Prietenia se invata…

13 mai 2014 | 10 Comentarii

20140513-003505.jpg

Ma gandeam acum la o chestie… Cu cata atentie ne construim relatia cu partenerul alaturi de care vrem sa imbatranim.

Avem responsabilitatea viitorului, o continem din clipa in care ne decidem ca el este!

Il taxam pentru fiecare greseala. Si nu pentru ca nu am putea trai cu ea, cu greseala (am acceptat noi altele si mai rele), ci pentru ca vrem ca urmasii nostri sa aiba un tata exemplar.

Suntem mult mai atente la viciile lui, la sanatatea lui, la familia lui. Pentru ca, nu-i asa, doar cand aduni doi indivizi misto, o sa rezulte un embrion super reusit. 🙂

Asta e o chestiune ce trebuie sa aiba date bune din fasa, plus cele ajustate cu atata pricepere de noi, femeile din viata lor, a tatilor viitorilor nostri copii. 🙂

Dar nu despre relatia cu partenerul voiam sa va vorbesc, ci despre aceea cu prietenii.
De ce am facut paralela asta? Pentru ca alaturi de ei, pornim tot intr-un fel de mariaj. Unul de care trebuie sa te ingrijesti. Cu pricepere, cu intelegere si cu delicatete. Pentru ca asa cum il ingrijesti, asa il ai.

Am norocul ca pana la varsta asta sa fi intalnit deja oameni buni alaturi de care sa fiu absolut sigura ca voi putea sa plec in viata cu incredere si devotament.
E un dar, stiu asta.
Dar, cred ca intr-o anumita masura am contribuit si eu. Am invatat sa nu mai fiu pisaloaga, geloasa, posesiva, suparacioasa.
Sa am intelegere pentru toanele lor, pentru egoismul lor, pentru deciziile surprinzatoare si nefiresti pe care le iau uneori.
Asta se invata exersand!
Fiecare om are viata lui, dorintele lui, gandurile lui, trecutul lui.
Abia cand intelegi asta si il accepti si iubesti exact asa cum este, poti construi o relatie trainica.
Vom trece prin multe impreuna. Vom plange unii pe umerii celorlalti, ne vom imprumuta bani daca va fi nevoie, vom rade de primele riduri, ne vom insoti la maternitate, ne vom inrudi, vom nasi, vom plimba copiii impreuna in parc, vom face vacante all inclusive, ne vom imbata, vom vorbi despre haine, moda, vom merge impreuna la sala, la oficiul de pensii, la analize…si, de va fi nevoie, va voi da si un rinichi, plus dragostea mea toata…

PS: Totusi, daca se poate, dar numai daca se poate, nu imi cereti sa pun ipoteca pe casa! :))))))))

Comentarii

  1. Georgiana Camelia , 13 mai 2014 at 9:03 AM

    Despre relatia cu un partener si legat de vicii si greseli, nu cred ca aceste „caracteristici” se transmit copilului. Daca tatal este alcoolic, nu inseamna ca si copilul va fi la fel. Totul tine de educatia pe care o primesti de la celalalt parinte, si de la restul familiei. Spun asta in cunostinta de cauza, insa nu spun ca un copil poate avea un astfel de parinte, mai bine eviti. Cat despre prietenie, eu cred in ea cu tarie . Cred in tot ce ai spus tu, cred ca „prietenia este comuniune intre suflete”, dupa cum a zis Ibraileanu in cartea Adela :D. O prietenie, la fel ca o relatie, inseamna si sacrificii, si acceptarea defecteor si reactiilor, dar si multe zambete si caldura. Ba chiar cred in prietenia la distanta, si asta pentru ca „o simt” de vreo 2 ani si jumatate cu restul fetelor pe care le stii. Nici eu parca nu constientizez inca aceasta prietenie, parca este luata dintr-un film. E mult mai complicat asa, suferi ingrozitor cand vezi ca nu ai cum sa fii alaturi fizic de acea persoana, ca nu o poti strange in brate mereu, dar momentan, in cazul noatru, asta este situatia. Privind partea buna, nu ne despart mari si tari, ci doar „cateva” sute de km :))).
    P.S: Ce bine ca nu am pe ce sa pun ipoteca :)).

  1. TeoFulga , 13 mai 2014 at 9:13 AM

    Inca o postare ce se vrea reflectata in suflet. 🙂 In prima parte a postarii,te-am crezut pe cuvant,avand in vedere ca n-am trecut (inca) prin asta.:)) Mai apoi,cand ai trecut la subiectul:prietenii,am simtit fiecare cuvintel pe pielea mea si poate si altele in plus..:)) Chiar e un dar pe care trebuie sa-l ingrijim atat de tare,pt ca mi se pare atat de special si important sa ai o persoana pe care sa te bazezi mereu. Mie imi da o incredere fantastica in mine,in lume, sa stiu ca de cum ajung la scoala si pana seara, cand clopotelul suna, am cu cine sa stau in banca, pe cine sa simt cand e nervoasa, suparata, fericita sau prea energica:))…sa stiu ca pauza de pauza vom vorbi despre tot si toate asa cum stim noi mai bine. 🙂 Asa ca ieri,de exemplu, m-am simtit trista pt ca coleguta mea de banca nu venise la scoala. Mare noroc avem,pt ca tot cu prietenii ne slefuim pe interior. Pt ca-ti dai seama ca poti renunta la anumite lucruri pt ei, ca-ti poti stapani nervozitatea exagerata pt ca te fac sa zambesti,practic…cred ca isi pun o parte din ei in noi,si cred ca o pun pe cea mai buna,pt ca ne iubesc la randul lor.
    Hai ca iarasi m-am intins la vorba.:)))) Iti mai spun doar ca desi nu pot fi langa tine fizic atat de des precum mi-as dori, cu sufletul sunt mereu pt tine,si sunt o -prietena- in umbra.:)))) Te pup.:*

  1. Oana-Maria , 13 mai 2014 at 9:19 AM

    Foarte bine punctat, ma regasesc in tot ce ai scris.
    Si eu am trecut prin multe alaturi de prietenii mei, dar mai ales de sotul meu.
    Apropo de prieteni, anul acesta ar trebui sa serbez majoratul alaturi de ei si nu ma refer la varsta mea, ci la cei 18 ani de cand sunt in Bucuresti si ii cunosc.
    Sunt foarte fericita ca ii am, ca ne sarim in ajutor ori de cate ori avem nevoie, ca impartim si bune si rele, dar mai ales suntem unul pertru toti si toti pentru unul.
    Nu am cont de facebook (sunt anti), ca sa va pot ilustra si in imagini prietenia mea, dar port in suflet totul si asta conteaza cel mai mult, bagajul sufletesc.
    Daca sufletul nostru este pur si curat, daca daruim numai iubire (chiar si persoanelor care nu ne plac), nu avem cum sa nu primim in schimb acelasi lucru.
    Eu am invatat sa nu mai cer oamenilor sa se schimbe de dragul meu, ci sa ma schimb eu, poate eu eram cea care greseam in acea ecuatie. Rezultatul a fost uimitor, in sensul pozitiv.
    Cred ca stiu la ce te referi printre randuri, va sunt alaturi cu sufletul, cu gandurile mele pozitive si fiti increzatori ca totul va fi bine.
    Am ajuns la concluzia ca in viata trebuie sa trecem prin anumite incercari, dar conteaza cum trecem peste acele evenimente si cu ce lectie de viata ramanem.
    Aveti incredere in voi, in relatiile voastre, in sufletul vostru si daruiti multa bunatate, iubire, iertati atunci cand trebuie si fericirea va fi a voastra!
    Te rog sa ma scuzi Adela daca am gresit cu ceva in tot ceea ce am scris.

    Numai bine oameni buni!

  1. Mihaela Dan , 13 mai 2014 at 9:24 AM

    Eu am avut ghinionul sa intalnesc persoane pe care le-am considerat prieteni si au profitat.In ziua de azi,foarte rar gasesti prieteni adevarati,iar daca ii gasesti,trebuie sa-i pretuiesti toata viata ta.Acum e bine,am gasit la liceu niste prieteni in care poti avea incredere,care te iubesc cu adevarat si care nu te lasa sa faci lucruri trasnite…singur :))) Am vazut cat de bine te intelegi tu si cu prietenii tai si ma bucur mult,pentru ca esti o persoana minunata,care merita persoane minunate alaturi de ea.Si ai tai prieteni cred ca se bucura tare sa te stie langa ei pentru ca tu esti o prietena speciala.Ce mai pot sa zic? Stii ca postarea asta s-a nimerit perfect? Pentru ca ieri mi-am gasit prietenul din copilarie,cu care am atatea amintiri frumoase. 😀 Iti doresc sa ai momente frumoase,de neuitat,alaturi de prietenii tai,de familia ta,de Radu si de toti oamenii din jurul tau,pentru ca meriti.Puuuupici! :* :*

  1. Silvia , 13 mai 2014 at 1:06 PM

    Atat de frumos ai vorbit.. atat de simplu mi se pare cand iti asterni aici gandurile..
    Imediat le-as pune in aplicare.. numai ca.. e foarte greu si trebuie sa te lupti cu gandurile mai putin bune si cu piticii aia nesuferiti de pe creierel..
    asa este, tot ce ai zis aici este adevarat.. insa.. cum poti exersa? cum faci chestia asta?
    Am facut psihologie, am citit carti, am incercat cu oameni sa exersez.. imi e mai bine dar totusi.. mai am momente cand imi fuge pamantul de sub picioare si nu mai gandesc coerent, rational, inteligent..
    😕 tu cum ai reusit? da-mi cateva exemple de exercitiu.. eu sunt si o fiinta mai vulcanica asa 😀 sunt un om foarte bun, insa mai am muuuult de lucru..
    Te pup!

    Silvia

  1. Astefanei Patricia , 13 mai 2014 at 1:34 PM

    Prietenia se bazeaza pe incredere si respect, nu neaparat pe o anumita distanta intre persoanele respective,(daca exista). Am mai spus-o de atatea ori, iar acum imi permit sa vorbesc si in numele fetelor: Tu ne-ai ajutat sa cream prietenia asta, ce nu vrem s-o pierdem prea curand.MULTUMIM,Ade,te iubim muuuult!! <3

  1. Marinela Lungu , 13 mai 2014 at 3:44 PM

    Inca o postare de suflet! Intr-adevar,nu fiecare om poate darui prietenie,afectiune,caldura…Nu fiecare poate fi un prieten bun si am tot incercat sa inteleg cum pot trai acesti oameni fara aceste sentimente de care omul chiar depinde,pt ca un om lipsit de sentimente este mai rau decat o piatra. Astazi chiar am fost provocata la o discutie pe tema „Ce ar fi oamenii fara sentimente?” M-as putea lungi la acest subiect dar ma rezum prin a spune ca am fi NIMIC!Nimic…omul fara sentimente,fara prieteni,fara oameni cu care sa-si imparta bucuriile,reusitele,durerile,esecurile,este o bucata de gheata care gheata va ramane si va duce un trai rece,inafara frumosului,a fericirii de a discuta cu un prieten,de a aborda teme frumoase,de a discuta lucruri interesante! Cred ca acelasi lucru s-ar intampla cu omul lipsit de prieteni,ar degrada! Nu ar avea cu cine sa rada,sa planga,sa imparta momente frumoase si mai putin frumoase din viata lui…Desi,e adevarat ca nu oricine iti poate fi prieten! Si cu aceasta ocazie,draga mea Adela,iti multumesc pentru prezenta ta atat de calda in viata mea si a celorlalti oameni care te apreciaza si te iubesc,pentru ca tu aduci lumina,bucurie si speranta!Te pup!

  1. Sonia Diugan , 13 mai 2014 at 9:09 PM

    Am citit eu intr-o carte ,,Prietenia este un legamant perfect intre oameni imperfecti”. 🙂 Si tu scoti in evidenta atat de frumos ca prietenia este o comoara defapt, este un dar pe care nu mult il pot dobandi, si asta pentru ca putini au rapdare, dragoste, incredere, devotament.
    Inca un post reusit si frumos care mi-a mangaiat sufletul in aceasta seara. Eu, cunosc o singura persoana cu suflet mirific, cunosc o Adela, care are o bunatate de neinlocuit, Adela, esti o minune! Noi, nu avem nimic sa-ti cerem, decat sa pastrezi mereu aceasta prietenie speciala cu noi. Multumim si te iubim! Esti o minunatie, draga noastra Adela! Te pup cu mult dor.

  1. […] Mă gândeam acum la o chestie… Cu câtă atenție ne construim relația cu partenerul alături de care vrem să îmbătrânim. Avem responsabilitatea viitorului, o conținem din clipa în care ne decidem că el este! Îl taxăm pentru fiecare greșeală. Și nu pentru că nu am putea trăi cu ea, cu greșeala (am acceptat noi altele și mai rele), ci pentru că vrem ca urmașii noștri să aibă un tată exemplar. Suntem mult mai atente la viciile lui, la sănătatea lui, la familia lui. Pentru că, nu-i așa, doar când aduni doi indivizi mișto, o să rezulte un embrion super reușit. Asta e o chestiune ce trebuie să aibă date bune din fașă, plus cele ajustate cu atâta pricepere de noi, femeile din viața lor, a taților viitorilor noștri copii. :), a scris Adela Popescu. […]

  1. Scarlatescu Marian , 14 mai 2014 at 8:55 PM

    cata maturitate! (la o varsta destul de frageda, nu-i asa?). De unde se trage asta? Mare parte se mosteneste genetic, dar – asa cum spui – mult se si invata, asa precum minunat ai scris mai sus. Da, prietenia se invata! Pentru asta trebuie, insa, mult antrenament. Si stiu ca tu te antrenezi serios. Mult succes in continuare!

Leave a Comment