Paco!

9 mai 2014 | 10 Comentarii

Nu l-am vrut deloc pe Pacutu. Si m-am obosnuit foarte greu cu prezenta lui.

Dar sa o luam cu facerea!

Radu, ca orice copil care nu a avut animal de companie in trecut, a venit cu ideea sa adoptam un pui de ciobanesc german. Complicat tare! Pe atunci inca stateam la bloc, aveam un program infernal, nu aveam timp nici sa ducem gunoiul. I-am explicat ca ne va fi foarte greu si ca un puiut il iei pe viata. Nu poti sa il faci cadou dupa ce iti dai seama ca iti complica existenta. Si ti-o complica! Adica poti, desigur, dar e foarte greu. Dupa ce cateva luni/ ani te uiti in ochisorii lor si le vezi sufletelul, cum sa ii abandonezi? Apoi, mai e o problema la care eu ma gandesc tot timpul. In viata asta, oricum va trebui sa trecem prin momente cumplite de suferinta provocate de despartirea de cei dragi din familie, de ce sa imi provoc singura inca un soc luand un animalut de care va trebui sa ma despart in cel mai fericit caz peste 15 ani?
L-am luat de la o canisa de langa Bucuresti. Era tare uratel. Nu ni s-a dat ocazia sa ne alegem noi puiul, intrucat la varsta propice erau doar doua fetite si Pacutu. Oricum, nici daca mergeam cu specialistii specialistilor nu am fi nimerit un baiat atat de frumos! E cel mai reusit si bun si inteligent caine din cati am vazut.
Ma mai supar uneori pe mine pentru ca el fiind atat de bun si de cuminte, uneori, prin comparatie cu Ciu, care ne creeaza tone de emotii, tind sa il neglijez. Ca asa e in viata, cu cat iti vezi mai mult de viata ta, cu atat si ceilalti isi vad doar de a lor! ๐Ÿ™‚
Una peste asta, aratarile astea doua ne-au schimbat viata. Ne-au facut mai responsabili si au transformat casuta noastra intr-un adevarat camin plin de caldura.
Acum sunt parte din familie si abia ne asteptam nepotii! ๐Ÿ™‚
Ps: Daca aveti vecini, rude, prieteni cu fetite in calduri pentru Ciu si Paco, dati-ne de veste.
Nu e usor pentru un parinte sa isi vada copilul chinuit de dorinta! :))))

 

 

 

Comentarii

  1. TeoFulga , 9 mai 2014 at 8:46 AM

    Ieeeei.:))Subiectul meu preferat. ๐Ÿ˜€ Ma bucur ca ai impartasit cu noi povestea lui Paco.:) Chiar e foarte interesant si frumos dupa mine,cum iti schimba viata un sufletel cu blanita. Eu am avut dintotdeauna un catel in curte,si pot spune ca e atat de greu sa pierzi unul. Ador cainii si mi se inmoaie inima la fiecare catel pe care-l vad,indiferent cum arata,eu ma atasez in cateva secunde de el:)). Cateodata prietenele mai si rad de mine,ca la fiecare catel m-as opri sa-l mangai.:)) Acum,revenind la cateii proprii. ๐Ÿ˜€ Il am pe Nikky,si are aproape 8 ani, tata incepe sa spuna ca e batranel,iar eu refuz sa accept asta. Acum,e putin bolnavior,si ma durea parca fizic si pe mine,cand il vedeam asa. Nu stiu,conexiunea e atat de puternica.Poate ca nu e bine,si stiu cat imi va fi de greu de fiecare data cand voi pierde un cutu,dar nu ma pot schimba.Sper ca acesti catelusi ai nostri sa aiba viata lunga, ca frumoasa nu ma indoiesc,pt ca le oferim atentie si iubire! ๐Ÿ™‚
    Cate un pupic pt fiecare, pt tine,pt Radu pt Paco si Ciu.:))
    PS:Imi pare rau ca nu te pot ajuta in problemuta baietilor,si al meu e tot baiat,si ciobanesc.:))))

  1. Mihaela Dan , 9 mai 2014 at 9:13 AM

    Eu iubesc cainii.Sunt niste animale atat de inteligente si frumoase.Nu mi-a fost niciodata frica de ei,probabil de aceea nici nu am fost muscata de unul,poate pentru ca au simtit ca eu le vreau binele. ๐Ÿ˜€ Asa,revenind la subiectul nostru ,si anume „Pacutu”.Un caine mai frumos ca el n-am vazut in viata mea.Ma bucur ca ati hotarat sa-l luati pe Paco in caminul vostru si in sufletele voastre.Iar Ciu,o Doamne Ciu,fratele geaman al lui Paco,e febletea mea.โค Cum ai putea sa nu-l iubesti pe mititelul asta cand e asa dulce?Catelusii vostri,puiutii vostri imi sunt tare dragi.โค E clar ca v-au schimbat vietile,un animal aduce foarte multe bucurii si multe zambete. O sa dau de veste si pe la mine pe aici,poate reusim sa gasim niste fetite dornice de relatii cu ai vostri catelusi ,si daca e asa,te voi anunta. :)) :* :*

  1. Ramona , 9 mai 2014 at 9:37 AM

    Sunt adorabili! Putini oameni inteleg ce inseamna sa cresti un animal … el devine parte din familia si viata ta ๐Ÿ™‚

  1. Oana-Maria , 9 mai 2014 at 9:43 AM

    Buna Adela,

    Ma numesc Oana-Maria si sunt una dintre admiratoarele tale. De doua zile de cand ti-am descoperit blogul, iti citesc postarile in ordine descrescatoare si am ajuns prin octombrie 2013.
    Nici nu stiu cu ce sa incep sau care ar fi cele mai potrivite cuvinte. Te-am descoperit intr-o noua lumina, asa cum esti tu buna, calda, frumoasa atat pe interior, cat si pe exterior.
    Si acum simt emotia pe care mi-a provocat-o acea strangere de mana, dintre noi doua, din decembrie 2013. DA, ne-am cunoscut, datorita minunatei Danuca, de Mos Nicolae. Asa cum i-am spus si ei, a fost cea mai fericita zi din viata mea, cu emotii de tot felul, pe care le simt si acum in timp ce iti scriu. Aceste emotii le-am mai avut atunci cand l-am nascut pe fiul meu, minunea din viata mea si a sotului meu. Suntem cei mai fericiti parinti!
    Te cunostem ca si artista, din serialele in care ai jucat, dar cel mai mult mi-au placut rolurile tale din Ingerasii si Aniela.
    Imi place cum scrii (poate scrii si o carte), cum gandesti, cum ai evoluat atat pe plan profesional, cat si personal.
    Este bine ca mai exista si oameni de calitate, care ies in prim plan si palesc toti ciulinii din jurul lor.
    Sunt superbi catelusii vostri, sa va traiasca si sa fiti fericiti alaturi de ei.
    Iti doresc numai bine!

    Cu drag,
    Oana-Maria

  1. Georgiana Camelia , 9 mai 2014 at 10:35 AM

    Exact prin toate starile astea am trecut si eu. Mams voia foarte mult un catel, eu am zis sa luam un Pug pentru ca inca stateam la bloc. Ea nu, vrea mare si de aparare. Asa ne-am ales noi cu Maya, un cane corso gri suuuuperb! A fost foarte greu sa stam 4 persoane plus un caine de talia ei intr-un apartament de 2 camere, insa acum cand suntem mutati la curte este mult mai bine. Nu imi imaginam ca este atat de greu sa ai un catel, este o responsabilitate imensa ce implica sacrifii, mult timp si si mai multa rabdare, dar atunci cand se uita cu ochisorii aceia la tine, intinde labuta sa il scarpini sau se bucura excesiv atunci cand vii acasa, totul merita. Nici nu mai stiu cata incaltaminte, haine si alte obiecte mi-a distrus, si chiar daca pe moment eram furioasa pe ea, nici nu stiu cum ar fi viata mea fara ea. Face parte din familie, este alintata casei si nu ma deranjeaza <3.
    Cat despre calduri, baieti ca baietii, dar stii cum e cu o fata? Doamne, te trezeste de nu stiu cate ori pe noapte, plange, schelalaie, face ca toate alea si ti se rupe sufletul cum o vezi cum se chinuie, mai ales ca la inceput mai are si dureri, la fel ca un om. Am trecut de 3 ori prin asta pana acum si am invatat un lucru: nu scoate o catea in calduri afara! Ai idee cum trage un caine de 50 de kg? Nu mai zic ca atunci cand iesi din casa, tu ca si stapan, esti urmarit de maindanezi :)))).
    Una peste alta, un catel in viata ta reprezinta o minune si un suflet care te iubeste neconditionat <3.

  1. Marinela Lungu , 9 mai 2014 at 10:52 AM

    Uite ce postare draguta!Si eu iubesc aceste sufletele care ofera neincetat caldura si iubire!As putea sta ore intregi sa petrec timpul cu ei si nu ma satur. Chiar ieri mi-am plimbat cutul meu (rasa teckel cu par scurt) si am alergat de nu ma mai tineau picioarele! ๐Ÿ™‚ Dar totusi,toata oboseala mi se ducea in momentul in care eu deschideam bratele si el alega cu urechile sarind in sus spre mine si ma coplesea cu pupici! Eram atat de fericita in compania lui,incat as fi stat o zi! Foarte frumoasa povestea lui Pacutu! Sa va bucurati de ei! <3

  1. Sonia Diugan , 9 mai 2014 at 9:02 PM

    Eu cred ca tie ti-ar fi greu sa nu te atasezi asa de tare si atat de repede de cineva. ๐Ÿ™‚ Adica, am observat ce suflet unicat poti sa ai, si sunt mandra ca iubesc un asa om ca tine!
    Crede-ma, de cand o avem e Leya, care este atat de prietenoasa, labrador, nu trece o zi in care sa nu ma gandesc la ea, daca nu o vad, as poza-o intr-una, intre caine si stapan se leaga o prietenie fara margini! Paco este un super baiat, frumos, istet, asa, ca si mami si tati, nu? Pupam pe toti patru, in special pe baietei!

  1. lidia , 10 mai 2014 at 6:52 PM

    No offence, te corectez. Varianta corecta este „tind sa il neglijez”, nu „tind sa il neglijej”.
    Daca simti atata caldura si bucurie alaturi de cateii tai, sa stii ca este nimic in comparatie cu bucuria oferita de un copil, el este cel care transforma un cuplu intr-o familie, o casa intr-un camin. Si cred ca nu iti da nici atatea de facut pe langa un catel.
    P.S. sunt tare ciudatei impreuna cainii.
    Best regards!

  1. Gina N. , 12 mai 2014 at 11:25 AM

    Ciu pare ca e tot timpul chinuit de dorinte :))

  1. Hristescu Daniela , 20 mai 2014 at 9:15 PM

    Buna,

    Avem si noi un ciobanesc german, fetita, Tessy, pe care vrem sa „o dam” la un caine care sa „corespunda”. Asa ca, in momentul in care va fi in calduri chiar suntem interesati. Ea e o frumusete de doi ani jumate.
    Va pupam! Si pe Paco, bineinteles!

Leave a Comment