Odiseea lu’ mamaie si a lu’ tataie.

3 aprilie 2015 | 5 Comentarii

 

 

Off…bătrâneii mei cu chipul ondulat. S-au dus așa de repedeAșa de dintr-o datăÎmi amintesc mereu de iarna aceea boccie din două mii. S-au dus unul după altu’. Ca niște actori, s-au perindat pe scenă iar la finalul reprezentației s-au retras cu grație. Nu au mai așteptat nici măcar aplauzele de final.

Bunicii mei s-au cunoscut la vârsta de paișpe aniErau niște suflete flămândeobișnuiți de mici cu muncile câmpuluiMamaie mi-a povestit  s-au văzut pentru întâia oară într-o holdă de grâuundeva pe la sfârșitul lunii iulie în patrujdoiAșteptau batozaCa un făcut,  ogorul lu’ tataie era hăt în hătcu cel al părinților lu’ mamaieadică al străbunicilor meiTataieun vlăjgan cu mintea coptă timpuriu, a profitat de forfota momentului și a început s-o persifleze pe juna debutantă într-ale agriculturiistrârnind-o astfel la un schimb de replici:

– Madmoazelă, bag de seamă  ai greșit potecaAici nu se ștopolesc ciorapi.
– TătăițăLumea asta-i plină de fuduli ca mataleVezi-ți de borșu’ tău acolo și -mi pace, spuse fata privind înspre vietățile cerului vrând parcă  facă abstracție de prezenta tânărului care-o împunse cu zăcășie.
– Tățăiță să-i zici lu’ tac-tu, nu miese repezi flăcăul să braveze insolența fetișcanei.
– Am să-i zicșezi cuminte în banca ta până una alta.
– Hai  ești smintită! Nu poate omul  facă o prujă cu tine!
– Nu  trag de șireturi cu toți mămăligarii. Replica asta smulseamânduroraniște zâmbete schimonosite.
– Cum îți zice duduie?
– Îmi zice cum vreau eu -mi zicăTu poți -mi spui Domnișoara Elena. Elena a lu’ Iacobescu.
– Eu sunt MateiMatei al Popeștilor din vale. Bătrânii mei s-au dus acu’ un an jumate dar
– Nu-ncepe -ți lași memoria în curu’ golîl repezi fetișcana. N-am virtuți de duhovnic.
– Dom’le ție nu-ți ajunge omu’ nici cu prăjina la nas.
– Dacă prăjina ești dumneataînseamnă  ai dreptate.
– Bag de seamă c-ai prins grai duduieTânărul o smucipe fata de gâtul flanelei și-o trase-nspre el. Repetă mârșăvia de mai devremeîi poruncise acesta cu o voce guturală.
– Ai cumva smoală-n în urechi? Am zis  nu-mi ajungi nici pân’ la degetu’ ăla mic de la picior. Nu ești dumneată de nasu’ meu.

 

Băiatu’ încremenise preț de câteva secundeApoiîi prinse capul în mâini codanei și-ncepu să-i strivească nemilos buzeleBrațele-i alunecau pe trupul tinerei mai ceva ca sania pe gheață și-n cele câteva secunde cât dură această împerechere de buze și limbireușise să-i pipăie coapselefundul și sânii. De parcă tocmai s-ar fi răcorit cu o cană de apă receîși băgă mână în pletele scurte ale tineri și-o împinse cu putere desprinzând-o de el.

– Asta merită schimonositele ca dumneata!
– Înseamnă -s o schimonosită cu ștaifreplică fata. Hairepetă figura dacă te țin nădragii.

Ca și când ar fi fost pregătit de când lumea pentru această provocareflăcăul șia apropiat-o pe fetișcană postându-imâna dreaptă pe spate și trăgând-o cu sete-nspre el.  Stângași-a proptit-o pe sânul drept al tinerei pe care-l simțea tare și țuguiat ca o pereche de buze ce pofteau la o îmbucătură de frigănele proaspete. S-au îmbăloșat câteva zeci de secunde apoi și-au desprins trupurile.

– Hai mersispuse juna cu o voce plină de satisfacție în timp ce-și croia drum printre spicele de grâu.
– Unde crezi  pleci cucoană ? o întrebă junele fără a se clinti din loc.
– Tre  pun osu’ la treabă tataie! De asta  aflu aiciai uitat?

Un text de Oana Toporas.
Pe Oana o puteti urmari aici.

 

 

Comentarii

  1. Cristina , 4 aprilie 2015 at 9:54 AM

    Frumoase postarile tale ! Mi ar placea sa fie mai dese, cu mai multe poze (cand e cazul) si nu ar strica si o versiune pentru mobil 🙂
    M ai atins cu povestea ta ! Îmi este mereu dor de ai mei bunici…

  1. TeoFulga , 4 aprilie 2015 at 10:53 AM

    M-a lasat fara cuvinte… O poveste ”ambalata” frumos si cu mult suflet. Multumim Ade,ca ne deschizi porti spre oameni talentati care scriu asa frumos. 🙂

  1. Oana , 4 aprilie 2015 at 4:26 PM

    Multumesc, Adela! :*

  1. Georgiana Camelia , 4 aprilie 2015 at 6:02 PM

    Chiar ma gandeam zilele trecute daca vei mai posta si povestile altora :D. Foarte frumos povestita aceasta intaplare si inceput de viata ♥

  1. Bookish Style , 6 aprilie 2015 at 6:17 PM

    Frumos, textele despre bunici sunt mereu induiosatoare.

Leave a Comment