O sala de clasa ca acasa

26 septembrie 2018 | Un comentariu

Am crescut intr-o casa plina de „de toate”. Orice mi-as fi dorit, gaseam acasa. In casa, in curte, in gradina. Universul meu din sat imi acoperea toate nevoile mele de copil.

Nu m-am gandit niciodata ca as vrea mai mult sau ca mi-ar trebui ceva mai mult decat am. Ce era al meu, era si al tuturor copiilor cu care ma jucam si ce era al lor, era si al meu. Asa erau toate jucariile: ale noastre. Ne faceam jucarii din orice si inventam in fiecare zi alte jocuri. Asa ca nu imi amintesc sa imi fi luat ochii ceva vreodata, in materie de papusi sau alte jucarii.

La un singurul lucru jinduiam: la materialele didactice ale mamei.

Mama a fost educatoare asa ca, ani de-a randul, o vedeam pregatind lucrusoare pentru copii. Pe vremea aceea materialele erau putine. Scoala nu era pregatita si utilata corespunzator pentru copii. Sau nu in felul in care o stim noi astazi. Iar mama, ca sa ii inveseleasca, sa le faca spatiul mai frumos, sa ii atraga, sa ii invete prin joc, facea tot timpul tot felul de lucruri. Figurine din hartie, lemn, ghinde de stejar, dopuri de sticla si cate si mai cate inventii. Planse cu numerele si cu literele, personaje colorate, orice. Statea seri intregi cu un adevarat kit: hartie „glasata”, hartie creponata, foarfeci, resturi de materiale, cartoane, lipici.

Ma fascina felul in care mama scotea niste minuni din niste… resturi, practic. Si in felul meu inocent, ii invidiam pe acei copilasi, fiindca mama le pregatea totul atat de frumos si petrecea atat timp facand asta.

Abia tarziu am inteles ca mama facea asta mai ales pentru ca ei nu aveau cu ce. Nu ca parintii nu ar fi vrut sau nu ar fi avut cu ce. Ci pentru ca scoala nu avea mare lucru. Niste bancute, niste scaunele. Dar nu toate pentru varsta lor. Nu toate in cea mai buna stare. Era un mediu „steril”, rece, neprietenos. Si nu din rea intentie. Fie nu se putea, fie efectiv nu existau nici in alte scoli sau gradinite.

Si eu am facut scoala tot la tara si inca mai tin minte unele lucruri reci, sa le spunem. Stiti si voi clasele acelea standard. Peretii albi, tabla neagra, scaune de fier si lemn, bancile zgariate de generatii intregi. Nu zic ca e cel mai rau lucru din lume sau ca nu am avut conditii optime pentru a invata. Incerc doar sa spun ca, atunci cand esti mic, inca inveti prin joc. Si vad asta in fiecare zi la Alexandru.

Si ai nevoie de un loc primitor, familiar, ca sa te destinzi. Sa poti sa te duci cu bucurie si cu inima deschisa.

Si tocmai pentru ca stiu si constientizez acum toate lucrurile acestea, m-am bucurat tare mult cand am auzit de proiectul celor de la P&G, „O sala de clasa ca acasa”. Tocmai pentru ca inteleg, acum si ca mama, nu doar ca elev si fiica de educatoare, cat de important este spatiul in care copiii merg sa invete.
Cand am cautat gradinita pentru Alexandru, ne-am uitat mult dupa aceste lucruri. E primitor aici? Are aerul acela „cald”, de „acasa”? O sa se simta bine baiatul aici? O sa ii placa? O sa vina cu drag? E suficient de curat? E un loc in care mi-ar placea sa il las cateva ore pe zi?

Raspunzand la aceste intrebari am reusit sa alegem, spunem noi, cea mai buna varianta pentru el si pentru noi. Vreau ca Alexandru sa se duca la gradinita, si mai apoi, la scoala, de placere. Realizez ca va petrece aproape o jumatate din zi acolo si vreau ca el sa se simta bine, confortabil. Vreau sa nu fie o corvoada pentru el. Ci al doilea loc caruia sa ii poata spune acasa.

Cred ca, fiind intr-un loc care ii place, e mai deschis la a afla si a incerca lucruri noi. Ca daca nu il supara nimic, se concentreaza doar pe asta.

Noi am fost suficient de norocosi sa putem gasi un astfel de loc pentru Alexandru. Insa nu toate scolile sau gradinitele din Romania au aceste conditii.
Asadar, P&G a refacut, de la 0, o sala de clasa din satul Rasi, judetul Ialomita. Si o sa va las si niste poze sa vedeti exact cum arata inainte si cum arata acum. Cred ca diferenta e clara 🙂

Si au vazut-o si oamenii locului, vestea s-a raspandit (asa e in comunitatile mici, o stiu), iar, ce credeti?, numarul de inscrisi in clasa pregatitoare a crescut! Asta da bucurie!

Pentru moment, in aceasta clasa vor invata doar elevii clasei pregatitoare. Tocmai de aceea clasa este plina de culoare, iar mobilierul adaptat varstei copiilor si activitatilor pe care le intreprind. In plus, clasa a fost utilata cu echipamente multimedia, jocuri si jucarii, pentru a stimula invatarea prin joaca, atat de importanta la aceasta varsta.

Nu stiu daca intelegeti cat ma bucura pe mine aceste vesti. Nu e doar pentru ca si eu mi-am petrecut copilaria la tara. Ci pentru ca lucrurile acestea, care pot parea mici pentru noi, au un impact atat de mare. Si ca se intampla lucruri bune, frumoase. Ca unii oameni si unele companii se gandesc cum sa mai aduca putina bucurie unor copii, prin ceva care le va folosi, in mod real, in viitor.

Comentarii

  1. O sala de clasa ca acasa | Blog Mania , 26 septembrie 2018 at 10:37 PM

    […] articolO sala de clasa ca acasa apartine […]

Leave a Comment