Monstruozitati si cuvinte ingrozitoare!

15 noiembrie 2013 | 42 Comentarii

IMG_3324

Pe vremea mea, nu exista facebook. Singurul mod in care puteai sa comunici cu fanii, telespectatorii, era prin intermediul forumului. Intrai peΒ www.acasatv.ro, cautai sectiunea forum, apoi cautai actorul care iti place si da-i nenica.

Pe atunci raspundeam foarte rar, pentru ca desi era evident ce traiam, nu reuseam sa leg imaginea mea despre mine (chiria din Crangasi, bancile liceului) si imaginea mai noua, de actrita in prima telenovela romaneasca ( fani, caravane, interviuri). S-au legat prietenii atunci, iar o parte dintre sustinatorii mei, „forumisti”, inca imi sunt alaturi.

Nu am iubit internetul, nu intelegeam ce imi poate aduce bun in viata si nici nu doream sa descopar. A urmat perioada in care gaseam in reviste materiale paparazzi cu mine. Ma simteam foarte importanta, magulita de-a dreptul ca pentru unii poate parea interesant ce cumparam eu din farmacie. O data cu stirile in ziare, apar si comentariile din josul paginii.Β Stiti.

Tin minte ca eram pe prispa casei unor prieteni, cand nu stiu ce mi-a venit de am cautat curioasa si mesajele aferente articolului despre mine dintr-un ziar. Doamne, Dumnezeule! Ce monstruozitati, ce cuvinte ingrozitoare. Sigur ca mai erau si cateva mesaje de bine, dar paleau complet in fata enormitatilor ce prindeau forme de draci chiar sub ochii mei. Am inceput sa plang, si cateva zile am baltit intr-o depresie caraghioasa.

Desi eram mai mica, intelegeam ca ce traiam, traiam exclusiv din cauza mea. Fusese o optiune. Puteam sa-mi vad de gratar si sa nu citesc. Cine spune ca trebuie sa-ti asumi asta, inseamna ca nu a trait niciodata pe pielea lui. In vorbele oamenilor, vezi oglinda ta. Altfel decat iti imaginai. Si asta e imposibil sa nu doara. De aceea eu cred ca nu esti niciodata suficient de calit incat sa asculti/citesti despre tine mizerii si sa nu-ti pese.

Ai insa o varianta… sa-ti controlezi vederea! In felul asta nu dai voie niciunui individ sa-ti altereze sinele. Nu spun ca trebuie sa te rupi de realitate si sa-ti alegi cu grija doar conjuncturile care iti alimenteaza ego-ul. Nici vorba. Dar trebuie sa reusesti sa discerni intre oamenii „degeaba” si cei care chiar au ceva de spus. Asta in online, desigur. E un mediu pe care, cat de cat, il poti controla.

De unde am plecat si unde vroiam sa ajung. Vroiam sa ajung la a va spune ca ani de zile am urat pur si simplu comunicarea virtuala, iar acum abia astept sa latre Ciu, ca sa am motiv sa ma „bag in seama” putin cu voi. πŸ™‚

Pe voi ce v-a convins sa nu mai spuneti niciodata „niciodata”?

Comentarii

  1. TeoFulga , 15 noiembrie 2013 at 7:22 PM

    Uite ce bine-mi pare ca ne postezi asta! πŸ™‚ Da, pt ca eu eram micuta, foarte micuta, de vreo 8-9 ani, si vazusem acolo la televizor in prima telenovela „o fata draguta, dulce si blonda” care imi inspirase mie acel ceva! πŸ™‚ Tu erai acea fata. Si din ciuda de atunci, a faptului ca stiam ca acasa inca nu aveam cablu,si nu te puteam urmari apoi, au urmat ani de cautari despre tine mai intai prin tot felul de reviste, fiind foarte mandra sa te „gasesc” pe copertile catorva reviste,si mai apoi sa te caut pe internet, sa imi incep „cautarea adevaratei Adela” printre sutele de conturi false. πŸ˜€ Si devenea obositoare cautarea aia continua, dand doar de falsuri.. si incepand sa cred ca nu voi da prea curand de tine,si apoi am inceput sa scriu comentarii la multe postari cu tine pe acasatv.ro ! πŸ™‚ Iar bucuria aia imensa, a visului cel mai mare care prinde contur, a venit cand ma asteptam mai putin! πŸ˜€ Si acum iti raspund la intrebare. Am invatat sa nu spun „niciodata” la o „prietenie” asa frumoasa pe care mi-o oferi,si am invatat sa cred mai mult in visurile mele si sa incerc,orice-ar fi,daca imi face mie placere!:) Iar acum, simt ca sunt asa de norocoasa. Pt ca odata ce am descoperit ca aveai cont de facebook,au aparut in viata mea niste stelute care mi-au soptit ca exista prietenie adevarata si pt mine(cred ca stii si tu πŸ˜€ ): Georgiana, Sonia, Marinela si Patricia. πŸ˜€ Si s-a format si la noi un fel de „forum” dar pe facebook,in care ne simtim noi cele mai unite! Si,tin sa-ti multumesc si aici, pt ca prin tine, am avut multe visuri indeplinite si am realizat multe lucruri frumoase care m-au motivat extraordinar. Tot primesc intrebari amuzante de tipul „Dar ce-ti place tie la Adela? De ce e ea modelul tau?” Si cred ca cel mai important e ca esti AICI, comunici cu noi, ne impartasesti sentimentele si ne oferi incredere,mare incredere! Te puuuuup. :*

  1. MihaelaDan , 15 noiembrie 2013 at 8:00 PM

    Superb ,Teo!! :* :*

  1. Astefanei Patricia , 15 noiembrie 2013 at 8:26 PM

    Teo, ai spus tot ce se putea spune! πŸ™‚

  1. admin (author) , 15 noiembrie 2013 at 10:25 PM

    Vin tare si fetitele din urma! :)Abia astept sa va fac drumul cat mai frumos!

  1. Georgiana Camelia , 15 noiembrie 2013 at 10:48 PM

    Pai normal,nu ne lasam mai prejos πŸ™‚

  1. TeoFulga , 16 noiembrie 2013 at 9:09 AM

    Ade,ce ma bucur ca ai raspuns!! πŸ™‚ Tu deja ne faci drumul mai frumos prin tot ceea ce faci. :* Si e o reuniune de bucurie si admiratie cand ne „strangem toate” sa povestim. πŸ™‚ Eu una abia astept sa vad ce continuare va avea drumul. πŸ˜€

  1. Astefanei Patricia , 16 noiembrie 2013 at 11:03 AM

    Te iubim Ade! β™₯ Tare tare! β™₯

  1. Eugen Serban , 15 noiembrie 2013 at 7:33 PM

    De ce ‘pe vremea mea nu exista facebook’ ?
    Nu inteleg . Cred ca si acum este vremea ta .
    Poate mult mai mult , pentru ca faci mult mai multe.
    …. si mai bine daca pot spune asa .;)
    Pe vremea mea …. nu existau multe !
    Dar eram mai fericiti !

  1. admin (author) , 15 noiembrie 2013 at 10:33 PM

    Good point!

  1. Miruna , 15 noiembrie 2013 at 7:45 PM

    Esti absolut superba. Te apreciez din toate punctele de vedere. Felicitari pentru relatia cu fanii . Esti minunata.

  1. Marinela Lungu , 15 noiembrie 2013 at 7:46 PM

    Uneori exista oameni care pun piedici,exista momente care parca ne-ar opri din drum si ne-ar inunda sufletul cu o mare de lacrimi si un val de deznadejde…Dar ,probabil,aceste clipe sunt doar un imbold pentru a continua drumul pe care am inceput sa mergem pentru ca daca exte intortocheat,inseamna ca este cel bun ! Intotdeauna pana a ajunge undeva este nevoie de multa putere…putere de care tu ai dat dovada!Chiar de la tine am invatat ca prin munca poti ajunge departe si ca a te ridica pe propriile maini este un semn al oamenilor inteligenti si puternici,care vor sa-si castige numele si succesul pe dreptate! Am invatat sa nu spun niciodata „niciodata” in momentul in care am invatat sa ma ridic de jos si s-o iau de la capat din nou si din nou,sis a cred in mine mai mult ca oricat.Pentru ca nimic nu este fatal si totul poate fi reparat. Am invatat ca nu exista „niciodata” si ca niciodata nu e prea tarziu…prea tarziu este doar la ultima bataie a inimii… πŸ™‚ Un post extraordinar,o poz fabuloasa,o privire care din nou m-a fascinat! Te pup.

  1. MihaelaDan , 15 noiembrie 2013 at 7:57 PM

    Nici mie nu imi surade ideea facebook-ului si timpul pe care il pierd in fata calculatorului,dar prin intermediul facebook-ului pot comunica mai usor cu prietenii si cu tine!! <3 <3 Cat despre tine,draga Ade,scrii extrem de frumos iar totul vine din suflet! E adevarat ca presa mai spune si minciuni,dar tu nu le baga in seama!! Noi,fanii tai,vom fi mereu alaturi de tine! <3 Ai ajuns aici prin munca,vointa,prin curaj.Ai ajuns aici pentru ca esti o persoana incredibila,cu un suflet mare.Sper sa ajungi tot mai sus,atat cu muzica ,cat si cu actoria! Om drag mie,sa ai o seara frumoasa si un weekend minunat!! Sa ne mai pui poze! πŸ™‚ Te pup!! <3 <3 <3 πŸ™‚

  1. D.Petrea , 15 noiembrie 2013 at 8:10 PM

    Internet-ul este, cred, o mare pacoste si imensa binefacere deopotriva. Iti da neasteptat de rapid raspunsuri utile, necesare chiar … dar, tot el, te dezvaluie pe nestiute cum poate nu ai vrea, iti zdruncina inocente naivitati, te examineaza, te expune si te catalogheaza … scientometric …. E clar, nu putem fara el si, incet, incet, ne cotropeste printr-o multiplicare halucinanta de servicii. Am refuzat ani in sir retelele de socializare. Multi studenti spuneau: Domn’profesor daca nu aveti cont de facebook nu existati ! Am raspuns „eu, niciodata”! Intr-o zi, mi-a placut o persoana anume, o voce si, pentru a vedea mai mult si a o asculta, mi-am facut … cont ! Deloc usor de gestionat, dar, de dragul oamenilor deosebiti si a lucrurilor interesante care ii definesc si le ofera generos altora … merita

  1. admin (author) , 15 noiembrie 2013 at 10:26 PM

    Ca de fiecare data, m-ati lasat fara cuvinte…

  1. Nastiulea , 15 noiembrie 2013 at 8:19 PM

    Inca de la primele randuri,mi-am dat seama ca voi trece prin cateva stari,citind acest post.
    Sper sa nu te superi,da am sa adaug,ca pe vremea Noastra,nu era facebook!:)) Si singura modalitate de a-ti scrie,sperand macar ca ai sa citesti totusi mesajele,era forumul http://www.acasatv.ro
    Mi-au dat lacrimile,cand am vazut ca ai scris despre el.Am petrecut candva,atatia ani acolo,era singura sursa,unde puteam sa te cunoastem un pic mai mult,vedea mai multe poze cu tine,unde toti seara de seara se adunau si discutaaau,toate revistele,interviurle apareau acolo…De fapt,ce sa mai zic,stii si tu.
    In schimb atunci,mi se parea unde sunt eu si unde esti tu! Cred ca si astazi as fi crezut la fel,daca n-ar exista FB,blog,insta si,si si…:) Tocmai de aceea cred ca,fanii in ziua de azi sunt rasfatati.Au avut ocazia sa se apropie de tine atat de mult…pe cand forumistii candva,nici macar nu-si imaginau.Si cu toate astea,eram atat de multumiti cu tot ce aveam acolo:)) Iar daca scriai si tu un mesaj,in nu stiu cat timp,se discuta si fericirea se exprima,sigur in vreo 10 pagini.
    Ce timpuri…a fost chiar foarte frumos,fericirea era alta,noi eram alte,tu erai alta!

    Si pentru ca e blogul tau,pentru ca fiecare post totusi e o parte din tine atunci voi zice,ca eu personal niciodata nu ma asteptam ca viata imi va oferi atatea ocazii sa te descopar mereu aceeasi dar niciodata la fel!:

    P.S.Pe mine personal,ma convinge fiecare zi din viata mea,sa nu zic niciodata „niciodata”.:)

  1. Ioana , 2 decembrie 2013 at 9:23 PM

    O Doamne forumul.
    Ce fericiti eram cand spunea cineva a scris Adela pe forum. Si apoi toata lumea dadea subscribe la ce spuneai tu si comentam, aveam opinii diferite.
    Apoi cand nu mai intrai un timp, ne tot intrebam de ce nu mai scrii. Asa am putut sa te vad si eu o data. Datorita Micai, lui Zbengu si Ale (Doamne cat le-am multumit si le multumesc) pe care le-am cunoscut pe forum.

  1. Astefanei Patricia , 15 noiembrie 2013 at 8:24 PM

    Heeeei,si aici!! Cum am zis pe facebook cuvintele tale au ceva special! β™₯ Nu ma repet pentru ca n-are rost, dar daca ai adus vorba de trecut, trebuie sa-ti raspund la intrebare. πŸ™‚ Ce m-a convins pe mine sa nu mai spun niciodata, ”niciodata” ? Pai s-o iau cu inceputul. Era ”odata ca niciodata” un mic-mare serial, de care am aflat cam dupa 10-15 episoade pierdute. πŸ™ Cum se numea? Se numea ”Ingerasii”. Ei bine, serialul asta m-a invatat sa nu mai zic niciodata ”niciodata” intr-un final. Cum si de ce? Pai dupa primele minute, de la primul episod care eu l-am vazut, si nu prea intelegeam mare lucru, am zarit o fata blonda, frumoasa, si delicata, pe care cum se zice, mi s-a pus pata direct. :)))
    Actiunile secundare nu aveau prea multa atentie din partea mea, dar cand venea acea fata pe micul ecran eram doar ochi si urechi! πŸ˜‰ Incet, incet, incepeam sa pricep cate ceva din ce se petrecea acolo, dar ma fixasem doar pe ce-mi placea mie cel mai mult! Unul din personajele protagoniste. Eram din ce in ce mai atrasa, de mamica ingerasilor, de tot ce facea ea, in acel serial.Usor, usor, acel serial era parte din mine, si nu pierdeam nici un episod. πŸ™‚ Prindeam drag de ea, pe episod ce trecea. Ma gandeam (si acum ma gandesc evident.:)) ) cum ar fi ca intr-o buna zi, s-o intalnesc, sa-i zic cat de mult o apreciez, cat de mult m-a facut, si ma face sa zambesc, cu zambetul ei. πŸ™‚ Incepusem sa ma interesez de numele real, pentru ca nu gaseam nici o ”Lia Damian” care sa semene cu ea.:)), si din ce in ce mai mult ”am tinut legatura” cu aparitiile ei, de oriunde cat am putut. Revenind, la intrebarea ta, asta m-a invatat pe mine sa nu mai zic niciodata, ‘niciodata’ mai pe scurt, mi-a intrat in cap, sa nu mai zic:”Niciodata n-o voi intalni” cum obisnuiam.. Nu, acum zic:”Daca nu se poate acum, mai tarziu.., dar va fi.. ”
    Iar acum, revenind de tot, stii foarte bine cat de mult imi doresc ca ceea ce am zis mai sus, sa fie asa, si sa nu mai am de asteptat inca, atatia ani. πŸ˜€ Vreau sa-i zic cat mai repede asta in fata, sa-i multumesc pentru tot ce a facut pentru mine, pentru fiecare mesaj la care mi-a raspuns, care stiu ca au fost in numar de 12, incepand cu a treia zi de Craciun din 2012! Pentru fiecare reply de pe instagram, la care i-am pierdut numarul de mult timp, pentru fiecare like, care pentru mine a insemnat, pentru fiecare zambet, oferit indirect dar direct! Pe scurt, pentru tot! Asta inseamna ”niciodata”. Te iubesc Adeee!! β™₯

  1. Georgiana Camelia , 15 noiembrie 2013 at 8:51 PM

    Si m-a trecut fiorul amintirilor.Tin minte forumurile,nu stiam eu prea multe despre ele,nici 10 nu aveam pe atunci…Mi-au venit in minte Mica,Nastea,prietenia lor care dureaza si astazi.Imi place sa spun ca ele sunt generatia putin mai veche,a prieteniilor adevarate formate pe forum,iar eu impreuna cu Teo,Sonia,Patricia si Mari,suntem generatia noua a prieteniilor adevarate formate pe facebook.Desi sunt cativa ani distanta,atat noi cat si ele avem un punct comun:pe tine,iar pentru asta,pentru ca prin ajutorul tau indirect mi-a adus in cale niste „stelute”,o sa iti multumesc toata viata :*.Cat despte cuvintele ingrozitoare,inainte si eu era afectata pt ca nu intelegeam de ce unii oameni vedeau in tine ceva total opus fata de ce vedeam eu.Eram prea mica pentru a-mi da seama ca pe lumea asta exista rautate,invidia,cinism.Acum,am invatat sa vad din alt unghi totul,am invatat sa fac haz de necaz,am invatat sa rad de imaginatia fara limite a unora.Cred ca daca nu reusesti sa inveti toate astea,iti este imposibil sa traiesti fericit πŸ˜€

  1. Nastiulea , 15 noiembrie 2013 at 9:19 PM

    Georgiana,nu vreau sa te supar,poate ca nici nu stii dar in generatia aia mai veche,as vrea sa mai adaug inca 3 persoane care mai mult sau mai putin,inca mai sunt aici!
    Ale,Zbengu,Dana!:)

  1. Georgiana Camelia , 15 noiembrie 2013 at 10:35 PM

    Nu am de ce sa ma supar,le stiu tot de pe facebook si pe restul fetelor si putin de pe forum :).Doar mi-a „sarit in ochi” mai tare prietenia dintre voi doua,nu stiu de ce πŸ˜€

  1. mica , 15 noiembrie 2013 at 9:29 PM

    Cred ca lumea nu stie povestea….dar daca tot a deschis Adela cutiuta cu amintiri, nu strica sa facem un „bilant”. In realitate, la inceputul inceputului a existat un TRIO format din mine, Dana si Ana ( Ana Presa, tu Ade sigur ti-o mai amintesti ;)) ) …apoi au aparut in peisaj Zbengu si Ale si trio’ul s-a transformat in cvartet : Eu, Ale, Zbeng si Dana. Abia atunci au inceput prieteniile, adevaratele prietenii, de care sunt mandra sa spun ca mai rezista si astazi. Apoi am cunoscut-o si pe Nastea, ceva mai tarziu, dar si ea s-a lipit usor de noi si noi de ea. Si uite asa am extins grupul. Si uite asa povestea merge mai departe. S-au schimbat foarte multe de acum 9 ani, ne-am schimbat noi, s-au schimbat prioritatiile….dar tot impreuna suntem!:)

  1. Georgiana Camelia , 15 noiembrie 2013 at 10:45 PM

    Uite ca nu stiam toata povestea,dar ma bucur ca acum o stiu :).As putea spune ca asemanator a fost si la noi,la inceput eram doar eu si Teo,insa pe rand au venit si celelalte fete.Cea mai noua in grupuletul nostru e Patricia,a aparut acum aproape un an :D.Si ca sa divulg un mic secret al nostru,va spun ca va admiram pe toate pentru prietenia voastra ce dureaza de atata timp si ca intr-un fel sau altul,sunteti un exemplu ca se poate in ciuda distantei πŸ™‚

  1. Mica , 15 noiembrie 2013 at 11:03 PM

    Ma bucur sa aud asta! Incercari au fost multe, si nu doar distanta. Dar cred ca asta este si frumusetea si reteta unei prietenii…sa poti sa treci peste orice!:)

  1. Georgiana Camelia , 16 noiembrie 2013 at 12:08 AM

    Cred ca inteleg ce vrei sa zici,si e adevarat.Important e sa trecem impreuna peste tot πŸ™‚

  1. Catalina , 15 noiembrie 2013 at 11:07 PM

    Dar forumul de pe site-ul acasa nu mai exista? Voiam acum cateva zile sa intru si n-am dat de el.

    Frumoase cuvinte, Adela!

  1. Georgiana Camelia , 16 noiembrie 2013 at 12:04 AM

    Eu din cate stiu mai exista.Incercati sa cautati pe Google „acasatv forum”,sigur apare ceva πŸ™‚

  1. Sonia Diugan , 15 noiembrie 2013 at 9:13 PM

    Noi suntem atat de mandri ca tu ne ti atat de mult la curent cu evenimentele din viata ta, si cu ceea ce se poate, aflam despre tine. πŸ™‚
    In ultimii ani, tu ai fost o parte din viata mea, si foarte sincer, orice se discuta, sau orice subiect, se duce la tine, totul se rezuma la tine, si asta pentru ca esti asa cum nimeni nu-si poate explica, extraordinara, si un exemplu pentru toti.
    Teo le-a punctat pe toate, asa ca eu sincer si din suflet spun, TU m-ai motivat la muultee, nu ne-ai dezamagit niciodata!!

  1. mica , 15 noiembrie 2013 at 9:58 PM

    Vezi de ce mi-am dorit eu sa-ti faci blog?! Stiam ca oamenii trebuie sa te cunoasca si prin cuvinte….pentru ca ai capacitatea aceasta de a transpune o lume, o emotie, o traire in si cu ajutorul cuvintelor…si-ti iese atat de bine!:)
    De cand nu am mai auzit „sustinatorii mei, β€œforumisti” „…Nu stiu daca sunt/suntem incluse si noi aici (imi place totusi sa cred ca am depasit ipostaza de „sustinatori”) stiu doar ca perioada forumului a fost cu adevarat una frumoasa si chiar daca nu aveam norocul sa vorbim cu tine zilnic, sa stim de tine, sa vedem poze etc. , totusi acolo era o atmosfera pe care nu cred ca as putea sa o descriu in cuvinte, era o bucurie si o emotie, o legatura intre noi- forumistii, intre noi si tine…o legatura poate mai putin vizibila si tangibila. Cred ca pur si simplu noi stiam ca tu esti acolo si tu stiai ca noi suntem acolo. Si era bine! Atunci aprecierile nu se masurau in nr de like’uri, erau pur si simplu cuvinte cat se putea de sincere, venite din emotii si trairi in stare pura. Asa cum puteam si stiam noi mai bine, gandindu-ne ca tu citesti si te bucuri. Iar intalnirile, tin minte ca nu stiam cum sa mai tragem de timp…si tu si noi, sa petrecem cat mai mult impreuna. Se lasa mereu cu lacrimi la despartire…eu si Zbeng eram campioane la asta! :))
    Eu recunosc, sunt putin nostalgica atunci cand ma gandesc la perioada de atunci…poate pentru ca mi-e dor, poate pentru ca pe atunci chiar eram Mica(Δƒ) si vedeam, simteam si intelegeam lucrurile altfel, poate pentru ca atunci ne simteam mai importante sau ne dadeam mai multa importanta.:)) Si tu si noi ne-am schimbat…ceea ce ma bucura este faptul ca am ramas unite, „suflet, langa suflet, langa suflet”. Tu inca stii ca noi suntem aici si noi stim ca tu inca mai esti aici.

    Cat despre ” niciodata”….pentru mine este ca si cum as spune „pentru totdeauna”. Mi se par doua cuvinte relative….putem sa stim ce inseamna si pana unde merge „pentru totdeauna”?! Nu! La fel si cu „niciodata”.
    Viata este plina de lucruri imprevizibile, oamenii se schimba si nici nu-ti dai seama cand….au loc evenimente pe care le asteptai sau nu, placute sau mai putin placute, unele chiar catastrofale…Totul tine de sensul pe care il dam noi, de importanta pe care o dam fiecarei intamplari din viata noastra…de increderea pe care o avem in noi si in cei din jur.

    Valeu mama, nu am mai scris atat de mult….de pe vremea cu forumul!:)) In cazul in care nu te vei plictisi si vei avea rabdare sa citesti pana la sfarsit….iti mai spun a 100-a oara cat sunt de mandra de tine si ca imi doresc sa te stiu fericita….mereu!:)

  1. admin (author) , 15 noiembrie 2013 at 10:21 PM

    Mica, Ale, Dana, Zbengu, Nastea, sunt atat de mandra de voi! Am cele mai tari foste „forumiste” , de-acum, prietene. Toate reusitele voastre imi dau o forta incredibila. Ma simt mai sigura cu voi prin preajma. ❀️

  1. Mica , 15 noiembrie 2013 at 11:07 PM

    Ce frumoos!❀️

  1. Mutari Mobila Bucuresti , 15 noiembrie 2013 at 10:45 PM

    Potrivit erei digitale in care traim putem sa impartasim momentele placute si cu ceilalti, trebuie sa fructificam cat mai mult beneficiile oferite de mediul online.
    Succes in continuare !

  1. admin (author) , 15 noiembrie 2013 at 10:50 PM

    Multumesc!

  1. Gabriela , 16 noiembrie 2013 at 8:30 AM

    Iubirea…
    in iubire…niciodata nu poti spune niciodata…

  1. Cristina_TM , 16 noiembrie 2013 at 12:17 PM

    Adela,

    M-a atins la sufletul postul asta….si mi-am ales numele ca pe forum pentru a ma recunoaste πŸ™‚
    Forumul m-a facut sa cresc, sa imi doresc sa ma exprim mai elevat, sa pot sa descriu sentimente, stari, asa cum faceau fetele din generatia dinaintea mea πŸ˜› Pe cele mici de acum nici nu le cunosc, cum de altfel nici ele sigur nu ma stiu, dar fetele care ti-au fost fane si iti sunt prietene cum ar fi Mica, Zbengu si Aleee au fost acolo in perioada mea activa de pe forum.
    Ca sa fiu complet sincera, ma enerva foarte tare faptul ca nu scriai pe forum desi atata lume te ruga sa o faci si nu puteam sa inteleg de ce nu scrii….poate ca acest articol a venit acum sa ma lamureasca desi e dupa mult timp de atunci.
    Stiu ca e dureros sa vezi ca numele si imaginea iti sunt criticate si pangarite…insa nici pentru un om obisnuit nu e posibil sa fie placut si acceptat de toti cei din jur, dar mai pentru o persoana publica care apare la TV si in reviste. Maturizarea ta a venit poate mai repede tocmai din cauza acestor „monstruozitati” cum le numesti care te-au facut sa suferi, dar te-au si invatat (sper) sa selectezi persoanele, criticile si cuvintele la care sa pleci (sau nu) urechea..
    Un weekend frumos! Te pup de la Timisoara….

  1. admin (author) , 16 noiembrie 2013 at 2:20 PM

    Heeeei, Cristina! Am trait multi ani cu regretul ca nu am fost suficient de buna pentru voi. Aveam o bariera in a scrie pe forum, chiar daca eram inconjurata de multa iubire. Nu stiu sa spun de ce… Poate e un tip de exercitiu pe care trebuie sa-l ai in a te exprima public, dar in acelasi timp, intim. Ma bucur ca mi-ai scris πŸ™‚

  1. Mica , 16 noiembrie 2013 at 6:43 PM

    Criiisss….ce dragutz! Chiar speram sa citesti si tu postul acesta si sa scrii. Mie mi se pare ceva asa minunat ca dupa atatia ani, inca sa tinem legatura, unii dintre noi. Sa nu mai spun de bucuria pe care am avut-o vara aceasta cand in sfarsit ne-am intalnit! Am avut de castigat de pe urma forumului!:) Ade, eu cred ca ai fost suficient de buna pentru noi. Nici nu m-am gandit vreodata ca nu ar fi fost asa. Doar ca si tu erai la inceput si tind sa cred ca bariera de care spui era oarecum normala. Poate ca si atata iubire te coplesea…;)) Atunci da, ne simteam putin dezamagiti ca nu scriai…si poate ca nu intelegeam motivele. Acum insa, inteleg si pot spune ca desi nu te exprimai in scris….te revansai la fiecare intalnire!:)

  1. Dyda , 16 noiembrie 2013 at 11:44 PM

    Draga Adela,
    Imi esti tare draga si eu personal te vad ca pe o persoana completa, din toate punctele de vedere! Probabil sunt multe invidii si multe rautati, mie nu mi-a pasat niciodata in viata mea de vocea celor neavizati! A celor avizati- familie, prieteni, mentori, este importanta, dar cred ca foarte important este sa iti placa ceea ce vezi in oglinda ta!
    Aici este casa ta, ne primeasti cu drag si eu prefer sa intru frumos! Prefer sa las un comentariu care aduce un zambet pe buze, sincer. Iar atunci cand nu rezonez cu un post al tau sau imi transmite mai putina emotie decat astazi, prefer sa nu comentez…nu este ignore, dar cred ca simti atunci cand cineva nu este cu adevarat sincer!
    Iti doresc multe zambete in fiecare zi!

  1. admin (author) , 17 noiembrie 2013 at 9:21 PM

    Imi plac oamenii selectivi. Ei imi dai si mie o masura a realitatii. Te pup πŸ™‚

  1. teogirl , 18 noiembrie 2013 at 9:15 PM

    tare mult ma bucur ca ai blog. acum o data la 2 seri sunt pe blogul tau, al Danei si al Laurei. Yey!

  1. […] in ziare, apar si comentariile din josul paginii.Β Stiti“, a povestit Adela Popescu pe blogul […]

  1. Marian Scarlatescu , 3 decembrie 2013 at 8:14 PM

    nimeni si nimic nu m-au convins sa nu mai spun niciodata „niciodata”. Ba am sa spun si deacum inainte de cate ori voi simti necesar. Uite de exemplu acum, incercand sa parafrazez cele scrise de tine: ” Niciodata sa nu crezi IN TOTALITATE spusele unora si altora, pt ca atunci chiar risti sa te vezi STRAMB in propria oglinda!” (abia atunci sa vezi depresii…) Bine-ar fi sa stim sa tinem cat mai departe manifestarile rautaciose, tendentioase, invidioase din care se nasc aceste „Monstruozitati si cuvinte ingrozitoare”. Dar cine ne invata? Nimeni si nimic, NICIODATA! (vezi ca functioneaza?) Altfel articolul e superb, ca si tine!

  1. admin (author) , 3 decembrie 2013 at 9:37 PM

    Nasucu, TREBUIE sa va faceti blog! Si eu si Radu o sa va batem la cap pana o sa va convingem. Va iubim!

Leave a Comment