Povestea saltelei

12 decembrie 2013 | 15 Comentarii

IMG_3870

Redecoram! Am plecat sa cumparam instalatie de pom,cateva globuri si doua permute rosii de pat si ne-am intors  cu o gaura in buget maricica.

Sunt topita dupa showroom-urile cu mobila si in general le evit pentru ca stiu cate obiecte inutile am cumparat de-a lungul timpului.

Primul exemplu care imi vine in minte este o saltea. Sa va povestesc! Locuiam deja de un an in noua casuta,cand am considerat absolut necesara schimbarea cadrului de pat. Asta s-a intamplat fix acum un an…Mi-e teama ca e ciclic:)

Dar sa revenim. Avem un dormitor nici prea mare nici prea mic, nici prea luminous dar nici intunecat.  Deci nici prea mare ,nici prea mic, insist cu aproximarile pentru ca in povestea noastra dimensiunile sunt importante.

Bun. Gasim un cadru frumos, venghe, cu doua noptiere foarte dragute, inaltimea la sol taman buna( noi calculam totul in casa in functie de Ciu. Ne-am gandit ca nu ar fi prea frumos sa se chinuie copilul cu urcari abrupte si sarituri periculoase).

200/180. Sigur? Sigur iubita, am masurat eu. Si pornim cu cadrul de pat spre casa.  Salteaua nu aveam de ce sa o schimbam, era perfecta.  Ajungem, deschidem o sticla de vin, dam drumul la muzica, scot niste asternuturi noi, imbrac plapuma ,pernele.  Si in aceasta atmosfera casnica pe care noi o iubim foarte mult, constatam ca nu intra saltateaua.  Imposibil.

Ma urc pe ea, o pitrocesc ca pe struguri…nimic! Am luat cadrul mai mic decat salteaua…Dumnezeule! Spuneti voi, e normal asa? Desigur, ni s-a parut mai simplu sa renuntam la saltea si  sa cumparam o alta noua, decat sa returnam patul.

Nu ne-am certat, ba chiar am gasit toate motivele din lume pentru care chiar era momentul sa schimbam salteaua. Si ca sa dormim linistiti, am concluzionat ca nimic nu e intamplator si ca oricum nu era chiar atat de confortabila.

Nu va mai scriu ce am cumparat si azi. Va scriu la anul cand rusinea se va fi atenuat. E ciclic!:)IMG_3852IMG_3868IMG_3873 IMG_3877IMG_3888

 

In imagini port bluza si fusta PNK si caciula lui Paul 🙂

Comentarii

  1. TeoFulga , 12 decembrie 2013 at 11:06 PM

    Si uite-asa..ma pregatesc de somn cu o portie de zambete zdravana.:)) Eu care credeam ca doar familia mea e traznita! Nu de alta dar si noua ni se intampla des sa luam asternuturi prea mici sau prea mari pt paturi,si de cele mai multe ori ne pica ochii pe anumite lucruri,si nu ne lasam pana cand acele lucruri nu ajung in casa,chiar daca curand devin aproape invizibile…:)) Deci m-am mai linistind vazand ca si la voi exista „problema” asta.:)) Sa stii ca sufleteste ma simt tot mai aproape de familia voastra.:D Ce sa mai zic?! Ca totul e clar…:) Poze superbe, zambet cat cuprinde si povestiri asa frumoase si haioase.:) Un pupic de noapte buna virtual in concluzie.:*.
    Ade,apropo..:) Ma gandeam ca ar fi tare frumos sa faci un post pe blog si cu povesti legate de baietii Ciu si Paco..Mie una mereu mi-e dor sa-i vad! 😀

  1. Georgiana Camelia , 12 decembrie 2013 at 11:15 PM

    Haha,ma bucur ca mai exista persoane care se duc la cumparaturi pentru cateva lucrusoare si se intorc acasa burdusiti cu bagaje si evdntual si fara acele lucrusoare :))).Si eu ador magazinele cu mobila sau obiecte pentru casuta.Sunt atat de multe cele pe care le ador,am atatea idei in cap si nu stiu cum sa le combin pe toate.Momentan,le iau pe rand,usor usor,tinand cont ca in vara m-am mutat la casa noua :D.
    P.S:De mult timp vroiam sa te intreb:de unde ai cumparat/comandat acel tapet sau abtibild(nu stiu cum sa ii zic) cu copacel de la voi din camera? 😀

  1. Sonia Diugan , 12 decembrie 2013 at 11:18 PM

    Poveste hazlie si drăguţă. 🙂 Fără astfel de întâmplări nu am mai putea rade, se intampla, si după cum zici tu, poti face schimbări cu astfel de ocazii. 😀
    Mulţumim mult că ne inveselesti cu intorioarele tale frumoase, apreciem mult ca ne spui intamplari din care invatam si radem, furăm cate o idee, Ade iubita, esti genială!;)
    P.S. Foarte draguta ţinuta, cea mai frumoasa.
    P.S.2. Imi place la nebunie tapetul acela, din living, c exprimă teatrul, il ador, vreau si eu..e tapet?

  1. dyda , 12 decembrie 2013 at 11:28 PM

    Buna Adela,
    scriu rar, dar este prea tare postarea ta…cred ca in fiecare cuplu, Familie exista asemenea povestioare, care pe loc ti se par desprinse din legile lui <murphy…dar care in timp-aproximativ un an in cazul tau, devin povestioare hazlii menite sa aminteasca de Momente linistite, amuzante, speciale!!!
    felicitari voua si….o ruleta mai buna data viitoare, daca prima data nu ati invatat lectia…nici a doua…
    o seara placuta

  1. MihaelaDan , 13 decembrie 2013 at 10:06 AM

    Haha! Abia ce bine m-am trezit si dau de un nou post pe blog! Am facut ochii mari,am dat clik pe link si pune-te pe citit! Sunt absolut superbe pozele,de cand asteptam unele noi! M-ai intampinat cu zambetul tau frumos si cu chipul tau divin! Sa-ti spun,intamplarea asta m-a amuzat si in acelasi timp am avut in cap niste imagini! Acelasi lucru ni s-a intamplat si noua! Vroiam sa luam un nou pat nou! Tata l-a masurat pe cel vechi,ca sa aiba loc in camera(nu am o camera foarte mare,dar astea-s detalii :)) ) si am plecat sa luam patul!Am ajuns acolo,ne-a placut si l-am luat! Era putin cam mare decat cel vechi,dar cu toate astea l-am cumparat! L-am bagat in casa si minune,patul ocupa aproape tot spatiul camerei! :))) S-a rezolvat situatia,l-a „rezolvat” un domn si a avut loc,insa eram asa necajiti cu totii atunci! Iti trimit multi pupici si-ti multumes ca mi-ai inveselit ziua! :* :* :* O zi superba sa ai si tu! :* :*

  1. Andreea , 13 decembrie 2013 at 10:44 AM

    Buna,
    Atept cu interes un articol despre cum ai slabit…?
    Multumesc!

  1. andreea , 13 decembrie 2013 at 11:04 AM

    hihiii…e a doua oara cand iti scriu Adela, dar pur si simplu esti minunata si cred ca o sa-mi fac mai mult curaj sa iti mai scriu! M-a amuzat tare mult povestea ta in aceasta dimineata si ma bucur ca ati privit lucrurile din alta perspectiva si ati gasit o solutie sa rezolvati problema, amuzandu-va pe urma! Sunteti o pereche adorabila, tu si Radu, va admir tare mult…d-abia astept sa va casatoriti si sa faceti si copilasi!!! Te pup, te imbratisez si sa ai o zi minunata…app: multumim pentru poze, sunt adorabile ca tine!!!

  1. admin (author) , 13 decembrie 2013 at 4:04 PM

    Si noi te pupam!:)

  1. Irina , 13 decembrie 2013 at 1:08 PM

    Buna, mica curiozitate: nu porti dresuri pe vremea asta? 🙂

  1. Marinela Lungu , 13 decembrie 2013 at 2:29 PM

    Ce povestioara draguta si amuzanta 🙂 Si ce poze frumoase!!!

  1. Astefanei Patricia , 13 decembrie 2013 at 3:07 PM

    Cat de.. surprinzator!:)))) Eu care credeam ca numai in familia mea, se intampla chestii de astea. =)) Pana la urma ce-ati facut? Ati schimbat cadrul sau salteaua? 😀 Postul asta, mi-a facut chiar dupa-amiaza frumoasa, azi.. 13, vineri! 🙂 Numai rele, parca s-au intamplat intentionat . Cat despre poze, m-ai topit, am aratat exact ca si Ciu.:)) Atat de adorabila esti!! Putem spune acum, ca ti-ai luat revansa pentru acele posturi fara poze. :)) Tu, te faci din ce in ce mai frumoasa. :o3 Da, da! 😀 Puuuuppp!

  1. Alina , 13 decembrie 2013 at 3:25 PM

    Hmm…sa fii cumparat oare un alt pat?! 😛 :)))

  1. […] nu aveam de ce sa o schimbam, era perfecta“, a inceput Adela Popescu istorioara pe blogul […]

  1. fifa coins , 10 septembrie 2014 at 11:58 AM

    fifa coins

    Povestea saltelei

  1. Andera , 16 noiembrie 2018 at 11:28 PM

    Superba povestia si amuzanta in acelasi timp 😀 de curand mi-am cumparat si eu ceva saltele dar online de pe https://dinpiata.ro/casa-si-gradina/saltele/cea-mai-buna-saltea-din-spuma-memory/ :)) dar data viitoare voi merge si eu cu sotul meu de mana 😀

Leave a Comment