Nu, nu ni se permite orice.

28 mai 2017 | 20 Comentarii

Vinerea trecuta am prezentat un eveniment la Brasov, motiv pentru care am prelungit sederea la munte pana duminica.
Pisoiul mic a explorat camera de hotel prin toate colturile vazute si nevazute, imaginate si neimaginate, a facut curatenie si in bagajul lui si in al nostru de zici ca ne vizitasera hotii, a urcat si coborat patul de 3567 de ori, de fiecare data cu aceeasi satisfactie a reusitei pe fatuca.
A cerut la mami, la tati, iar la mami si iar la tati, a dansat, a facut 6 pasi singurel, apoi 8, apoi 14. Nu prea a mancat, probabil simtea si el ca in vacanta oamenii fac altceva decat in mod normal. I-a pus capac totusi o supa de pui absolut delicioasa comandata la room service. Foarte dragut bucatarul ne-a preparat-o ca la carte, zice el, fara sare si numai cu ingrediente naturale. Ma rog, copilul a devorat-o, ceea ce a fost grozav.
Dupa o plimbare prin poiana si o gustarica traditioanala, am facut cale intoarsa spre Brasov acolo unde aveam hotelul. Baiatul a dormit o ora, moment perfect pentru parinti sa se uite primele 30 minute dintr-un serial.
Iar a explorat camera cu o curiozitate pe care sunt invidioasa, iar a urcat si coborat patul de 4567 de ori, iar a facut curatenie in bagaje, iar iar, stiti si voi exact etapa in care ne aflam. Aia in care e liniste doar cand doarme.
Mai pe seara am hotarat sa ne ferchezuim si sa mergem si noi la restaurant sa mancam. Un restaurant frumos, elegant, perfect pentru camasa lui tati si rujul lui mami.
Caci nu stiu daca v-am spus dar noua ne place sa mancam in oras. Sa stam la palavre, sa incercam preparate noi si vinuri bune.
L-am mai luat si pe Alexandru cu noi si pana acum totul a fost ok. Pana acum.
Restaurantul era destul de plin, motiv pentru care am ales sa ne asezam la o masa mai intr-un colt, in asa fel incat sa nu deranjam cumva pe cineva. Alexandru si-a primit scaunelul lui, noi pe ale noastre.
Ca de fiecare data am venit pregatita cu niste grisine si cateva bucatele de castravete. Baiatul insa nici nu voia sa auda de asta, le-a aruncat cu patos pe jos, la fel si o lingurita, canuta de apa, apoi masinuta preferata. Voia in brate, dar nu oricum. In brate si plimbat. Apoi a tras de fata de masa, a cerut la mami, la tati. Am mai facut o incercare cu scaunul de bebe, nu era chip sa stea in el. Sigur ca a inceput sa vocifereze, sa planga, sa ceara pe jos, iar in brate, la geam. Ce sa mai, baiatul era agitat si nu gaseam nicio solutie sa il linistim. Ne simteam foarte prost fata de cei prezenti, de chelner. Ne-am cerut scuze la masa din stanga, din dreapta. Oamenii se uitau la noi, mai intai cu un zambet intelegator, apoi cu un suras mustrator.
Pana la urma am rugat sa ne aduca mancarea in camera acolo unde doar peretii ne erau martori.
Ne-am continuat seara frumos si toata lumea a fost multumita.
Sigur ca oamenii trebuie sa fie intelegatori, dar cand dupa o saptamana de munca grea poate, hotarasti sa iesi la masa si in restaurant un copil face ca toate visele, chiar daca intelegi de ce, tot nu e placut.
E timpul tau, weekendul tau, banii tai, nevoia ta de relaxare.
Poate si tu ai copii acasa, dar ai facut pe naiba in patru sa gasesti ajutor si sa iesi cu sotul in oras la un pranz, o cina in LINISTE.
Ideea este ca nu imbratisez deloc curentul acesta prin care daca avem copii mici trebuie sa ni se permita orice.
Si mi-am dat seama fix in seara aceea. In prima faza am zis, asta e, nu trebuie sa ma simt prost, suntem cu copilul la masa, trebuie sa inteleaga.
„Stiti, e mic, abia a inceput sa mearga si vrea sa exploreze, iar daca el vrea sa faca asta, cine sunteti voi sa va dati ochii peste cap.”
„Scuze ca v-a pus farfuria cu paste in poala, dar e si el mic si eu obisnuiesc sa nu ii spun nu”
„Asa e el, ii place sa traga de par, astfel cunoaste viata, nu va deranjeaza, nu?”
„Uf, mami, poate ar fi bine sa nu mai arunci cu gem pe rochia doamnei.”

Nooo, nu cred ca e bine chiar asa.
Sigur, una e sa fii in avion si sa planga copilul. Aia e. Cu totii ne aflam intr-un mijloc de locomotie si ne transportam copiii din diverse motive mai mult sau mai putin importante.
La fel si la cumparaturi. Sunt situatii cand nu ai cu cine sa il lasi pe cel mic si trebuie sa faci asta impreuna cu el. In parc nu mai zic, la fel si in restaurantele recunoscute ca fiind baby friendly.
Inteleg si sunt de acord ca e important sa incercam sa ne traim viata la fel ca inainte sa apara copilul, dar cred totusi ca e bine sa avem niste limite.

In vacanta de vara vom merge cu fratele, cumnata mea si fiicele lor. Desigur, am intrebat-o si pe verisoara Ioana daca vrea sa vina cu noi. Mi-a raspuns clar si raspicat ca NU!
„Nu vin draga cu voi si cu copiii. E vacanta mea, singura din an, vreau sa ma simt bine. Si-asa tot anul imi face seful program, nu vreau si acum sa imi gandesc timpul in functie de masa si somnul copiilor vostri. Ii iubesc de mor dar una-i una, alta-i alta. ”
M-am hotarat. O sa incerc sa tin cont si de ceilalti, neconsiderand ca asta aduce vreun prejudiciu dezvoltarii armonioase a copilului meu.
O fi bine, o fi rau, numai viata imi va da raspunsul la aceasta intrebare….

Comentarii

  1. Oana , 29 mai 2017 at 9:25 AM

    Ai dreptate. Dar ar fi frumos totuşi ca în general oamenii să fie un pic mai înţelegători, mai ales cei care sunt părinţi, că toţi au trecut prin etapa asta. 🙂

  1. Larisa , 29 mai 2017 at 2:00 PM

    Buna Adela, e un articol cu o tema interesanta. Mi se pare corecta atitudinea ta, referitor la faptul ca ai bebe dar nu trebuie sa fie tot timpul centrul universului, Multe mame de copiii au impresia ca daca au copiii li se cuvine totul si restul in jur, nu mai conteaza. E normal sa iti divinizezi copilul pana pe marte si inapoi dar de multe ori cu aceasta atitudine vom avea doar de pierdut. Copilul va deveni un rasfatat si va fi greu sa mai salvezi situatia. Cum ai spus tu, la restaurant, lumea merge sa socializeze, sa se simta bine si dintr-o data auzi tipete si plansete de bebe. Intelege omul cat intelege dar daca parintele nu reuseste sa-si imblanzeasca micul leut, e cam deranjant 🙂 Cred ca s-a intamplat tuturor, sa asiste cel putin o data la o astfel de scena. Inca nu am copiii dar probabil ca la un moment dat ma voi lovi de aceasta situatie si cred ca va fi stanjenitor 🙂 Pe de alta parte, copiii sunt copiii si multa lume e prea stricta si neintelegatoare. Cum aud un tipat de copil deja se uita urat la tine. Aceea e exagerare deja. Mereu trebuie sa exista o balanta si echilibru in toate, atat de partea celor care asista cand si din partea parintilor . Te pup, o zi frumoasa :*

  1. Jules , 29 mai 2017 at 6:36 PM

    Ce ma bucura decizia ta!!!
    E corecta si subscriu.
    Sa stii ca tot iti vei iubi copilul si daca pleci fara el in vacanta sau la o cina, intr-un weekend la munte. Dupa mine e mult mai importanta calitatea timpului si a somnului, decat taratul lui peste tot, plictisindu-l si agitandu-l intr-un final. Si pentru ce? Rezultatul e mereu acelasi: niciunul nu e happy. Si ma dispera atatea patanii neamuzante de dupa momentul cu pricina, care nu inspira decat mila saracului copil. Fiecare face ce vrea, dar…
    Tu si Radu aveti o relatie super, o chimie, o potrivire perfecta si chestia asta trebuie inca intretinuta. Sunt cupluri pe care nu-i mai leaga atat de puternic, iubirea si traiesc doar pentru copii, de multe ori sufocandu-i, ajungand la performanta de a-i transforma in niste rasfatati si needucati. Fiul vostru o sa fie atat de fericit ca-si va vedea parintii impliniti. Gandeste-te, doar!
    Sunt mama de curand si tot o Balanta!

    Sunt fericita pentru voi!

  1. Anda , 29 mai 2017 at 9:28 PM

    Draga mea, eu am renuntat sa imi plimb copilul(in curand 3ani) la iesiri care au legatura mai mult cu adultii decat cu el.Pentru ca se agita si nu doar la „fata locului”, ci si dupa ce ajungeam cu el acasa…Imi lua cate o ora jumate,poate chiar doua sa il linistesc si sa il culc.Eu fac parte dintre parintii care isi lasa copilul la parinti pentru a se relaxa si am observat ca ii place si lui ca sunt de multe ori isterica dupa mult stress acumulat.Concluzia: parinti relaxati,bebe fericit…Va transmit multe imbratisari si va doresc multa rabdare pentru piticul energizat…cred ca veti avea nevoie (nu de alta dar si eu am un Duracell…offf!!!)

  1. Adelina Muraru , 29 mai 2017 at 9:36 PM

    Adela, te inteleg perfectttt! Visez si eu la ziua in care Aria mea va fi „putin” mai linistita, suntem exact in aceeasi situatie. Ne place maxim sa ne bucuram de viata, insa acum avem limite…frumoase! 🙂
    Intr-adevar, am ajuns in locul celor de care mai comentam si eu candva:))asa ca…. stiu cand si cum trebuie sa ne retragem!
    Rabdare si bucurie in fiecare zi💙

  1. Dora , 29 mai 2017 at 10:06 PM

    E minunat sa avem copii😍😍,dar trebuie sa intelegem ca desi noi vrem sa iesim la o terasa,la un restaurant,intr-un loc linistit sa bem ceva ,sa ne relaxam,nu e cel mai bun loc unde sa ducem un copilas. Copiii nu pot sta linistiti ca si noi,pt ca sunt plini de energie si au nevoie sa se joace,sa se miste mereu,sa exploreze…asa ca atunci cand o mamica sau o pereche are nevoie sa iasa ,sa schimbe putin rutina,cel mai bine e sa lase copilasul in grija familiei sau a altei persoane de incredere,sa se bucure de acele momente,sa se relaxeze,si fara sa se simta vinovati ,pt ca toti avem nevoie de o escapada din cand in cand. Copilul o sa inteleaga😉

  1. Lavinia , 29 mai 2017 at 10:12 PM

    Buna adela! Al meu baietel,va face 10 luni exact cand avem concediul la mare,sper sa ne lase sa manacam:) inca nu merge in picioare si nici de a busilea dar cred k mai are putin:) oricum sunt niste scumpi si cresc fff repede.inca se mai trezeste des noaptea dar este doar o perioada si sunt sigura k ne va fi dor cand va trece:) te puppp

  1. Ilie irina , 29 mai 2017 at 10:38 PM

    Bine zis! De acord! Am 4 copiii si stiu despre ce vorbești. Eu i-am facut. Nu e vinovat nimeni ca una tipa, altul trage si alta e bosumflată. Asa ca, ne ridicam si părăsim locația in liniste, daca nu suntem in stare sa ii tinem in frâu.

  1. Pirvuta Roxana , 29 mai 2017 at 11:11 PM

    Te inteleg perfect,fetita mea are 1 an si 2l merge de la 11 l si de-a busilea de la 7l a fost un copil linistit (asta pt ca am văzut si copii mai putin linistiti😁)insa acum e o perioada de maxima atentie vrea sa se urce peste tot,alearga daca nu cade de minim 2 ori intr-o zi nu se e ea,stie sa ne „minta” nu aș putea să stau cu ea intru-un restaurant o seara întreaga ar fi haos deci te inteleg perfect.Stresul meu cel mai mare e plecarea in tara la vara nu stiu cum o sa reziste atâtea ore in masina,ii plac cărțile si povestile dar totusi sunt mai mult de 20 de ore,cu ce sa-i mai distrage atenția???😙

  1. Nicoleta Stinga , 29 mai 2017 at 11:51 PM

    Ai mare dreptate

  1. Cecilia , 30 mai 2017 at 12:33 AM

    Bună , eu am un îngeraș de cinci lunițe în curând, de când avea zece zile am ieșit cu el la restaurant… Abia așteaptă sa iesim din casă … Sunt o norocoasă să înțeleg!!!

  1. Sara , 30 mai 2017 at 2:27 AM

    Cam rasfatat copilul vostru. Eu cred ca de aceea se comporta asa la masa. Incercati sa fiti voi oameni maturi ,cei care controleaza situatia, ci nu copilul sa va controleze pe voi.
    Nimeni nu a zis ca sunteti parinti mai putin buni daca nu va luati copilul bebelus peste tot sau daca nu il luati la masa cu voi. Viata e mult mai adanca decat asta

  1. alina silvia , 30 mai 2017 at 7:45 AM

    bravo adela esti super

  1. Magda , 30 mai 2017 at 8:36 AM

    Haha parca este copia fidela a puiului meu Matei Alexandru (10l 1 saptamana) 😂😂😂😂! O sec nu sta acum e in pat acum e jos , acum e in canapea acum.este sus pe.canapea acum vrea la mine acum vrea la tati, daca mergi la masa e gramada pe tine , daca vrei sa stai in pat e pur si simplu urcat in capul tau , in oras ce sa mai zic…iti dai seama ca e un chin sa iesi cu el undeva asa ca am renunta la iesiri si ne comandam numai acasa ! Dar este o perioada minunata mai ales acum cand descopera , exploreaza , cand incepe sa faca primii pasi deja pe zi ce trece exersam mai mult si mai mult insa doar pe covor daca trece pe parchet o ia de a busilea 😂 , cand incepe sa si imbogateasca vocabularul spune „mama , ham ham , baba, hei, bai, si alte cuvinte in bebelusasca pe care le intelege doar el 😂! Va imbratisam cu drag !
    Alexandru cate lunite are ?

  1. andreea alexandra , 30 mai 2017 at 2:47 PM

    Nu cred ca tine de rasfat, Sara! Baietelul meu Filip la fel facea…plangea intruna, vroia numai in brate, cum il puneai jos sau in scaunul de masa cum urla de mama focului, si in landoua d-abia statea:))) Acum a crescut..joi a facut 2 ani:)) Te pup, Adeluca mea iubita si sa stii ca nu esti singura cand intampini situatiii de acest fel:)) Sa va bucurati de fiecare clipa petrecuta alaturi de A..nu stiu la noi cand au trecut doi ani! Va imbratisez cu iubire

  1. TeoF , 30 mai 2017 at 7:05 PM

    Ce frumos! ❤ Uite cum în lucruri aparent mici, îți iese la iveala caracterul frumos. 🙂 curând bebe va creste și veți putea savura o masa buna în oraș.

  1. Alisa Nicoleta , 31 mai 2017 at 2:12 PM

    Ai mare dreptate , Adela! Exact asa gandesc si eu ! Cred ca este corect+ „impacam si capra si varza” , doar ca noi ramanem undeva la mijloc, dar ne obisnuim, copiii cresc, apoi vor intelege, intr un tarziu „raman singuri acasa” iar mani cu tati ies la restaurant sa se relaxeze! Pana atunci : RABDARE! Va pup si vacanta placuta ! Va fii frumoasa , poate mai frunoasa cu copilul!

  1. Monalisa , 31 mai 2017 at 11:53 PM

    Diferenta dintre tine si Dana Rogoz, este foarte mare. La Dana Rogoz se cunoaste un doi, ca a crescut la oras, si stilul ei este atat de rafinat, iar inteligenta ei te captiveaza imediat. Ii urmaresc postarile cu drag, iar sfaturile ei legate despre copil, si toate subiectele pe care le-a abordat de-a lungul timpului in aces sens, ma face sa cred ca parca o cunoasc de o viata. Bravo Dana Rogoz !! Multumim pentru sfaturile intelepte pe care doresti sa le impartasesti cu noi. Si da, blogul Danei chiar merita premiat, e cel mai tare blog din Romania. Adela despre blogul tau nu pot sa spun decat ca, mai ai de lucrat mult in exprimare. Pentru tine e normal si firesc sa te exprimi cum simti tu, pentru ca asta iti este stilul. Keep going Dana Rogoz your blog it’s the best, kissing from UK.

  1. corina , 2 iunie 2017 at 9:48 PM

    Buna Adela , esti o actrita si cantareata extraordinara , dar doar alaturi de Dan Bordeianu ai avut scanteia fericiri in ochi. Acelasi lucru al pot spune si despre el. Despartirea v.a stins , ampreuna a.ti fost totul. Multa sanatate si succes

  1. Irina Binder , 27 iunie 2017 at 4:14 PM

    Frumoasă Adela, când mai vii la Brașov, mă ofer cu drag să am grijă de minunea ta mică, iar voi să vă relaxați puțin. Ador copiii și am multă răbdare cu ei! 🙂
    Felicitări pentru punctul de vedere!

Leave a Comment