Afla castigatorii: Prima data pe covorul rosu

9 mai 2016 | 103 Comentarii

Dragile mele, ati reusit din nou sa ma emotionati cu amintirile voastre si cu povestile frumoase pe care v-ati luat timp sa mi le impartasiti. Va multumesc fiecareia in parte pentru aceste momente de nu-ma-uita. Dar, asa cum stiti, regulile sunt reguli si rochia are o singura castigatoare. Saptamana aceasta, pentru rochia de purtat pe covorul rosu, am ales-o pe Madalina Cojanu. Iar celelalte 8 castigatoare care se vor rasfata cu cate o sticla de Lenor sunt: Țurcanu Otilia, Alisa Nicoleta,  Andreea Alexandra,  Buzatu Artemiza Liliana, Marinela Lungu, Corina Stefanica, Ecaterina Petruca si Mariana Popescu. 

Nu uitati ca o noua rochie isi asteapta castigatoarele saptamana aceasta. Aflati despre ea aici.

 

Primul meu moment glam, stralucind pe covorul rosu. Premiera filmului MEU. Un cocktail de emotii in tot corpul. Energie, entuziasm, mandrie si incredere.

IMG_9017

Venisera toti ai mei sa ma vada, sa fie alaturi de mine. Imi amintesc ca ieri momentul in care am pasit in sala in care urma sa sa faca pentru prima data proiectia peliculei de lung metraj „Weekend cu mama”, in regia lui Stere Gulea. Desi participasem la multe lansari de filme, premiere care mai de care mai speciale, aceasta urma sa se transforme fara doar si poate in cea mai valoroasa dintre toate. Ochii parintilor mei, mainile calde ale fratilor pe umerii mei, privirea plina de caldura a bunicului din film, Gheorghe Dinica, si cate si mai cate, au facut ca acea seara sa fie de neuitat.

03 Diamond lotus fl#266032B

Iar rochia glam pe care pur si simplu o iubesc si Lenor Diamond and Lotus Flower, ma ajuta sa nu uit niciodata acest moment.  Un amestec plin de energie, de capsune rosii precum covorul pe care calcam, fructe zemoase si accente glam de frezie si mosc. Inca imi inveselesc simturile si ma fac sa ma simt admirata si increzatoare.

Daca parfumul descris de mine v-a trezit amintiri, scrieti-mi momentele voastre de nu-ma-uita mai jos, in comentarii, pana duminica, 15 mai. Sunt curioasa ce poveste va castiga rochia din imagine. 🙂

Comentarii

  1. Livia , 9 mai 2016 at 10:42 AM

    Esti superba Ade!?

  1. Oana , 9 mai 2016 at 12:42 PM

    Imi aminteste de vacantele la Baile Felix si de lotusii de acolo! <3

  1. Teodorescu Cristina Florentina , 9 mai 2016 at 12:43 PM

    Imi amintesc ,cu drag, banchetul din clasa a-8-a … Eram un copil timid,aveam vise si sperante ..a fost puntea catre un nou inceput .. A fost seara mea magica . M-am simtit ca o printesa din povestile spuse de mama mea . Rochita neagra si parfumul dulce ma ducea intr-o lume perfecta . Aveam langa mine toti prietenii si toti profesorii care au pus cate o caramida la temelia viitorului meu . Chiar daca au trecut 8 ani ,inca retraiesc cu drag acele momente… Multumesc ca ma faci sa retraiesc acele momente

  1. Diana , 9 mai 2016 at 1:52 PM

    Poveste ta, imi aminteste de povestea mea. Povestea serii banchetului de facultate.
    O seara superba alaturi de colegii mei dragi, in care m-am simtit „mare” , cu responsabilitati si o viata plina de greutati in fata dar si frumoasa. Eram imbracata intr-o rochie neagra si simpla, dar plina de elegenta. Ma uit cu mult drag peste pozele de atunci…

  1. Badea Andreea , 9 mai 2016 at 2:04 PM

    Cea mai frumoasa zi din viata mea:15 februarie 2016, venirea pe lume a micutului Andrei David…tremur,plans si fericire la ceas de seara la auzul celui mai dulce tipat…a urmat cel mai parfumat pupic si indragostitul iremediabil de cei mai frumosi si expresivi ochisori…v

  1. Aida Grosu , 9 mai 2016 at 2:07 PM

    Un moment special precum cel pe care l-ai amintit tu, am trait si eu..dar poate nu pe un covor rosu…insa foarte special…e vorba de botezul fetitei mele in care am purtat de asemenea o rochie neagra simpla dar pe care si acum cand o privesc imi aminteste de seara aceea speciala de septembrie in care mi-am botezat fetita si de petrecerea ce a urmat dupa impreuna cu toti cei dragi alaturi intr-un cadru restrans ..

    P.S.: Adela, cand am vazut rochia de spatamana aceasta …am zambit si mi-am spus in sinea mea ” Rochia din videoclipul „Bun ramas” …” de piesa asta mi-a amintit, care in anii adolscentei mele o ascultam in varianta Dj project feat Elena dar mi-a placut si imi place si varianta cantata de tine…

  1. Cobzaru Monica , 9 mai 2016 at 2:16 PM

    Momentul meu de neuitat e primul „bun venit acasa” al bebelusului nostru. Dupa atata panica, lacrimi si stres dupa nastere si zilele petrecute in spital, cel mai frumos lucru e usurarea de a simti parfumul casei tale, acel miros „de familie”, caldura si siguranta, parfumul pe care micutul, o data ce l-a cunoscut, il va recunoaste toata viata.

  1. TeoFulga , 9 mai 2016 at 3:49 PM

    E o amintire pe care n-o voi uita toata viata mea, o amintire atat de draga si de parfumata incat daca vreau sa zambesc, o scot pe tapetul sufletului si ii simt parfumul intact. Parca toata prospetimea si toate mirosurile frumoase se regasesc in amintirea asta, inclusiv lotusul, frezia sau moscul. Ziua in care te-am intalnit pentru prima oara, fata in fata, zi atat de asteptata in care am fost atat de emotionata cum nu mai fusesem pana atunci. Ma intrebam oare cum esti in realitate, nu stiam ce iti voi spune si ce vei crede despre mine, ma fastaceam numai la gandul ca o sa fac ceva, si o voi da in bara. Eram si eu mai mica, si mult mai timida ca acum:)). Totul mi s-a sters din minte cand te-am vazut, si cand am simtit energia ta atat de aproape de suflet. Simteam doar inima cum batea mai sa sara din piept, si bucuria ca visul din copilarie se implinea atunci. Iar cand am vazut ca ma inviti pe scena, totul a capatat alta dimensiune, deja nu mai eram acolo, eram departe, pe o pajiste plina cu flori de toate culorile si marimile, in care numai emotiile frumoase existau. Au fost cele mai speciale momente pentru mine, iar imbratisarea ta mi-a ramas in suflet ca un pansament, eu asteptand tot mereu sa apara o a doua imbratisare, si tot asa. Si au aparut alte imbratisari la fel de stranse, si sper sa mai urmeze mult mai multe. Acum, te vad cu alti ochi, te vad mai aproape de suflet si cu mai putine emotii coplesitoare, te vad cu emotiile bucuriei ca esti tu, si ca iti cunosc sufletul frumos. 🙂
    Phiu, ce m-am emotionat amintindu-mi! Te pup.:*

  1. Țurcanu Otilia , 9 mai 2016 at 5:40 PM

    Pasiunea pentru muzică am mostrnit-o d e la bunică mea ,o rusoaica învăța și respectată dintr-un sat din Moldova.Glasul ei blând ma purta în alte zări ..în universuri plasmuite care concurau realitatea și mă atrăgeau prin misterul lor.Bunica m-a învățat notele muzicale si mi-a arătat lumea muzicii pe la vârsta de 8 ani .Eram doar un copil dar vazandu-ma atat de pasionată ,intr-o zi ,mi-a propus să merg să fac câteva cursuri de muzică. Am continuat cu muzica până în clasă a 5-a ,când părinții mei m-au sfătuit ,,să o las mai ușor ” și să mă apuc serios de învățat la scoala .Profesoara de muzică în timpul anului scolar a făcut o preselecție în corul școlii..în care am intrat ..surprinzand-o pe profesoara .Orele de cor erau lungi si obositoare ,iar eu nu mai eram obișnuită să cant ,dar însfârșit ,am reușit astfel în acest cor să cânt pentru prima dată pe o scenă la câteva festivale.Din clasa a 6-a am fost la preselecții și pentru zilele scolii individual , reușind să cânt singură pe scena ,,Luceafărul” din Iași piesa mea favorita ,,Doi ochi capruimine.Mi-a plăcut atât de mult emoția trăită încât am participat si in ceilalți ani de gimnaziu .Bunică după examenul din clasa a8-a m-a îndrumat din nou spre canto ..si acum la varsta mea de 20 și ceva de ani ,am propria mea formație formată din 6 membrii ,cântând la diferite evenimente .Cred ca îi datorez toate realizările mele bunicii mele și îi mulțumesc în fiecare zi pentru tot ce a făcut pentru mine.Același parfum de reușita în cariera îl deslușesc si în sticluta de Lenor Diamond and Lotus Flower care ma duce cu gândul la emoție ,stralucire și fericire .Sper ca si de acum sa ma descurc cu muzica si sa ma de săvârșesc în cariera ,dar nu voi uita niciodată de unde am plecat și cât de multă muncă și sacrificiu a fost până aici.Când ma gandesc la muzica ma gandesc la bunica mea ,care imi aduc aminte că avea o voce superba ,care mereu imi alina temerile și imi aduceai speranța.O iubesc pe bunica mea și iubesc tot ce am învățat de la ea! ??????????????????

  1. Alisa Nicoleta , 9 mai 2016 at 8:27 PM

    Cand am citit acest articol mi a venit instant in minte momentul cand am absolvit facultate de psihologie. Toti ai mei erau alaturi de mine cu ochii plini de lacrimi, foarte mandrii si emotionati . Dar cel mai emotionant a fost cand am vazut o pe bunica mea cu mainile ei muncite mangaindu ma , gatita ca in zi de sarbatoare, lacrimile curgandu i pe obrajii arsi de soare, fericita si mandra de reusita nepoatei sale, m a coplesit sosirea ei (la 80 de ani era dificil pt ea sa se deplaseze la 40 km) Diacursul de sfarsit de an, florile pe care le primeam de la colegi ,prieteni , familie si profesori. Aveam multe emotii si mirosul florilor din amfiteatru unde era organizata ceremonia era de vis . Erau niste ornamente din flori naturale deosebite si un parfum superb. Datorita tie si lenor retraiesc momentele acelea.

  1. Arcăleanu Alina Nicoleta , 9 mai 2016 at 8:30 PM

    Atunci când aud cuvântul parfum imediat îmi fuge gândul la bunica mea care din păcate s-a stins din viața acum 4 ani . Pentru mine era ca o mamă . După îmormântare am fost să facem curat şi am găsit în dulapiorul ei mai multe parfumuri şi unul din ele l-am luat eu şi acum îl am în propriu meu dulap şi când îl miros mă gândesc la ea ? Un parfum dulce aşa cum era ea cu mine .
    Iar ca încheiere , Adela, vreau sa îţi urez sarcină uşoara şi să îți spun că eşti superbă şi cu siguranță o să fii extraordinară ? pupicii ?

  1. Ana Zaharia , 9 mai 2016 at 11:49 PM

    Un moment de glorie…imi aduce aminte de anii de liceu cand am jucat intr-un musical de zilele francofoniei. Emotiva si entuziasta, fiind prima data cand apaream in fata unui public am vrut ca intreaga piesa sa iasa minunat. La final, dupa ce am fost aplaudati mi-am dat seama ca degeaba m-am stresat la inceput deoarece facusem multe repetitii inainte si totul avea sa iasa bine. Dupa ziua respectiva mi-am propus ca in fiecare zi sa fac ceva nou, sa fie momentul meu de glorie pentru ca sa-mi amintesc mereu.

  1. Madalina Cojanu , 10 mai 2016 at 8:42 AM

    Trecusera trei luni de practica pentru TV, timp in care am transmis din copaci, „am mancat” creioane, am invatat cele mai incurcate jocuri de cuvinte. Imi amintesc seara in care totul a devenit oficial, primul meu covor rosu, de altfel. Rochie lunga de catifea, sandale argintii, emotii de la adunam de pe jos si multe blitzuri. Visul se transforma in realitate, absolventa de jurnalism devenea om de televiziune. Iar parfumul pe care mi-l ofera Lenor se potriveste perfect acelor momente: stralucire de diamant si rafinamentul unei flori de lotus.

  1. daniela , 10 mai 2016 at 10:48 AM

    mirosul cel mai dulce, un simbol al iubirii, buchetele de crini pe care mama le primea la fiecare ocazie de la tatal meu…:) sunt florile ei preferate si mereu o rasfata cu cate un buchet, iar eu ma bucuram de fiecare data de magia dintre ei

  1. Mirikwe Raducu Brindusa , 10 mai 2016 at 2:19 PM

    Fiecare traim momente care le asociem cu diferite senzatii menite sa ne trezeasca amintiri intense .Este atat de intens ce ai descris tu in aceste randuri incat ma duce cu gandul la o cina luata la malul marii un amalgam de sentimente -emotii ,entuziasm ,fericire ,fluturi in stomac , un iz de parfum oriental al lumanarilor de pe mese care imbata simturile , briza usoara a marii , florile de lotus purtate de fetele exotice deosebit de amabile cste te serveau toate completate de o tinuta extravaganta si glam acea little balck dress care nu da niciodata gres intr-un cadru perfect o cina la malul marii alaturi de persoana care te face sa te simti cea mai importanta femeie din lume .

  1. Iuliana , 10 mai 2016 at 2:28 PM

    Imaginea din articol mi-a adus aminte de momentul in care am fost in Paris. Acolo am gasit o mica gradina plina de flori, ce inca nu stiu daca era un spatiu public sau era detinuta de cineva, dar mi-am permis sa intru si sa ma plimb putin. Erau cateva alei pe marginea carora erau foarte multe flori si o mireasma ce ingreuna tot aerul. Aceasta era pazita de un gard de ciment destul de gros si o poarta de fier ce parea a fi putin ruginita, insa momentul a fost perfect.

  1. corina magdalena , 10 mai 2016 at 7:22 PM

    Mi-as fi dorit sa pot posta un milion de poze…dar niciuna nu ar fi reusit sa redea intru totul frumusetea si maretia naturii! Felul in care vedeam eu stelele atunci, cat de clar puteam observa pana si Carul Mic…un mare covor…dar nu rosu, ci unul albastru…e imposibil de explicat in cuvinte, iar camera nu poate surprinde totul, nucidecum aromele! Cat despre suieratul vantului…in mijlocul acestor munti spre crestele carora priveam, era ceva superb! Parca auzeam o poveste pe care doar eu trebuia s-o inteleg…o poveste veche, despre o lume in care omul inca nu isi lasa amprenta pe acest Pamant.In clipa aceea, atunci…pe platoul acela la 1600 metri inaltime, ma simteam intr-o perfecta comuniune cu Universul, iar daca inchideam ochii ma intorceam in timpuri stravechi, in alta viata in care am mai trait si in care stiam sa multumesc pentru fiecare raza de soare care imi incalzea chipul, pentru fiecare aroma dulce ce-mi incanta simturile sau pentru fiecare fulg de zapada care mi se topea in palma….

  1. Evelina Mintescu , 10 mai 2016 at 9:07 PM

    Felicitari pentru toate proiectele pe care le parcurgi. Spor in toate. Te pup.

  1. Adela Camelia , 10 mai 2016 at 9:26 PM

    Hmm, îmi amintesc cu drag de banchetul din clasa a XII-a , de seara aceea magică, emoții, fericire, multă energie, dans, și bineînțeles rochia care ma ajutat să am o seara de neuitat, mirosul cela magic pe care încă îl simt si acum după 7 ani…

  1. Astefanei Patricia , 10 mai 2016 at 9:47 PM

    Spun de la început ca rochița asta îmi place tare mult și este prima pentru care îmi încerc și eu norocul. Îmi amintesc și acum cu emoții ziua de august în care m-am convins pe propria piele ca dorințele frumoase prind contur, ca prietenia învinge și atunci când sufletele persoanelor au o conexiune, distanta nu e nimic altceva decât un detaliu. În vara se fac 2 ani de când am cunoscut-o și personal pe Georgiana, una din bunele prietene virtuale care au apărut în viața mea prin intermediul tău, a admirației comune pe care ti-o purtam separat și totuși împreună.
    Deși sunt atâtea pericole pe internet, oamenii buni trebuie doar descoperiți, pentru ca ei exista în colțișorul lor, iar apoi iubiți. În momentul în care am vazut-o apropiindu-se de banca pe care o așteptam, am simțit parfumul prieteniei adevărate asemeni lui Lenor Diamond and Lotus Flower. Eram tare fericita de prima întâlnire ce a spart gheata. Cu aceeași bucurie dulce a fructelor parfumate a mai urmat una și în curând mărturisesc ca voi simți și aroma celei de-a treia.
    Mulțumim pentru prietenia parfumata, om drag sufletelor noastre. Sper ca măcar sa citești acest comentariu. Te îmbrățișez cu dor!❤

  1. Costea Bianca Maria , 11 mai 2016 at 10:06 AM

    Momentul meu de nu-mă-uita , este momentul de la strigarea ultima dată a catalogului , in clasa a 12-a. Când mi-am auzit numele a fost un moment unic, m-au luat tot felul de emotii, abia puteam sa scot un cuvânt. Este momentul meu de nu-mă-uita , deoarece a fost o victorie , urmată de luarea examenului de bacalaureat si intratrea la facultate. Chiar daca familia nu a fost langa mine in acele momente, a fost langa mine cu sufletul si s-au bucurat la fel de mult ca mine. Este momentul meu de nu-mă-uita, pentru ca a fost si este un moment unic , unic precum Lenor Diamond and Lotus Flower! ❤❤

  1. Țurcanu Otilia , 11 mai 2016 at 10:14 AM

    Logodna a ramas și va fi mereu unul dintre cele mai romantice momente pe care le poate trăi o viitoare mireasa.Faptul ca cel pe care îl iubești iti cere mana si își doreste astfel ,să va construiți un viitor impreuna,nu poate să te facă decat să simți una dintre cele mai mari bucurii pe care le poate simți o femeie.Te vei simți ,în același timp, măgulită ca te-a ales pe tine, fericită și chiar nerabdatoare,dar puțin speriata pentru că iei totusi o decizie care iti va schimba viața .În zilele noastre simpla cerere în căsătorie este asociată logodnei.Atunci când viitorul sot o cere de nevasta pe aleasă inimii sale,cei doi se consideră deja logoditi și uniti prin legământul secret,în cele mai multe cazuri pe care le fac unul către altul Totusi cred că logodnicului meu nu i-a fost atât de ușor să mă ceara de sotie …m-a invitat la o lansare de film cu actorii mei preferați ..făcând cunoștință cu cei mai multi dintre ei ..luând autografe și rămânând cu amintiri foarte plăcute .La un moment dat am ajuns pe covorul roșu..nu știam ce face ,toți oamenii din jurul nostru s-au oprit și ne-au înconjurat .El s-a ajezat jos intr-un genunchi adresandu-mi un discurs emoționant și cerandu-mi mâna oferindu-mi un inel frumos si delicat care se potrivea cu degetele mele finute ..parcă era creat doar pentru mine …Oamenii din jur au început să aplaude și confeti curgeau de sus peste codițele mele împletite ..atunci când am spus DA …Ne-am emoționat foarte tare amândoi el m-a luat în brațe sarutandu-ma și eu aproape am început să plâng de bucurie …Un tort a apărut din mulțime și fericirea s-a transformat in ceva naimaginat adaugandu-se și ciocolată în tot acest cadru minunat . Aceasta este întâmplarea mea de pe covor roșu.. același parfum îl simt si in hainele mele spalate cu Lenor Diamond and Lotus Flower .Îl iubesc pe soțul meu și îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru mine ❤

  1. Irina M , 11 mai 2016 at 8:38 PM

    Salut scumpica :* Ce pot sa scriu..ca din nou ma emotionat foarte tare postarea ta 🙂 <3 Iar eu pot sa zic la rindul meu,la fel cum ai avut tu emotii pe covorul rosu,asa am avut si eu cind am devenit pentru prima data mama.E denedescris in cuvinte..acel sentiment,cite emotii ,cita fericire cind iti tii pentru prima oara omuletul cel mic in brate 🙂 lacrimi de bucurie,ca is sfirsit dupa 9 luni de cind statea in burtica ne-am intilnit cu privirea!Si ..uite cit de curind vei simti si tu acest unic si divin sentiment 🙂 Pupici :* <3

  1. Andreea Alexandra , 11 mai 2016 at 11:08 PM

    Primul meu moment glam a fost banchetul din clasa a XII-a. Emotii peste emotii. Ca sefa de promotie ma implicasem impreuna cu diriginta si cativa colegi in organizarea minunatului eveniment. Imbracata intr-o rochita neagra cu buline argintii, am pasit cu incredere si emotii pe covorul rosu unde ne-au intampinat profesorii si ne-au felicitat. In afara de faptul ca era seara de banchet mult asteptata, era 22 spre 23 mai, la ora 24 mi-au cantat La multi ani, fiind si ziua mea. In seara aia m-am simtit cu adevarat speciala, eram in centrul atentiei, fiind inconjurata de colegii mei dragi si de profesorii minunati dupa care tanjesc si azi. De fiecare data cand ma duc la Slatina si deschid dulapul cu rochitele mele, retraiesc amintirile iar mama imi pastreza vie aceasta amintire cu Lenor Diamond and Lotus Flower. Anul trecut am primit cel mai frumos cadou de ziua mea: baiatul meu. Pe 25 mai este ziua lui, iar anul acesta cand va implini un anisor ii vom lua si motul. Vom sarbatori impreuna cu multa voie buna, inconjurati de familie, nasi, prieteni, un amestec plin de energie precum parfum emanat de Lenor! Te pupam

  1. vladu madalina , 12 mai 2016 at 11:31 AM

    Primul meu glam a fost la nunta surorii mele nu am sa uit niciodata pentru ca virgula casa se „golea” usor usor apoi m_am maritat eu apoi cea mica SI nu stiu dar parca toate mirosurile placute îmi aduc aminte de acasa dulce casa

  1. Adriana , 12 mai 2016 at 2:23 PM

    Momentul meu de nu-mă-uita este momentul in care am absolvit „oficial” facultatea, adica momentul in care am fost declarati absolventi si ne-am aruncat fiecare toca in sus. Bolta salii in care a avut loc evenimentul s-a umplut, si odata cu acest moment si ochii mei s-au umplut de lacrimi instantaneu.. pe de o parte, lacrimile erau de fericire, de usurare ca am reusit sa inchei o etapa importanta a vietii, dar si de tristete, deoarece o persoana foarte draga lipsea de la acest eveniment. Tatal meu pe care l-am pierdut in urma cu 8 ani nu era acolo sa se bucure impreuna cu mine si cu mama mea, dar a fost un moment special in care l-am simit aproape de mine si am simtit ca a fost mereu langa mine si m-a ajutat sa ajung unde au ajuns. A fost un moment incarcat de emotie, un moment de nu-ma-uita..

  1. Buzatu Artemiza Liliana , 13 mai 2016 at 12:06 PM

    O amintire de neuitat care are un loc special într-un colt al sufletului meu este decernarea titlului de doctor. Îmi aduc aminte cu drag de conducătorul meu, un om impunător atât ca ținută cât și ca personalitate, de mama mea, cea mai scumpa ființă de pe Pământ, căreia i-am și dedicat acest titlu și care mă privea admirativ și simțeam încurajările din privirea calda și duioasa, acel sentiment sublim pe care doar o mama îl poate transmite. Eram cuprinsa de emoții, era glorificarea atâtor ani de munca și vroiam ca discursul meu sa desăvârșească aceasta truda, sa încununeze opera. Am pășit încet, cu picioarele tremurande, dar sigur pe culmile succesului spre tribuna și simțeam energia emanata de parfumul de frezie și mosc, de capsune și fructe zemoase care îmi dădea energie și îmi dezmierda simțurile, aceasta măreție pe care o resimt în Lenor Diamond and Lotus flower. Cu toate ca tatăl meu nu mai este printre noi, îi simțeam prezenta acolo și încurajările, personificate in fiecare adiere a acestui parfum, care îmi mângâia fiecare fibra a sufletului. Da, pot sa afirm ca acesta este parfumul succesului.

  1. Zavtoni Elena , 13 mai 2016 at 3:07 PM

    Cunosc acest sentiment cînd pentru prima oară pășești neîncrezătoare în sine, timidă și rușinoasă în fața publicului larg, pe scena de teatru improvizată într-o școală de arte… Ah, e atît de frumos să vezi oameni care abia așteptă să vadă și să asculte talentul tău, dar pe atît de copleșitor, deaorece exact cînd trebuie să urci pe treptele succesului te năvalesc acele emoții puternice de-ți face sîngele să fiarbă în tot trupul tău. E adorabil să-i vezi pe cei dragi cum te susțin, și scapă o lacrimă, pe obrazul bătut de vînt, de mîndrie pentru copilul lor, care a reușit să-și îndeplinească visul din copilărie. De cînd eram mică îmi amintesc cum faceam actorie, spuneam poezii, improvizam viața de familie cu copiii din sat și cu cățelusul nostru Jack, în grădina bunicii plină de căpsune, cireșele și multe, multe flori multicolore asemenea celor de frezie și mosc, care ne îmbătau cu mireasma lor puternică și parfumată.
    Multă energie și multă savoare îmi inspiră și acum dulcea mea copilărie, acum cînd visul meu de a păși pe covorul roșu abia începe a prinde aripi… aripi care îmi învăluie simțurile și mă fac să ma simt admirată și încrezătoare în sine la fel cum o face și parfumul glamuros al Lenorului Diamond and Lotus Flower.

  1. Golea Sorana , 13 mai 2016 at 3:57 PM

    Momentul meu de nu-ma-uita este atunci cand am avut cele mai mari emotii si in acelasi timp flururi in stomac, momentul cand mi-am intalnit baiatul vietii mele, chiar daca pe atunci nu visam la asta❤️

  1. Paula , 13 mai 2016 at 7:19 PM

    Momentul meu de neuitat când am aflat ca sunt însărcinată cu gemeni…a fost un moment unic…eu am trei baietei….si multe momente de neuitat

  1. GabrielaBad , 13 mai 2016 at 7:25 PM

    Momentul meu de nu-mă-uita este prima mea prezentare de moda cu toate emotiile si trairile adunate.

  1. Cristina Dumitrache , 13 mai 2016 at 7:27 PM

    Amintirea de neuitat și de povestit nepoților este banchetul din clasa a12a …l.am făcut în bulgaria și am purtat o rochie lunga verde smarald cu care am făcut la miezul nopții o ședință foto pe plaja …superb, de neuitat , clipe frumoase și un nou început, toate acestea descriu cel mai bine acel moment de nu mă uita.

  1. Corina , 13 mai 2016 at 7:27 PM

    Un moment de neuitat este acela cand l-am luat pe catelusul meu Moxi, era vara, foarte cald afara. Avea 1 luna jumate si era ca o gogoasa cu blana, mititel, caldut si pupacios. Doamne! Mi-a ramas in suflet ca propriul meu copil, il am si acum, dupa 5 ani…bucuria mea mica la care tin enorm <3

  1. Olesea , 13 mai 2016 at 7:28 PM

    Momentul meu pe care nu am să-l uit niciodată a fost cînd am născut fetiță și am sărutato prima dată avea în miros de bebeluș care ma topit

  1. Pana mihaela , 13 mai 2016 at 7:28 PM

    Un moment pe care nu o sa îl uit toată viața este ziua în care mi.am întâlnit sufletul pereche,o zi de ianuarie mohorâtă și friguroasa pe care el mi.a făcut. O mai frumoasa cu un simplu zâmbet. …

  1. Laura C. , 13 mai 2016 at 7:29 PM

    Recunosc, am stat cateva clipe sa ma gandesc care dintre amintirile ce m au invaluit , sa o povestesc. Nu mi a fost greu insa sa aleg dupa amiezile in gradina bunicilor.. Ce miresme.. Ce liniste.. Incantator.

  1. Cristina Valentina Gavrila , 13 mai 2016 at 7:30 PM

    Nu reusesc sa ma rezum doar la unul ! Atunci cand am nascut fetitele …wow! Nici nu pot sa descriu in cuvinte sentimentele … a fost dragoste la prima vedere si o emotie atat de puternica incat am uitat de toate durerile si am inceput sa plang(de bucurie) ! A fost ca ceva magic…ireal! Si acum ori de cate ori vad ca se naste un bebelus imi aduc aminte si ma emotionez. Iti doresc sa ai parte de aceleasi momente!

  1. Denisa , 13 mai 2016 at 7:36 PM

    Bună. Sincer momentul meu de „nu mă uită” este si va rămâne ca un tatuaj peste viața mea,și anume clipa in care pășesc in casa bunicilor mei dragi. Mirosul amețitor ,încă de la primi pași făcuți in curte a imobilelor si a trandafirilor ,mirosul fin și proaspăt a florilor din copaci din curtea din spate…iar puțin mai înăuntru cuptorul cu plăcintă caldă ,plin de miresme delicios de de îți vine să le infuleci prin aer… Macul cu familia,usor amețitor doar plin de aromă,brânza dulce cu stanfidele și romul îmbătător… Dar cel mai -nu ma uita,-chiar mirosul bunicilor mei,un miros „cald,” un miros care era ACASĂ! Te pup.

  1. Stînga Nicoleta , 13 mai 2016 at 7:38 PM

    Si mie îmi trasare amintiri când port intr-o noapte o rochie de gala si eu am amintiri de exemplu la balul bobocilor cand am participat si am avut o rochie de invidiat superba cu miros atât de frumos si de catifelat mirosea a noua hmmm can îmi aduc aminte ???????

  1. Alexandra Gane , 13 mai 2016 at 7:44 PM

    Apropo de Lenor… Imi amintesc cand am spalat hainutele bebelinei prima data si am folosit Lenor pt un miros de basm, ne pregateam bagajul pt maternitate 🙂 Au urmat zile frumoase si pline de emotie care tin si acum si sunt convinsa ca vor urma o viata! De atunci am cu adevarat amintiri frumoase pe care mi le aduc aminte cu mare drag! Te pup si iti doresc nastere usoara :*

  1. Mirela , 13 mai 2016 at 7:45 PM

    Momentul meu de nu-ma -uita a fost când am fost a ecografie pentru prima data si am auzit bătăile Inimii bebelusului pe care abia sa vina pe lume.Imi amintesc ca in cabinetul dnei doctor mirosea a crini ce ma dus cu gândul la bunicul meu care indragea aceste flori deosebite.A fost un sentiment la care am lacrimat si pe care nu il voi uita niciodata.

  1. Lacatus Alina , 13 mai 2016 at 7:45 PM

    Buna!
    Momentul meu de „nu – ma -uita”…
    Nu am avut niciodată posibilitatea in trecut..sa am o rochiță dorita…pt ca nu puteam sa-mi permit…mergeam la cules porumb pe banii ,la oameni si satul meu..asa reușeam sa cumpăr o pereche de blugi!
    Am plecat la vârsta de 19 ani in Italia…la munca..nu cunosteam pe nimeni , eram o străină între străinii. .am reusit cu anii lucrați. .sa refac casa părinților, iar anul trecut ma-m căsătorit doar la primărie …am facut asa un prânz între ce-i mai apropiați, iar rochiță cumpărată era verde tiffany…simplă, dar superbă!
    Acela era momentul meu ,plin de parfumuri a verii. ..iulie 2015…ma simțeam in sfârșit ca o prințesă! A fost un moment unic si special in viața mea ,de până acum !
    Te pup cu drag!?

  1. ancuta oltean , 13 mai 2016 at 7:49 PM

    Momentele ”de nu ma uita ” sunt cele ale copilăriei mele ..copilărie petrecută la țară ! Parfumul florilor ,ierbii ,parfumul naturii .Îmi amintesc cu nostalgie parfumul aromat al florilor mele de suflet ,Regina Nopții ,care pur şi simplu era o terapie curată ! Îmi amintesc plimbările desculță în iarba udă,bucuria curcubeului după ploaie ..imi amintesc cu drag de tot .
    Cum ne inglodeam în nămeți de 1 m în iernile geroase şi cum stăteam la săniuş până seara târziu . Astăzi fiind ziua internațională a dorului îmi aminteam cu nostalgie toate aceste prețioase momente,încă le retrăiam ! Păcat ,că ,alți copii nu mai trăiesc sănatos ,cum este normal ..trăiesc intr-un mediu toxic ,fără a-şi traii copilăria !
    Ție Adela ,îți doresc sarcină usoară si multă fericire ! Te pup ?

  1. Anca Damian , 13 mai 2016 at 7:56 PM

    Imi amintesc cu drag, de banchetul clasei a 8-a cand mama mi-a luat prima mea rochie eleganta noua. Pana atunci hainele surorii mai mari erau purtate de mine cand ii ramaneau mici. Dar de data asta am avut rochia mea. Roz cu motiv floral, foarte draguta. Cu mare drag imi amintesc…

  1. Cristina Neagu , 13 mai 2016 at 7:57 PM

    Momentul meu de „nu mă uita” chiar este unic și nu îl voi uita niciodată. Primul eveniment la care am participat alături de iubitul meu! Deși eu am 18 ani,iar el 21 ,amândoi am trăit această experiență pentru prima oară. Am fost invitați la starea civilă a unei prietene,eu am optat pentru o rochie „princess” ,culoarea negru,tocuri,părul a fost coafat pe măsură. Eram foarte emoționată, speram să fiu pe măsura așteptărilor lui;când m-a țintuit cu privirea pur și simplu nu a mai scos niciun sunet,mi-a luat mâna într-a lui și mi-a sărutat-o,spunându-mi că sunt incredibil de minunată. Bine înțeles, și el arăta splendid.
    După trei ore petrecute la restaurant, a cerut să se pună melodia mea preferată (Holograf-Să nu îmi iei niciodată dragostea”) . Auzind începutul melodiei, am simțit cum mi se furnică pielea, iar el venind spre mine,m-a invitat la dans. Aveam mii de emoții, inima îmi bătea foarte tare,simțeam o fericire incomensurabilă,pur și simplu aveam lacrimi în ochi de fericire,eram părtașă la primul dans alături de iubitul meu! Ne sorbeam din priviri,mă simțeam ca o prințesă,el mă facea să mă simt așa,eram în centrul atenției . A fost primul meu dans, a fost minunat, perfect! Cu siguranță îmi voi aminti mereu de acest moment unic.
    Te pup Adela,sper să îți placă momentul meu de „Nu mă uita”

  1. Ciulpan Andra Florina , 13 mai 2016 at 8:01 PM

    Momentul meu „de-nu-ma-uita” pana acum a fost cu siguranta acela cand am acceptat sa fiu iubita actualului meu prieten…Era luni..Asteptam cu nerabdare sa se termine ora de germana ca sa pot merge in chioscul liceului sa i dau raspunsul la intrebare.Aveam 16 ani,eram foarte timida si ma gandeam oarecum cu teama la ceea ce avea sa urmeze..Stiu doar ca eram foarte emotionata si am zis un „da”foarte repezit:))In prezent suntem impreuna de 9 ani si mereu cand ne amintim de ziua respectiva ne amuzam copios

  1. simona sambeteanu , 13 mai 2016 at 8:06 PM

    Draga mea Ade,povesteata ta imi aminteste de povestea rochitei mele de la cuninia civila. Rochita pe care nu o voi putea uita,caci purtata atunci eram insarcinata in 7luni.imi aduc aminte si acum ca purtam pe langa rochita crem elenganta un parfum de iasomie si mosc. Clipe de neuitat,petrecute alaturi de cei dragi sufletului meu.

  1. Dugulescu Alexandra , 13 mai 2016 at 8:07 PM

    Pentru mine monentul de nu-ma-uita este unul foarte special deoarece de curand am fost ceruta de sotie anul acesta fix de ziua mea de nastere pe 12 aprilie de cel mai minunat om, de barbatul pe care il iubesc cel mai mult.<3

  1. Dugulescu Alexandra , 13 mai 2016 at 8:17 PM

    Ca si o continuare a momentul descris de mine mai sus, cred ca as mai putea avea inca un moment de nu-ma-uita, deoarece rochita din imagine as purta-o la cununia mea civila care va avea loc foarte curand..

  1. Alina I , 13 mai 2016 at 8:17 PM

    Hmm, al meu moment de „Nu mă uita” este metaforic. Este spatele aluna al bunicii, pe care mi-l amintesc printr-un miros de mere coapte. Sa mă explic: ani de zile am dormit cu Ea, și n fiece noapte se trezea pentru ca o mânca spatele-i plin de alunițe. Ca prin ceata auzeam când mă ruga sa o „frectionez”. Mă trezeam, cu un ochi îi vedeam alunele pofticioase de scărpinat și cu altul merele pufoase care se coceau pe soba. Purta cămăși din mătase si mi-e tare drag de buchetul ăsta de „Nu mă uita”.

  1. catana mihaela , 13 mai 2016 at 8:23 PM

    Momente de neuitat avem cu totii primul sarut,prima iubire , prima atingere ,primul ingeras aparut in viata noastra si putem continua pana aici am ajuns eu probabil vor mai fi momente de neuitat in viata mea dar pana acum cele mai divine au fost cand mi am tinut in brate cei trei copii .

  1. Andreea , 13 mai 2016 at 8:24 PM

    Momentul meu de nu ma uita si emotiile spuse de tine le regasesc in ziua in care am avut cununia civila. Oameni dragi alaturi,parinti cu ochii inlacrimati de emotii,noi visatori si plin de emotie pentruu pasul mare pe care il faceam.A fost o zi minunata,rochia a fost vie,colorata iar la fel si buchetul. Mi au dat starea si energia de binee de care aveam nevoie. Imi place f mult rochia ta si sper sa fiu eu fericita castigatoare si sa o port cu mandrie si bucurie :* <3

  1. Fanica Alexandra , 13 mai 2016 at 8:27 PM

    În mintea fiecăruia dintre noi există momente ce declanşează anumite stări şi trăiri sufletului nostru. În sufletul fiecăruia dintre noi sunt atât de multe momente frumoase, de care ne aducem aminte când şi când cu mare drag.
    Deşi a trecut mai bine de un an de atunci , îmi amintesc cu mare drag de reîntâlnirea cu prietenii mei din copilarie ce aş vrea să se repete ori de câte ori avem ocazia. În ciuda faptului că nu ştiu cum de s-a nimerit aşa, mă bucur enorm de mult că am reuşit să retrăiesc, măcar parţial clipe dragi din copilăria mea.
    Luna august este perioada în care cei mai mulţi rămân plecaţi în străinătate se întorc în ţară în concediu, ceea ce s-a întâmplat şi cu prietenii mei din copilărie. Anul trecut, din pură coincidenţă când m-am dus la bunica am observat că o mare parte dintre coechiperii mei la jocurile copilăriei erau în sat, fiecare pe la rude. Întâlnindu-mă cu 2-3 dintre aceştia am decis să ne intâlnim într-o seară să mai stam de vorbă şi să vedem ce modificări au apărut în viaţa fiecăruia dintre noi.
    Următoarea sâmbătă am reuşit să ne strângem 10 dintre noi, după n telefoane şi nenumărate pregătiri. Întâlnirea a avut loc la mine acasa , eu ocupându-mă de tot ce a ţinut organizarea serii, O dată cu lasarea serii prietenii meu au început să apară, astfel petrecerea începând.
    Chiar dacă au trecut mai bine de 10 ani de atunci, nici unul dintre noi nu a uitat de serile în care făceam foc în drum, unde coceam diverse fructe în funcţie de sezon ( mere, pere, gutui, cartofi, etc .).
    O adevărată dilemă a fost alegerea filmului datorită faptului că mare parte dintre noi le văzusem, atunci ajungându-se la concluzia de a ne uita la un film animat să retrăim în totalitate acele momente din copilărie, filmul ales fiind „The Snow Queen 2”. Deşi iniţial am fost speriată de ideea de a ne uita la un astfel de film, se pare că a fost o idee genială şi seara a fost una de neuitat, în fiecare dintre noi făcându-şi simţită prezenţa copilul de altădată!

  1. Marinela Lungu , 13 mai 2016 at 8:37 PM

    Momentul de neuitat…acela in care mi-am tinut cartea in maini pentru prima data. Dupa multe vise naive, sperante daramate si asteptari, ajunsesem sa traiesc momentul meu de bucurie suprema. Stiam cu o zi inainte ca e gata si ma asteapta sa vin sa iau intregul tiraj…
    Si totusi, cand am tinut prima data cartea in maini, credeam ca visez. Dar era mult mai mult decat un vis, era o realitate! Lacrimile imi jucau in ochi si nu aveam niciun cuvant…toate mi se oprira in gat. Emotiile ma depaseau. Persoana de langa mine ma privea, de asemenea cu emotie, intelegandu-mi bucuria. N-o sa uit nicicand gustul dulce al acelor lacrimi ce curgeau pe buzele mele care luasera forma unui zambet plin de lumina…

  1. Voicu Marinela , 13 mai 2016 at 8:42 PM

    Pentru mine familia este cel mai important lucru din lume, deci fiecare zi alaturi de ei reprezinta momente de neuitat. Un alt moment de neuitat ar fi sa imi intemeiez familia pe care mi-o doresc cel mai mult doar ca pentru acel moment mai am de asteptat. 🙂

  1. Gabriela Roxana Ionita , 13 mai 2016 at 8:47 PM

    Ea…il astepta cu teama,dorinta si daruire acolo unde s-au vazut intaia oara,atunci cand a stiut ca destinul nu e mit,ca o forta suprema a vrut ca sufletele lor sa se gaseasca,ori,poate,sa se regaseasa. Ochii ei erau acum mai tristi,dar mai puternici,dupa ce a trebuit sa zambeasca,sa mearga,sa respire fara el atat de mult.Iar el,el venea spre ea cu speranta ca timpul a fost un prieten,ca timpul le-a dat,de fapt,sansa de a vedea si simti ca oriunde ar merge,orice ar face,sunt sortiti unul altuia.
    S-au simtit inainte de a se vedea, apoi…cu fiecare pas facut unul inspre celalalt, lumina era mai calda,mirosul de salcam rasfat de soare parea mai intens, susurul apei parea un cantec al zanelor. Nu si-au spus nimic! S-au privit adanc,direct in suflet, prin ochi. Atunci el parea ca a asteptat o viata sa spuna ce avea de spus,cuvintele s-au impreunat si i-a pus intrebarea. Ea stia ca doar in doi pot spune o poveste, a spus „Da,ma casatoresc cu tine” sincer,cu glas patrunzator. Imbratisarea de atunci ramane eterna,ramane momentul de nu-ma-uita,fiindca ei,atunci,vedeau unul in celalalt bucati din Paradisul sfant.

    Au trecut 3 ani de atunci, de atunci tot strangem momente de neuitat,noi 2 si baietelul nostru.:-)

    Rochia e minunata, mi-ar placea sa avem cu toate o rochie „incarcata”cu incredere si energie buna.

  1. Andreea , 13 mai 2016 at 8:51 PM

    Acest imbietor miros nu-mi aminteste de balul de absolvire deloc,nici de vr.un eveniment pompos,imi aminteste de gradina bunicilor,de odaia unde bunica le aseza bland intr.o vaza,de diminetile cu roua cand toata curtea mirosea divin. As vrea sa mai pot avea asta.

  1. Sibinescu Raluca , 13 mai 2016 at 9:01 PM

    Am multe momente de nu ma uita,dar in fiecare zi…Imi aduc aminte de tatal meu, care nu mai este printre noi, si de mirosul lui de tutun, cat de mult ma iubea, cat de mult iubea povestile mele, cat de mult iubea rasul meu..si imi amintesc toate lucrurile mici pe care el le facea, de la pictarea unei icoane, la gatirea unei mese copioase. Imi amintesc anumite expresii pe care le folosea si imi amintesc rasul lui. Imi este foarte greu sa vorbesc despre el ca o amintire, si aceea amintire sa fie asa de dureroasa si placuta in acelasi timp,Uneori ma trezesc dimineata cu un gol in stomac, un gol in suflet….Dar am incercat sa merg mai departe si sa traiesc asa cum el si-a dorit si asa a venit si alt moment de neuitat, cel mai important moment al meu, momentul cand am nascut o fetita frumoasa, care miroase a fericire, a speranta, care a umplut toata inima mea, toata viata mea…Tata isi dorea o nepotica, si stiu ca de acolo Sus, zambeste si ii indruma pasii…..

  1. Topala Laura , 13 mai 2016 at 9:06 PM

    Imi amintesc cu drag de excursia de la Breaza din clasa a 11a ,unde l-am cunoscut pe iubitul eu,cu care sunt si acum,dupa 4 ani, impreuna !

  1. Sime Ancuta-Diana , 13 mai 2016 at 9:17 PM

    Buna Adela,esti o drăguță și mereu îți ascult piesele cu drag,esti o viitoare mamica foarte frumoasa.Momentul meu de nu ma uita este momentul în care l-am adus pe lume pe băiețelul meu,Alexandru,moment în care simți niște emoții și sentimente pe care nu le poți descrie în cuvinte.Pur si simplu,este o minune ceea ce Dumnezeu face prin noi femeile,iar momentul în care faci cunoștința cu minunea aceea mică din burta este neprețuit.Baietelul meu are aproape 4anisori si îmi spune că mă iubește,ca sunt cea mai tare mamica,ca sunt iubițica lui și multe altele.Ma bucur pentru tine ca urmează să treci si tu prin aceste clipe minunate,te pup si îți urez nastere usoara.Aaaa…rochiță este superba

  1. Petrisor Iacinta , 13 mai 2016 at 9:19 PM

    Momentul meu de nu ma uita este cu siguranta atunci cand mi-am cunoscut sotul,intr-o seara de toamna care s-a dovedit a fi cea mai norocoasa zi!

  1. stana georgeta andreea , 13 mai 2016 at 9:20 PM

    Povestea mea de neuitat este povestea care continua pana.n prezent….si zi de zi se mai inchide fila cu fila…..povestea mea de neuitat ar putea sa poarte numele Tau :-*

  1. Marinescu Giorgiana , 13 mai 2016 at 9:30 PM

    Momentul meu de nu ma uita? A fost putin dureros pentru mine, dar m-a ajutat sa fiu cea mai fericita acum 🙂 In urma cu 4 ani, in Octombrie, pășeam ca „boboc” pe scările Facultății de Farmacie… Sute de oameni, iar eu o adolescenta de 18 ani care avea aproape 120 de kg… Nu o sa uit niciodata privirile acelor oameni ațintite asupra mea, priviri care m-am determinat exact in ziua următoare sa ma apuc de slabit, sa duc o lupta crunta cu mine însămi si intr-un an sa ajung sa cântăresc 60 de kg … Pentru mine imaginea aia e lucrul pe care nu o sa-l uit niciodata pentru ca uitându-ma in oglinda acum, la 60 de kg si 1.75 m, imi dau seama ca a fost motivația mea! Acum trec in anul 5 si o sa am absolvirea, iar daca o sa câștig aceasta rochie, o sa o port si o sa apar in fata loc, fiind convinsă ca aceea imagine urâta de atunci de la inceput, va fi înlocuită cu o alta plăcuta care sa-mi bucure sufletul! ❤️

  1. alina , 13 mai 2016 at 9:41 PM

    Rochia ta negra nu imi trezeste nici o amintire….parintii mei nu ar fi putut sa.si permita o rochita atat de costisitoare..era doar un vis o asa rochita..insa parfumul de Lenor imi aminteste cu drag serile de vara de la tara…cand afara incepea sa se intunece,mergeam cu sora mea la scalda…seara…pentru k seara atmosfera era de vis…si ni se parea k aveam lumea la picioarele noastre

  1. Butusina Adriana , 13 mai 2016 at 9:42 PM

    ,, Nu ma uita”,acel moment unic in viata de care imi amintesc de fiecare data cu fluturasi in stomac este clipa ,,puritatii”,asa imi place mie sa o numesc,clipa cand am imbracat rochia care ne transforma in femei…emotie, puritate, iubire…Te pup! ,,Doar tu vii,dar si pleci nevazut, nestiut, cald si placut…ca o privire…”melodia sufletului meu…

  1. DoinaBoța , 13 mai 2016 at 9:47 PM

    Parcă mai ieri a fost primul meu bal de absolvire a liceului..mamă ce emotii cu bacul si gindul la rochița pe care urma să o îmbrac la seara în care ni se înmînau diplomele..și diploma pentru competențele la învățătura..meritul pentru care munceam tot anul..parcă mai ieri a fost acea zi..pe care mi-o amintesc cu drag și mă trec fiorii..rămasul bun cu colegii și profesorii de care și azi imi este dor..sfaturile pentru o viață..fiecare din noi își amintește cu drag anii de liceu..Îmi amintesc și acum buchetul de flori pentru diriginte..un miros atit de curat precum Lenor Diamond and Lotus Flower..Ce coincidență Adeluța, asemeni am purtat și eu o rochiță neagră scurtă..amintiri și din nou amintiri..să știi căci m-aș întoarce în acele momente măcar pentru o clipă..să mai pot simți din nou acei fiori..Fiecare etapă din viață ne lasă amintiri plăcute de care n-am vrea să ne despărțim..amintirile sunt parte din noi așa cum fiecare și le amintește ori de cîte ori simte nevoia..Adeluța rochița ta este minunată și mereu te apreciez pentru firea ta veselă,energică..dacă aș avea șansa să cîștig rochița ,simt că energia ta pozitivă este îmbibată în ea, ar avea puterea de a o transmite și mie zi de zi atunci cînd o voi îmbrăca!!

  1. Valentina gavrila , 13 mai 2016 at 10:00 PM

    Momentul meu de ” nu ma uita” a fost ziua nuntii,ziua si momentul in care am imbracat superba mea rochita,momentul in care parintii mei au fost emotionati pana la lacrimi,momentul in care tatal meu s.a ridicat prima data in 6 ani din carutul cu rotile,ptr a ma lua in brate si a.mi sopti cele mai incurajatoare vorbe,momentul in care copila mea draga m.a privit ca pe o adevarata printesa…momentul in care sotul meu m.a privit cu lacrimi in ochi si mi.a spus cat de mult ma iubeste,si momentul in care ne.am jurat iubire vesnica in fata tatalui nostri Dumnezeu! Da,el este momentul meu de ” nu ma uita”

  1. Visan Ana , 13 mai 2016 at 10:04 PM

    E vorba de acea dimineata de vara petrecuta in casa batraneasca… un soare prea fierbinte, un aer prea inchis, o nefireasca aroma de zmeura, capsune, afine… stiam ca sunt fructe de padure in cana de pe masuta alaturata. O stiam cu ochii inchisi, prin vis simteam parfumul proaspat venit parca dintr-o dimensiune imbalsamata. A fost o senzatie minunata, de apartenenta la doua lumi – si totul datorita bunicii si a gandului nevinovat de a-mi lasa o gustare dulce dimineata.

  1. Ana Rusu , 13 mai 2016 at 10:07 PM

    Povestea mea de covor roşu s-a întâmplat anul trecut la absolvirea celor 4 ani de facultate.
    M-am dedicat total organizării festivității, m-am ocupat de toate detaliile împreună cu ceilalți 3 reprezentanți ai specializărilor ce au promovat, de la şedința foto pentru album, până la localul unde s-a ținut banchetul. Am vrut ca totul să fie perfect şi a fost 😀
    Toată sala a amuțit în fața emoțiilor transmise video de părinții studenților străini. Totul a fost aşa cum am visat că va fi.
    Momentul cel mai emoționant a fost atunci când la finalul discursului meu, mi-am văzut mama în picioare, lăcrimând şi aplaudând , avea în față un inginer cu multe reuşite, dar era tot fetița ei pe care o învățase tot ce avea ea mai bun. A fost momentul în care mi s-au înmuiat picioarele pentru că abia atunci am realizat cât de important este ceea ce eu am reuşit, în ochii mamei.
    Momentul glamour a fost recepția de la banchet, m-am simțit ca o adevărată divă atunci când am păşit la brațul iubitului meu, mai mult decât mândru, iar fotografii ne imortalizau toate mişcările.
    A fost mirific!

  1. Abramiuc Elena , 13 mai 2016 at 10:32 PM

    Momentul meu de nu ma uita, pe care as vrea sa ti-l povestesc acum, este legat de amintirea bunicilor mei dragi. De serile de iarna, in care noi 4, bunicii si sora mea, ne cuibaream la caldura de neuitat a cuptorului cu lemne, in cameruta in care dormeam cu totii si unde seara de seara, ascultam povestile bunicilor, ori sufletul ne era incantat cu cele cateva casete cu muzica populara, pe care bunicii le pastrau cu sfintenie. Asteptam cu nerabdare sa se coaca cartofii din gradina proprie, alteori narile ne erau ademenite cu mere coapte sau ne imbulzeam pe langa ceaunul cu lapte de pe plita cuptorului, in care tocmai ce fiersese mamaliga. Inchid ochii si simt inradacinata in suflet aceasta amintire, amintirea caldurii din lumea noastra, pe care am trait-o seara de seara, in lunile de iarna, timp de 7 ani, pana cand acest vis s-a terminat. Insa am trait-o atat de intens, incat nu trebuie decat sa simt mirosul acelor vremuri si dorul imi este alinat.
    Te pup cu drag!

  1. Alexandra , 13 mai 2016 at 10:35 PM

    Eu pe scurt…. Ami doresc aceasta rochie pentru ca as purtao cu drag la botezul micutului meu care e pe drum si an 8saptamani voi avea fericirea de al tine la piept. A fost o sarcina dorita si mentinuta cu foarte multe greutati dar sunt fericita ca a trecut pericolul si an sfarsit voi avea si eu un pui al meu

  1. Oana Albu , 13 mai 2016 at 10:40 PM

    Povestea mea nu a avut covor rosu a avut doi tineri care se iubeau si inca se iubesc eu si sotul meu intr-o zi de 5 februarie 2011 am sunat 2 prieteni cuplu si le-am zis la 12:30 sa fie la starea civila…ne-am luat de mana imbracati normal spre casual si am fugit la starea civila unde am spus cel mai sigur si ferici DA din viata mea…acum am 2 baieti frumosi si o familie de poveste…TO BE CONTINUED

  1. Zhilipotok Maria Catalina , 13 mai 2016 at 10:54 PM

    Hello Adela. ? Parfumul descris de tine imi amintește instant de momentul cand i-am dat vestea soțului meu ca o sa avem un bebe.
    Ma tot gândeam cum sa ii dau vestea, prin atata tristete, dezamăgire si neliniște ce se găsea in acele momente ( eram proaspeți veniți in Anglia si nu mergea chiar totul bine ) am gasit momentul sa il anunt de marele eveniment ce avea sa urmeze.
    Mi-am ales ziua, am mers l-am așteptat de la lucru, in drum spre casa ne-am oprit intr-un parc, l-am invitat pe o banca cu privire la un lac, i-am jurat iubire, respect si încredere veșnica urmad sa scot testul de sarcina ( pus intr-o cutiuța legată cu o ața roșie ) si spunându-i ca o fim cei mai buni părinți.
    Lacrimile ne-au cuprins pe amandoi de emotii.
    De atunci lucrurile au început sa se așeze la locul lor si pentru noi iar astăzi așteptam inca venirea pe lume a copilului nostru.
    In data de 14 Iulie, va veni primul nostru copil, o fetița ce va purta numele de Selena Iasmina ( este prima data cand spun numele ei, vreau sa rămână un fel de secret pana la botez ).
    Te apreciez foarte tare si va doresc tot ce este mai bun in viata. Te pup!

  1. Pahon Bianca Oana , 13 mai 2016 at 11:25 PM

    Exista vorba aceea: „cine n.are bunici, sa.si cumpere”. Imi amintesc cu nostalgie de fiecare vacanta in care stateam o buna perioada la bunici. Veneam firava si plecam un pepene. Nu stiu unde incapeau doua feluri de mancare, plus desert. Orele fixe pentru hrana erau nelipsite, exceptand diminetile mele care incepeau pe la 10. Bunca imi facea cartofi prajiti si aveam o cana plina de lapte cu cacao. Nu vedeam altceva mai bun. Tot ceea ce gaseam la bunici, era incomparabil. Jocurile cu prietenii pe ulita, cataratul in pomi, ciresele „imprumutate” de la vecini :)), parca au fost ieri. Am savurat fiecare clipa a copilariei mele. Copilarile fara retele de socializare si dispozitive de comunicare. Copilarie in praf, cu miros de ploaie, desculta pe iarba si inghetata de casa. Ahhh!! Mi.e dor!!! Si ce dor!!! Te pup, Adeluta!

  1. Andreea Anghel , 13 mai 2016 at 11:26 PM

    Seara balului de absolvire. O rochie visinie lunga cu crapatura pe-o parte, un decolteu usor adanc si ultimul moment sub egida calitatii de elev.
    Lacrimi, amintiri, emotii, noi inceputuri, eleganta, acea incredere pe care ti.o da o rochie frumoasa constinta faptului ca deja esti un om matur pe picioarele tale.

  1. Csolti Alexandra , 13 mai 2016 at 11:32 PM

    Momentul meu de nu ma uita nu a fost un moment de covor rosu,dar este atât de adânc întipărit în mintea și sufletul meu încât este una dintre cele mai puternice amintiri ale mele.Ne-am despărțit și nu ne-am văzut de doua luni întregi. Auzisem doar vorbe de la câțiva prieteni comuni unul despre celalalt dar doar atât. Apoi după alea doua luni ne-am revăzut într-un parculet. Nu a fost nevoie de cuvinte,pur și simplu ne-am apropiat,ne-am privit în ochi și ne-am sărutat. Acel sărut a fost cu adevărat de nu ma uita.A fost un sărut de nu te-am uitat,de parca totul continuase firesc fără nici o pauza și totuși era ceva atât de nou,sentimentele acelea care îți umple pieptul și lumea poate sa se prăbușească în jurul tău iar tu sa zâmbești în continuare atâta timp cât încă simți.Atunci,în acele momente,eu am fost cea mai frumoasa fata din lume,cea mai importanta,eu și el și aceeași bătaie de inima în doua corpuri.Acum suntem patru,el are cele mai frumoase trei fete din lumea asta iar pentru mine sărutul lui va fi mereu de nu te voi uita.

  1. Pula mea , 6 iulie 2019 at 10:13 PM

    Sa va ia dracu. Se poate?

  1. Alexandra Ionela Tabacaru , 14 mai 2016 at 1:11 AM

    Cel mai deosebit moment din viata mea,a fost bineinteles cel cand mi-am strans fetita in brate,a fost un moment ce nu il pot descrie in cuvinte,cred ca doar o mama simte emotiile din acea clipa si fericirea cand iti vezi pruncul mult asteptat…la pieptul tau,un moment unic de care imi aduc aminte cu drag,ceva de nedescris,ceea ce vei simti si tu Ade in curand,iti doresc o nastere usoara,te pup si mi-a facut palcere sa cant cu tine o strofa la zilele Brasovului ? acum doi ani cred Pupiciiii

  1. Raluca , 14 mai 2016 at 2:24 AM

    Nu am o poveste atat de speciala ca a celorlalti.. pot doar sa spun ca am muncit de la 15 ani ca sa ma ajut si pe mine dar si pe familia mea si nu mi am permis tot ce as fi vrut.. mi as dori din suflet sa castig rochita, ar fii primul meu castig… 🙂

  1. Corina Stefanica , 14 mai 2016 at 3:58 AM

    Un moment care se leaga de parfumul noului Lenor este cu siguranta amintirea primei mele premiere alaturi de actorii mari pe care ii admiram de o gramada de timp. Totul s-a petrecut fix in clasa a XII -a a liceului, cand ma cazneam să invat cate ceva pentru bac:). Aparusem pana atunci pe scene de o multime de ori in concursurile de teatru pentru incepatori, dar nimic serios. Piesa ”Gaitele” mi-a oferit sansa sa joc alaturi de bos-ii din industrie pe scena mare a teatrului, intr-o sala plina ochi cu oameni care culmea, chiar platisera bani sa ma vada!
    Parfumul noului Lenor descris de tine imi aminteste de mirosul din cabinele teatrului, unde toate actritele se aranjau care mai de care mai frumos, foloseau tot felul de parfumuri extraordinare… pentru ca probabil le ajuta sa intre in rolul de ”cucoane” si cand eu imi puneam sortuletul Zamfirei… chiar daca a fost un rol mic, momentele acelea de la premiera, cu agitatie, cu emotii, cu sala plina vor ramane pe veci in amintirea si in sufletul meu, Nu am cum sa le uit vreodata si nici nu vreau sa le las sa zboare, iar postul tau mi le-a adus si mai puternic in minte. De asta am simtit nevoia sa scriu…

  1. [email protected] , 14 mai 2016 at 9:24 AM

    Esti adorabila Adela. Rochia neagra e ca bunul simt,nu se demodeaza niciodata. Imi place la nebunie rochita mi-ar placea sa o pot castiga. Nu am o poveste legata de rochia neagra….te imbratisez si sa ai o nastere usoara! :-*

  1. Otilia Țurcanu Ariadna , 14 mai 2016 at 9:28 AM

    Imi vorbea cineva la un moment dat ..cu mult patos despre.manierism în moda.Persoana respectivă imi sugera, de fapt era convinsa..ca acest lucru este cel mai important când porți o rochie .Regulile feminității absolute nu se vor schimba radical niciodata,în ciuda curentelor feministe de ultimă ora,a escaladării și alternantei…destul de agresive din ultima generație.Nu am ales întâmplător acest subiect pentru a descrie un moment De nu -ma uita …ci pentru a arăta tuturor femeilor magia rochiilor de seara care ne-au sedus și abandonat.Modă anilor prezenți când vine vorba de feminitate și manirism trage inapoi,decât să penetreze ideea unui viitor incert.Sigur ca acum există mai multe alternative,sigur ca opțiunile sunt din ce în ce mai diverse.Dar e suficient să analizezi comportamentul femeilor pentru a înțelege ca,de fapt ,de cele mai multe ori tratează moda tot așa cum tratează poveștile de amor.Si nu edeloc intamplator!Am o amica destul de supărata pe viață și pe barbati.Feministă,cinica,teribil de inteligenta.Dar,ori de câte ori vine vorba despre o ținută destul de complexă de seara,amica respectivă sare din blugii ei grunge,își arunca bocancii și caută soluții extrem de glamour.Ea feministă înfocată,cea care obișnuia să râdă de fetele care se rujau în băile discotecilor,cea care sfida ideea de tocuri etc ,…ea a juns să mă întrebe pe MINE care e cea mai frumoasa nuanță de ruj rosu si unde poate găsi cea mai în vogă rochie neagra pe care să o poart pe covorul roșu..Despre asta vorbesc despre gustul încă tânăr al frumuseții sufletului.mmdaca tu ai încredere în tine poți dobora orice munți .Amica aia a mea încă caută o rochie neagră pe care să o poarte și să facă senzație la o petrecere ..cred ca aceasta ar fi minunata mai ales că are si o poveste frumoasă ..Dar esențialul cel mai important este ca vreau sa spun tuturor femeilor să aibe încredere în ele ptc asta vad si ceilalți din jurul lor .Sa fie demne în orice fel de rochie fie ea de seara ori mai extravaganta, să aibe puterea de a privi în sus și să nu stea cu capul plecat să îi fie rușine de silueta ei ori de alte lucruri care chiar nu CONTEAZA.Contează să ne simțim noi bine în ceea ce purtam și asta vreau să le învăț pe toate femeile din jurul meu !

  1. Cojanu Emilia , 14 mai 2016 at 10:42 AM

    Era o zi superba de mai, eram agitata cu ce o sa port in ziua in care se va incheie o noua etapa din viata mea…am gasit rochita dupa multe cautari,era o rochita neagra si eleganta exact ce-mi doream pentru acest moment deosebit. Am zis gata, sunt pregatita pentru festivitate…se incheiase un capitol al vietii mele, capitolul facultate. Am ajuns in fata universitatii…m-a cuprins emotia, tot corpul tremura si paseam cu frica.Parintii, prietenii, profesorii, colegii toata lumea erau cu ochi pe noi, dar era o zi speciala.Toate florile primite, imbratisarile si cuvintele frumoase mi-au inmiresmat sufletul, pe retina va ramane la infinit imaginea cu ziua aceea. Mirosul lunii mai nu va disparea niciodata din suflet meu, ci voi fi inconjurata la infinit de acele clipe marete, pline de farmec si de multa magie.

  1. Ecaterina Petruca , 14 mai 2016 at 10:56 AM

    Momentele cele mai frumoase sunt atunci cand esti inconjurat de persoane dragi, care te iubesc. Cel mai frumos moment din viata mea e atunci cand urc pe scena si cant. Toate concursurile, au avut farmecul lor, premii, prieteni, public, aplauze, amintiri frumoase. Insa un moment special si cel pe care nu il voi uita a fost atunci cand am urcat pe scena pentru a le canta copiilor dintr-un centru de plasament. Nu voi uita niciodata bucuria de pe fata lor, lacrimile de fericire si zambetul lor simplu si atat de sincer. Am avut cel mai frumos public, iar acel moment va ramane mereu in sufletul meu.

  1. Stefan Lavinia , 14 mai 2016 at 10:56 AM

    Lenor Diamond and Lotus Flower m-a ajutat sa fiu increzatoare in mine la unul dintre cele mai importante evenimente din viata mea: absolvirea liceului. Ma simteam mandra ca am terminat liceul, dar cumva neincrezatoare in mine pentru ca nu stiam ce ma asteapta in viitor. Dar sfaturile mamei, incurajarile iubitului si urarile sincere din partea colegelor m-au ajutat sa trec peste emotiile absolvirii, mi-am luat premiul iar seara am stralucit in rochita mea rosie care imprastia peste tot parfumul dulce de capsune rosii. Si acum imi amintesc increderea pe care am capatat-o dar si admiratia cu care eram privita!

  1. Nae Alexandra Georgiana , 14 mai 2016 at 1:02 PM

    Imi amintesc cu mare drag despre vacanta la Baile Felix,anul trecut a fost in luna Octombrie dupa nunta noastra.
    A fost atat de frumos,apa calda,plimbari,distractie,a fost ceva de vis….Am vazut Lacul cu nuferi,broaste testoase foarte frumoase:-)….
    Sper ca se va repeta curand,au fost cu noi si nanasii nostri dragi pe care ii iubim:-)…
    Aceasta este povestea mea,te pup Adela esti o frumoasa <3

  1. Ramona Laouiti , 14 mai 2016 at 1:13 PM

    Momentul meu de glorie a fost când am absolvit Facultatea de Drept. Mă copleșeau sentimente de emoție, încredere și entuziasm. Simțeam cum visul meu devenea realitate. Urma sa devin acel spirit justitiar care lupta pentru aplicarea în mod corect a legilor și respectarea drepturilor omului. Ceremonia a fost deosebita, plutea în aer un parfum imbietor de lotus, frezie și mosc care îmi dădea curaj și energie, aroma pe care o regăsesc acum în Lenor Diamond and Lotus flower. Mă simțeam învingătoare, priveam cu drag chipul mamei căreia îi datoram aceasta reușită și pot sa afirm cu tărie ca tot ce sunt sau mi-as dori sa devin îi datorez îngerului care este mama.

  1. Mariana Popescu , 14 mai 2016 at 1:23 PM

    S-au cunoscut demult, demult, în alte vremi….ea avea 17 ani, el 23…ea o frumoasă fată de chiabur, el, un băiat simplu, de ţăran.

    La fel ca în basme, el a văzut-o şi s-a îndrăgostit pe loc de ea, ea…îl privea timidă, aşa, doar pe furiş, când intra în curtea casei părinţilor ei. Unul spera, altul visa…Părea aproape imposibil să fie vreodată împreună. Diferenţele dintre ei, destule, erau evidente. Cred, însă, că şi-au dorit atât de mult să fie împreună, încât Cerurile le-au oferit această şansă.

    – Bunico, ne mai spui, te rog, încă o dată, povestea voastră de dragoste?!

    Aşa o rugam pe bunica, aproape în fiecare an, în vacanţa de iarnă,seara, târziu, să ne ducă, pe aripi de poveste, în lumea tinereţii ei. Toţi cei 3 nepoţi ascultam fascinaţi, an de an, povestea de viaţă a bunicilor mei.

    Bunica se îmbujora de fiecare dată, parcă iar avea 17 ani şi nu se dădea povestită dar bunicul, ştrengarul fecior simplu, de ţăran, poate mândru că cea mai frumoasă fată din sat e a lui, intra repede în jocul nostru.

    Şi ne povestea cum străbunicul meu, om aşezat, care făcuse Liceul la Braşov şi vorbea 5 limbi străine, simţind cum aveau să arate vremurile ale căror nori negri băteau deja şi deasupra curţii lui, a acceptat ca fata lui frumoasă să „se ducă” după flăcăul ce îl ajuta în gospodărie.

    Şi nu a procedat rău deloc, pentru că ştia el ce avea să urmeze: comuniştii l-au deposedat de avere, de pământuri, iar fata lui trebuia să se mărite cu un băiat harnic, care să poată avea grijă de ea. Şi aşa a fost! Aşa s-a întâmplat atunci şi aşa se întâmplă şi acum, când amândoi au trecut de 90 de ani.

    M-a fascinat întotdeauna grija şi atenţia cu care bunicul a tratat-o întotdeauna pe bunica. Parcă ar avea cu el cel mai de preţ lucru din tot Universul, de care trebuie să aibă grijă şi pe care trebuie să îl ocrotească, astfel încât să nu i se întâmple nici cel mai mic rău.

    Atent, prevăzător, grijuliu, iubitor! Pentru că bunica mea este cel mai preţios dar din viaţa lui. Iar bunica i-a purtat întotdeauna şi îi poartă şi acum, o grijă şi un respect aparte.

    Când eram mai mică, nu înţeleam foarte bine cum se leagă comunicarea între ei. Simţeam că este ceva special dar nu îmi puteam explica foarte bine. Mi se părea însă fantastic să îi aud cum povestesc tot timpul unul cu celălalt. Se completau perfect. Cu voci blânde unul începea o idee, celălalt o termina.
    Aproape că ştiau tot ce gândeşte celălalt. Şi la fel e şi acum. O ţin minte pe bunica cum, seara, toamna, alerga în curte la bunicul cu vreun pulover în mână, stând atentă lângă el până se îmbrăca, nu care cumva ca acesta să răcească. Se ajutau foarte mult în tot ce însemna viaţa la ţară, care nu a fost deloc una îngăduitoare şi au trebuit să muncească cot la cot vreme de zeci de ani pentru a-şi construi de la 0 o viaţă şi pentru a le oferi fetelor lor, tot ce se putea mai bun. Nu i-am auzit niciodată certându-se. Nu i-ai auzit niciodată ridicând tonul unul la celalalt. Pare aproape ireal, ştiu, ceea ce face povestea lor de viaţă şi mai fascinantă. Au un cult al valorilor extrem de clar.
    – Tu fată, îmi spune bunicul, respectul e cel mai de preţ într-o căsnicie. Fără el, nimic nu ţine. Toate trec pe lângă el. Dacă nu ai respect, nu ai nimic!
    Probabil aceasta este cheia. Cea pe care generaţiile de astăzi nu o mai găsesc nicăieri. Probabil am pierdut-o în drum de acasă înspre şcoală…

    Bunicii mei nu vorbesc de iubire, le e uşor jenă să o facă, lucrurile intime nu se aduc pe tarabă în faţa celorlalţi dar „respectul” despre care ei vorbesc mereu, include mult mai mult decât iubirea. E un cocktail în care ei au ştiut să pună vorba bună, sinceritate, voioşie şi linişte, tandreţe, înţelegere, îngăduinţă, protecţie…Şi dacă asta nu e iubire adevărată, atunci nu ştiu cum s-ar putea numi.
    Aceasta este povestea de viaţă, reală, pe care bunicii mei o trăiesc încă, unul alături de celălalt, umăr lângă umăr. Poate că anii lor sunt mulţi dar nu suficienţi.
    Poate că au îmbătrânit, dar ochii lor, atunci când se privesc unul pe celălalt, sunt la fel de tineri şi de vii ca atunci când ea avea 17 ani şi era cea mai frumoasă fată din sat iar el avea 23 de ani şi era un flăcău mândru şi voinic.

  1. Maria Radu , 14 mai 2016 at 2:04 PM

    Eu imi amintesc de absolvirea facultatii…
    Eram glam pentru ca deja eram absolventa, trecusem de adolescenta si aveam deja alt aer. Insa nu pot uita niciodata buchetul primit de la tatal meu care desi nu era prezent a vrut s-ami arate ca e cu mine acolo! Parfumul florilor, frumusetea lor mi-au oferit bucuria momentului!

  1. Daniela S , 14 mai 2016 at 2:59 PM

    Aveam o stare de exaltare, dar şi nişte emoţii copleşitoare. Mă ridic voioasă şi alerg către bucătărie : trebuie să mănânc ca să prind putere pentru ce va urma, mi-am spus în gând. Este ziua mult aşteptată, ziua absolvirii. Alerg să mă îmbrac repede şi-mi arânjez părul în grabă, ca un copil entuziast de prima zi de şcoală.Intru în sediul facultăţii şi mi se dezlănţuie o imagine feerică. Am simţit parfumul împlinirii în acea zi, al reuşitei, satsfacţiei şi siguranţei, toate îmbinate într-un elixir frenetic…
    OOO!!!!….Ma journée magique- 13!!!

  1. Violeta , 14 mai 2016 at 3:52 PM

    As vrea sa am intotdeauna in suflet fericirea ca sunt iubita, ca am un copil, ca am un sot, frati si parinti.

  1. Lemnaru Mihaela , 14 mai 2016 at 5:27 PM

    In fiecare zi incerc sa imi pastrez in minte cate un moment de nu-ma-uita.
    Fie ca sunt privirile mandre ale parintilor mei cand le povestesc despre viitoarea cariera..
    Sau atunci cand fac prietenii dragi sa zambeasca..
    Sunt momentele cand eu si iubitul meu spunem aceleasi cuvinte in acelasi timp 🙂
    Atunci cand mananc ceva dulce sau miros o floare.
    Sau cand catelusul ma intampina bucuros cand intru in casa .. Momentele sunt magice ..
    Pentru ca incerc sa nu le pastrez doar pentru mine – Le apreciez pe ale mele, insa vreau sa le creez si sa le impart si cu ceilalti.

  1. Stefania Costache , 14 mai 2016 at 5:56 PM

    Momentul in care am realizat ca perfectiunea exista si ca se afla in tot ce ne inconjoara!

  1. Maria Andrada , 14 mai 2016 at 6:54 PM

    Sunt atât de multe amintiri pe care sufletul meu le poartă; atât de multe sentimente și trăiri, dar nu pot uita insa, petrecerea mea de majorat .Atunci am renunțat la toate clipele nuanțate în alb și negru,și am contat pe momentele magice, amintiri care vor rămâne în gând și suflet unice ! Clipe prețioase pin simplitatea lor , clipe de nu-ma-uita.

  1. Chiparus Loredana , 14 mai 2016 at 7:04 PM

    Buna!! Momentul meu de”nu ma uita” ramane cu siguranta clipa magica si atingerea motanelului meu drag ( bebe Tudor Stefan= motanel,inca din burtica :p ) 23 octombrie 2015,o zi mult asteptata,multe pregatiri si documentari pt o nastere naturala,insa dupa cateva ore de travaliu,motanel nu mai raspundea ok si am ajuns de urgenta in cezariana…m am pierdut cu firea si imi mai amintesc doar momentul cand dr imi zice” gata, uite-ti baietelul” si deodata o fatuca fina si calda cu un miros dulce de bebe m- a atins! … Iti doresc si tie o intalnire magica cu puiul tau!! 🙂

  1. Flavia daniela , 15 mai 2016 at 12:22 AM

    Imi amintește de persoanele pe care le iubesc 🙂

  1. Andreea Farca , 15 mai 2016 at 1:11 AM

    Imi amintesc, cu drag, de banchetul din clasa a 12a . O seara de poveste, cu colegii mei dragi. A fost seara în care m-am simtit ca o printesa… Rochia si parfumul dulce ma duceau intr-o lume de vis…Chiar daca au trecut ceva ani, privesc cu mult drag pozele de atunci… Parca nici nu ar fi trecut timpul! Te pup, Ade.

  1. Gabriela Andronache , 15 mai 2016 at 6:43 AM

    Unul dintre evenimentele de nu-ma-uita pentru mine a fost chiar ieri cand l-am sarbatorit pe baietelul nostru de 2 anisori, cand i.am vazuy ochisorii fericiti cand toata familia ii canta la multi ani si can deschidea cadourile si era incantat ca a primit exact ce isi dorea. Si la un moment si-a lipit obrazul de obrazul meu si era bucuros si eu implinita pe deplin.

  1. vlasceanu violeta , 15 mai 2016 at 12:35 PM

    De cate ori in viata ai avut privilegiul sa intalnesti un fluture? Si daca l-ai intalnit de cate ori te-ai oprit din drumul tau ca sa admiri frumusetea lui coplesitoare? De cate ori ai remarcat delicatetea, eleganta zborului sau? De cate ori ti s-a intamplat sa intinzi mana si el sa ti se aseze in palma? De cate ori te-ai intrebat: Oare nu cumva timpul se opreste in loc pentru cateva clipe atunci cand el ingenuncheaza in fata unei flori? De unde toate frumusetile acestea in jurul nostru si care este rostul lor? Traim laolalta in acelasi timp, in aceeasi
    lume…nu traim in lumi paralele, traim doar…diferit. Traim asa cum alegem sa traim. Priveste-ti calatoria prin timpul acesta ca pe o participare la o petrecere cu bufet suedez. Tu esti cel care alege! Tu alegi pentru tine! Frumosul si uratul, lumina si intunericul, iubirea si neiubirea…toate sunt acolo pe masa, chiar in fata ta. Deschide-ti ochii, deschide-ti inima, deschide-ti bratele, deschide-ti mintea, deschide-te cu totul! Imparte cu ceilalti putinul si fii recunoscator! Fii frumos! Fii asemenea unui fluture! rochita ta me duce cu gandul la un fluture

  1. Madalina Cojanu , 17 mai 2016 at 9:48 PM

    Multumesc 🙂

  1. Andreea Alexandra , 18 mai 2016 at 11:21 PM

    Multumesc….te iubim???

  1. Alisa Nicoleta , 23 mai 2016 at 6:18 PM

    Multumesc mult Adela ! Te pup draga mea!

  1. Corina stefanica , 24 mai 2016 at 11:42 AM

    Multumeeesc!:**

Leave a Comment