Prima vacanta fara copii

4 martie 2020 | 14 Comentarii
Ardeias de la oras a fost un bebelus care a dormit foarte bine.
A continuat sa faca asta pana pe la 7 luni, apoi, in serile bune voia sa fie alaptat de 3 ori pe noapte, in cele rele, chiar si din ora in ora.
Ca orice mama comoda, din patutul de langa pat, l-am mutat direct langa mine incercand sa salvez orice minut de somn ce mai putea fi salvat.
Asadar configuratia noastra arata astfel: eu cu bebe intr-un pat, Radu cu Alexandru in altul.
Acum o luna mi-a dat prin cap sa fim nebuni rau de tot eu si Radu si sa plecam la Roma de ziua lui. Erau insa cateva treburi logistice de pus la punct.
Andrei era inca alaptat, de unde rezulta ca mamaie avea de dus greul cateva nopti, plus Alexandru ce avea si el atatea nevoi.
Ne-am dat seama ca ar fi prea complicat asa ca ne-am hotarat sa il luam si pe Alexandru cu noi.
Cu cateva zile inainte de plecare au aparut primele cazuri de corona virus la Roma, asa ca am decis sa stam cumintei acasa, fiind convinsi ca Fontana di Trevi sigur sigur nu pleaca de acolo.
Asa ca am sarbatorit ziua lui Radu in cel mai frumos mod cu putinta: copiii la mamaie, noi doi acasa pe canapea uitandu-ne la Netlix si ciocnind un pahar de prosecco. Superb, va spun sincer.
Cu toate astea, pentru ca ne inmugurise ideea de a pleca de acasa, am hotarat sa plecam totusi la Dubai, o destinatie sigura.
Si pentru ca aveam ceva timp la dispozitie ne-am apucat sa organizam lucrurile mai bine. 
Asadar, pentru a depasi cu bine noptile fara mami, am inceput, cu vreo 10 zile inainte sa nu il mai adorm la san. 
Il alaptam pe canapea cu lumina aprinsa, apoi il adormea Radu in brate. Asta cateva zile. Apoi tot el il adormea in brate si la primul trezit, uneori si la al doilea, pana cand preluam eu si continuam sa il alaptez cand cerea.
Sigur ca facea urat de tot primele dati, dar dupa vreo trei seri deja reusea sa il linisteasca repede.
E foarte grea perioada de intarcare, mai ales daca nu e totala. Ca nu mai intelege nimic copilul. Primeste sau nu primeste san.
Dar efectiv simteam ca trebuia sa facem asta. Calitatea somnului era foarte scazuta, ne trezeam amandoi obositi. Pentru ca manca mult noaptea prima masa solida o sarea de cele mai multe ori si tot asa.
Dupa ce m-am razgandit de vreo zece ori, ziua plecarii a venit peste noi si am zic ca aia e, trebuie sa o facem.
Eu m-am inhamat cu multa incredere si o pompa buna de muls. 🙂
Dupa un plans zdravan la decolare, au urmat momente superbe in doi de care aveam tare tare nevoie. 
Copiii erau cu bunicii pe care ii stiu de care s-au nascut si pe care ii iubesc foarte mult. Noi ne simteam minunat. Singura problema o reprezentau noptile. 
Din povestile mamei primele doua au fost grele, insa din a treia a legat 7 ore de somn, iar din a patra parca 8. 
Nu ne venea sa credem ca am ajuns in punctul acela. 
Ne-am intors acasa si nu am vrut sa stricam ce incepusem. Asa ca Radu a continuat sa doarma cu el, eu cu Alexandru.
Momentan il alaptez la culcare, la trezire si uneori si in timpul zilei.
Il culc maxim la 21:00 si se mai trezeste la 6,7.
Se mai fataie prin pat, dar pune capul pe tati si se linisteste imediat.
Acum mananca mai bine, doarme mai bine, toata lumea e mai bine.
Cu Alexandru a fost putin problematic, caci l-am gasit cu o atitudine schimbata.
Suparat parca pe noi, mai sensibil, oferindu-ne niste tantrumuri de toata frumusetea. Chiar si la gradinita si-a schimbat putin comportamentul. 
Dupa lungi discutii cu el, acum e bine, s-a linistit chiar daca continua sa vrea sa stea lipit de mine mai tot timpul. 
Una peste alta toate sunt foarte bune acum si ma bucur ca am avut curajul sa plecam singuri.
Am povestit la nesfarsit, am ras, am dormit ore multe, si culmea, nu am vorbit, asa cum credeam, prea mult despre copii. 
Am reusit sa ne detasam si ah, cat de bine a fost! 



Comentarii

  1. Simionescu Florina , 4 martie 2020 at 9:08 PM

    Ce frumos,ce bine ca ati reusit fara copii,noi avem un băiețel de 4 ani care este foarte dependent de noi si nu a dormit o noapte fara noi in acesti ani!Nu stiu cand o sa mergem undeva fara el!chiar ma bucur ca a-ti putut fără ei!

  1. Iulia , 4 martie 2020 at 10:22 PM

    Super! Bine facut! Ce, relatia de cuplu sa nu merite sacrificii dupa venirea copiilor?! 🙂

  1. Ioana , 4 martie 2020 at 10:31 PM

    Si ce lapte i-a dat bunica la culcare? Formula?

  1. Alexandra , 4 martie 2020 at 11:29 PM

    Chiar ma intrebam cum au decurs noptiile pentru el,cat de greu ti-a fost tie si cum a fost la intoarcere…Fetita mea are 7 luni si e pur si simplu lipita de mine,se trezeste cu mine,doarme cu mine,sta doar cu mine..Nu vreau sa ma gandeac cum o sa fie cand o sa stau departe de ea din anumite motive…

  1. Luiza , 5 martie 2020 at 11:19 AM

    Ce sentimente ai avut cand ai plecat fara copii? Cum ai trecut peste? Noi avem un bebe de aproape 6 luni. Pana acum am incercat macar o data pe lună sa il lasam peste noapte la ai mei…sa se bucure de nepot(care atunci cand ma vede nu isi ia ochii de pe mine). Am avut o escapada de un weekend, un cadou din partea sotului de ziua mea. Dar ziua mea a fost jalnica, seara urmand sa il ia ai mei, pe bebe. Am plans continuu, am avut un gol in stomac si sentiment de vinovăție, simțeam ca il abandonez, cu toate ca am încredere deplina in parintii mei si sunt sigura ca este pe mâini excelente. Escapada a fost frumoasa. Am vizitat un oras pe care mi-l doream de ceva timp sa il vad( Hamburg), dar nu a fost perfect. Din cand in cand revenea sentimentul de vinovăție si câte o lacrimă imi incalzea obrazul. Ai un truc care te-a ajutat sa te simti minunat in vacanța fara copii?

  1. Andres , 5 martie 2020 at 9:37 PM

    Stai linistita cu timpul nu va mai fi asa, e perfect normal sa simti asta fiind atat de scurt timpul de cand a aparut bebe. Eu simteam asta si dupa 1 an de la venirea fetitei pe lume, apoi ne-am mai obisnuit si sincer cateodata ii facea si ei bine lipsa noastra (nu prea mult timp). Don’t worry puteti sa mai incercati peste ceva vreme, sa va obisnuiti..

  1. Sofia , 6 martie 2020 at 1:57 AM

    Nu exista truc. Ce ai simtit tu se cheama: iubire. Dragoste de mama. Las-o asa cum a venit. Si ce daca ai plans? Iti iubesti copilul. Peste nici 5 ani nu o sa Mai vrea sa doarma cu tine in pat…nu te va mai cauta prin casa mereu..o sa aiba alte preocupari…etc. Enjoy the moment. Real love. 👍🥰

  1. Ramona , 25 martie 2020 at 12:28 PM

    Bună Adela ,am încercat sa Îți scriu și un mesaj pe istagram dar a apărut o eroare ,am văzut ca ai comandat la cei de la presto,am lucrat acolo și nu respecta o igiena cum ar trebui,este mizerie?oamenii cei care gătesc nu subt ingrijii și altele…Mai ales în zilele acestea când trebuie sa avem grija de noi și nu e recomandat nici sa le faci reclama

  1. Laura , 31 martie 2020 at 9:06 PM

    Sa va aibe Dumnezeu in paza, traim vremuri tulburi, aveti grija.

  1. Mira , 12 iunie 2020 at 8:23 PM

    Va așteptăm să citiți emoții pe adresa: https://mirairina.wordpress.com/See You there!

  1. Anca , 16 iunie 2020 at 2:13 PM

    Ce mai faceti? Cum parcurgeti aceasta perioada de izolare?

  1. Agatinei Elena Ramona , 19 iunie 2020 at 8:21 PM

    [email protected]

  1. Sanda , 22 iunie 2020 at 9:29 AM

    Mă bucur pentru voi că aţi reuşit. Eu îi invidiam pe prietenii care îşi lăsau copiii la bunici în fiecare vineri seara sau pe aceia care aveau copii mai mari ce puteau să rămână pe la câte un prieten. Cred că orice mamă, mai ales dintre cele care au dormit cu copiii, care s-au trezit și de 10 ori pe noapte să meargă la micuții lor, a tânjit după o noapte în care copiii să fie plecați la bunici, prieteni, rude, oriunde, evident, în siguranță. Daaar, ce am făcut noi în prima noapte singuri? Nimic! Și aici mă bufnește râsul pentru că a fost atât de dorită o noapte de cuplu fără copii, încât nu am știut ce să facem cu ea, aveam atâtea planuri, atâtea idei, însă nu am experimentat nimic.

  1. Teo girl , 8 august 2020 at 12:49 AM

    Adela, ne scrii de unde i-ai luat costumul din Eroi în pijama, pretty please, lui Alexandru?
    Pare mai calitativ decat ce am vazut eu…

Leave a Comment