deci alt program si o rutina cumva mai simpla (daca putem afirma vreodata asta, cand suntem mame de trei baieti). 

Pe langa aceste bucurii ale mele, adica ceva mai multa ordine si disciplina in viata noastra, m-a luat un soi de melancolie (frunza galbena, hormonii, spuneti-i cum vreti). Sfarsitul verii, al vacantei si inceputul scolii. Normal ca imi placea vacanta mare, ca tuturor copiilor. Eram toata ziua prin vecini, desculta pe strazi, pe deal cu caprele, la fotbal cu baietii. Cam tot ce ar putea face un copil crescut cu multa libertate si bucurie. Normal ca nu voiam sa ma intorc la scoala, dar exista un ritual in toate care reusea cumva sa ma „imbuneze”. 

De la sfarsit de august incepea deja sa se raceasca seara, asa ca intram in casa mai devreme. Tot pe atunci, mama incepea sa se intoarca la scoala, sa pregateasca materialele didactice pentru copilasi. Pe unele le mai pregatea si acasa si, indiferent cati ani aveam, asta aducea un fel de fascinatie pentru mine. Ma uitam cu grija printre ele (sa nu stric ceva) si parca aveam un soi de emotie-bucurie. Incepea. Undeva, in mintea mea, incepea sa se mai duca din relaxarea de vacanta. Nu mai numaram zilele de vacanta ramase, numaram cate zile mai sunt pana incepe scoala. Daca asta aducea oarecare tristete, era ceva ce aducea infinita bucurie: libraria. 

In fiecare an, inainte de inceperea scolii, mergeam la Valcea la libraria din oras, sa imi cumpere mama rechizitele. Caiete, coperti, ghiozdan nou, penar. Nu stiu cum e asta acum pentru alti copii, pentru parinti sau cum va fi cand baietii vor merge toti la scoala, dar pentru copilul crescut la tara, in praful ulitei, ziua la Valcea la libraria cu miros de hartie si carti, in care domnea o liniste solemna, era ceva aparte. Era in anii ’90, dar libraria inca avea niste rafturi si vitrine vechi, de sticla, prin care vedeai expuse toate lucrurile colorate. Nu stiu daca mai stiti, dar pe vremea aceea, erau foarte populare penarele „gata umplute”. Erau niste penare fie cu doua randuri de fermoare (un spatiu pentru creioane colorate si inca unul pentru stilou, creior, radiera, rigla), fie cu un singur fermoar, care se desfaceau si inauntru mai aveau o parte cu elastice si creioane. E foarte probabil sa nu descriu chiar bine, dar stiu sigur ca toata lumea le numea penarele Herlitz. 

N-am inteles de ce, dar cumva faptul ca aveam un astfel de penar, „echipat” cu tot ce trebuie, imi dadea senzatia ca sunt pregatita pentru orice. Ca si cum un penar plin de creioane si frumos aranjat arata ca eu sunt ordonata si priceputa si silitoare. Penar de scolarita silitoare. 

Mintea mea de adult, sau poate mintea mea de mama, incearca sa gaseasca diverse motive sau explicatii pentru tot valul acesta de sentimente. Dar uneori nu e vorba despre nicio psihologie. Ci de sentimentele si entuziasmul unui copil. Si amintirile unei perioade frumoase. Mi-ar placea sa traiasca si baietii mei entuziasmul asta intr-o zi, chiar daca copilaria lor e mult diferita de a noastra: primul penar, in care descoperi toate noile instrumente de scris; primul ghiozdan de mers la scoala, primele caiete liniate de mama (chiar, mamici cu copii mai mari, se mai liniaza caietele?), entuziasmul cumparaturilor dinainte de scoala. 

E clar ca moda s-a schimbat de nenumarate ori. Ca nu pot sa imi duc copiii la scoala in uniforma aceea albastra in care am fost noi. Dar poate ziua cu mama la cumparaturi pentru scoala putem sa o avem. Sa mergem fix intr-o librarie linistita si o doamna sa le scoata din vitrina de sticla penarele Herlitz, sa le desfaca in fata lor si sa se minuneze de tot ce gasesc inauntru. 

Pentru ca Herlitz este pe piata inca de atunci. „Brand-ul” copilariei noastre (chiar daca nu stiam pe atunci ce e acela un brand) poate fi si amintirea copiilor nostri. Si pentru ca sunt „Alaturi de fiecare generatie”, puteti cumpara produsele lor chiar si acum si aveti si un concurs cu premii: fiecare rucsac Herlitz sau Tiger cumparat pana la 30 septembrie, va poate aduce un premiu. Trebuie doar sa incarcati bonul fiscal pe http://www.herlitz.ro si puteti castiga unul din cele 300 de premii: seturi complete de rechizite, seturi pentru pictura si desen, penare complet echipate pentru scoala sau chiar iPad-uri!

Pe langa bucuria amintirilor din copilarie, alaturi de copiii vostri, pe langa premiile pe care le puteti castiga, faceti si o fapta buna: pentru fiecare ghiozdan sau rucsac cumparat pana pe 31 decembrie, Herlitz va dona 2% din valoarea lor pentru dotarea scolilor din mediile defavorizate. 

Eu zic ca nu e putin lucru nici sa retraim bucuria copilariei, nici sa cream momente frumoase cu ai nostri, nici sa ajutam copilasii care au nevoie. Deci ne vedem la librarie, nu?

(P)

Comentarii

  1. Ioana , 31 august 2021 at 5:16 PM

    Si azi asteapata cu nerabdare ziua sa mergem dupa rechizite!😉🤗Chiar si la 12 ani…si oricate creione si penare ar avea,tot cele de la inceput de an sunt cele mai frumoasa si speciale…si acele plini cu de toate,spun si ei ca sunt cele mai minunate😉🥰.Citeam aceste randuri si ma gandeam ce cunoscut imi suna…De doua zile pregatim lucruri pentru scoala,Si nimic de anul trecut nu mai e bun :(,,Dar mami,egal,vrem noi…mergem oricum la librarie!“😉…)

  1. Florentina , 31 august 2021 at 6:31 PM

    Prima parte a textului a reușit sa ma transpună fix în acea stare: ce emoții, ce sentimente.
    Pana la momentul în care ajungem mai jos tot la o reclama si povestea dispare.

  1. Claudia , 31 august 2021 at 9:36 PM

    Mie tocmai aceasta reclama transpusa in poveste imi place! Si eu traiam aceleasi emotii la inceput de an, poate nu aveam chiar acel penar de brand, dar acum e minunat ca brandurile mari se gandesc sa si doneze ceva la inceput de an scolar. Si poate nu iti plac reclamele, dar plasarea de produse face parte din viata noastra fie ca vrem fie ca nu vrem, important e cum ne sunt prezentate.

  1. Emanuela , 31 august 2021 at 9:49 PM

    As vrea sa stiu de ce majoritatea mentionati venirea toamnei inca de la sfarsitul lunii august? Deoarece toamna practic si teoretic incepe din 22 septembrie ora 22:21 minute in anul aceasta , in alti ani poate cadea in 21,22,23 sau 24! As vrea sa ma lumineze si pe mine cineva de ce 80% nu stiti ca vara incepe in 21 iunie si se termina in 22 septembrie? Va Multumesc ! With love, Ema!

  1. Ana Maria , 13 septembrie 2021 at 5:02 PM

    Am citit textul tau cu emotie si chiar ma regaseam in el…insa pe parcurs, tot citind si realizand ca de fapt faci reclama la herlitz …s-a dus toata emotia…pacat ca in zilele noastre totul s-a transformat in reclama!

Leave a Comment