Cum zilele astea incerc sa imi pun lucrurile in ordine si sa incep odata pregatirile pentru nunta, ma tot iau diverse nostalgii. Sunt chiar cazuri in care imi dau si lacrimile (da, da, sunt exact tipicul fetei de maritat). Bag seama ca treaba cu emotiile dinaintea nuntii nu e chiar o inventie…
Ca sa va explic: ba ma uit la inel si ma ia nostalgia, ba ma uit la Pacutu si Ciulica, copiii nostri cum ar veni si imi mai da o lacrima, ba mai trec pe langa o rochie de mireasa si zambesc absolut tamp.
Dar, de departe, cel mai tragi-comic moment, demn de o comedie de duminica a fost zilele trecute cand, mergand ca orice om pe strada, am vazut o fata roscata, inaltuta, slabuta si… ce credeti?! am inceput sa plang.
Inainte sa ma suspectati de simptomatica de boli psihice, dati-mi voie sa fac o precizare. Eu si Radu ne-am cunoscut in timpul filmarilor pentru Iubire si Onoare. Eu roscata si pe alocuri agresiva, el marele cuceritor.
La drept vorbind, mie mi-a placut de el de la inceput, dar nu puteam sa las eu bunatate de orgoliu la o parte si sa zic ceva, asa ca… am tacut malc, cum s-ar spune. Ne-am mai zambit cu subinteles, am mai facut cate o glumita timida, dar nimic.
Asta pana intr- zi cand, inainte de filmari, eram mai multi pe pasarela care facea legatura dintre studiouri si machiaj. Un hol, practic. Nimic romantic. Mozaic pe jos, sunete de tocuri, ecou greoi, multa lume in trecere. Mi-era si rusine sa ma uit in ochii lui, va zic. Radu (il cunosc) si-ar fi aprins o tigara.
Am incercat o imitatie de conversatie, una absolut incoerenta daca stau bine sa ma gandesc, plina de politeturi de tipul „si cu ce ai venit pana aici?” Pai cu masine, evident, doar ne intalneam aproape in fiecare zi in parcare!
Ma rog, dupa doua stangacii si trei balbaieli, mi-am ridicat privirea si m-am uitat fix in ochii lui Radu. Am incercat sa schitez ceva, dar cuvintele mi-au ramas in gat. Imi pierise vocea, ma trecuse un fior rece, aveam furnici in vene. Nu stiu cat a durat asta (sa tot fie vreo 3 secunde, ma gandesc), dar mie mi s-a parut o vesnicie.
Atunci Radu s-a uitat atent la mine, mi-a pus mana pe gat si m-a tras usor spre el. Am stat asa, apropiati, nemiscati, cateva secunde. Cu inima in gat, aproape tremurand. Am inchis ochii. Apoi ne-am sarutat. Asa, usor si tandru, cu o emotie pe care mi-e imposibil sa v-o descriu. Si acum ma trec fiori cand ma gandesc la asta.
Cred ca a fost unul dintre cele mai frumoase momente din viata mea. Si, in mod cert, cel mai incarcat de emotie. Pentru ca atunci, noi doi, doi straini, ne-am apropiat enorm. Am trait ceva unic. Ceva ce se intampla o data in viata. Si nu e vorba de noi ca indivizi. Nici macar de noi ca indragostiti. E vorba de primul sarut.
Mi-e greu sa imi imaginez ca in viata asta traim momente la fel de importante ca primul sarut. La fel de intense si de pline de emotie. Si nu spun asta doar pentru ca sunt eu mai nostalgica zilele acestea. Ci pentru ca primul sarut, ei bine, asta e ceva cu adevarat magic!
Si, daca stai sa te gandesti, fiecare sarut inseamna o emotie. Inseamna ca te apropii de cineva mai mult decat o face oricine. Inseamna ca oriunde, in orice moment al zilei, poti sa ii arati cuiva cat il iubesti. Pentru fiecare gest simplu. Pentru ca iti deschide usa la masina. Pentru ca iti aduce flori. Pentru ca efectiv stai si imparti cu el privelistea si linistea de pe o banca in parc.
Pentru ca, pana la urma, sunt atatea momente pe care vrem sa le celebram si atatea ocazii sa ne sarutam! Si ar fi mare pacat sa ne oprim din asta. Din sarutat si din dragoste.
Chiar zilele trecute am auzit cum ca ar exista o propunere de interzicere a sarutul in spatiul public. Adica practic oriunde, mai putin la tine acasa! Si va intreb eu asa pe voi, cam cum o sa mai existe primul sarut daca… o sa fie interzis?
Vreau sa stiu si eu cum doi adolescenti de 15 ani merg acasa la unul dintre ei ca sa se sarute prima oara. Nu e asta putin deplasat? Si trecand peste partea asta, care aduce dupa sine multe alte subiecte tabu, cum o sa mai vorbim noi de acum incolo despre primul sarut, cand acesta va fi cu programare?
Cum ar fi fost sa ii spun eu lui Radu, femeie in toata firea: „Draga Radu, imi cam place de tine, n-ai vrea sa vii pana la mine acasa sa ne sarutam?” Cam ce credeti ca s-ar fi inteles? Cam pe unde ne-am fi situat si cam cat de romantic mai era totul?
Cred ca un sarut nu poate deranja pe nimeni si mai cred ca unele momente sunt spontane si ca doar asa au farmec. Asa ca eu m-am gandit la ceva si va rog si pe voi sa ma sustineti. Aici, pe blog.
Eu veau sa spun DA sarutului. Vreau sa spun DA pentru dragoste, tandrete si romantism. Vreau sa vad oameni fericiti, frumosi si indragostiti pe strazi. Daca si voi vreti asta, va incurajez sa semnati petitia pe care am initiat-o!
Semneaza aici: http://www.adelapopescu.eu/maketimeforakiss
DA sarutului!!!!
Normal ca te sustinem! Imi sunteti asa dragi, sa dea D-zeu sa va iubiti vesnic! Cat despre povestirea ta Adeluca, e minunata, plina de emotie si sentiment! Nu cred ca o sa uiti vreodata ce ai trait atunci Te pup si te imbratisez suflet frumos
Nimeni nu ne poate interzice sarutul!
#maketimeforakiss
Da da da! 🙂
Ce poze frumoase. Așa arată un om fericit? Hihi. >:d< Mă bucur mult pentru tot ce ți se întâmplă, ești și transmiți bucurie, ți-am mai spus eu. 🙂
Cat de frumos! Mi s-a facut peielea de gaina cand citeam pasajul cu primul vostru sarut. Sunteti norocosi ca va aveti si ca va daruiti atata iubire. Sunteti miiinunati! 🙂
Foarte frumoasa campania ta,te sustineeem!!
Multumeeeesc!
Sublim! Nu vreau sa scriu romane (desi asta imi vine acum) pentru ca as strica acest fior pe care il am in mine acum ♥ Primul sarut cu persoana iubita este si va fi intotdeuna unic, de fapt, cred ca fiecare sarut este unic prin felul lui de a fi ♥ Mi se par adorabile acele emotii de dinainte, cat despre stangacii nici nu mai vorbesc :)) ♥
Sa semnezi petitia! 🙂
[…] Adela Popescu : PRIMUL SARUT… […]
[…] Adela Popescu a povestit, pe blogul ei, exact cum s-a petrecut acel prim […]
Frumos ! Primul sarut cu persoana iubita nu se uita niciodata ! Am semnat si eu petitia ! Primul sarut sau sarutatul in public nu face rau nimanui ! Dimpotriva, este chiar un lucru dragut atunci cand vezi persoane care se iubesc si isi manifesta iubirea printr-un sarut nevinovat 🙂 Nu suntem roboti, setati pe conversatii si atat, asa ne exprimam noi sentimentele, prin imbratisari, zambete, sarutari, iar asta se intampla din totdeauna !
Exact! Asta cred si eu! Iti multumesc ca ai semnat petitia!
Pana la lacrimi…de emotie! M-au trecut fiorii! Sunteti superbi! Emanati numai caldura si dragoste in jur! Asa sa ramaneti mereu!
Mi-a facut o mare placere sa iti citesc cu atat drag aceasta postare emotionanta. Iti multumesc pentru ca mi-ai reamintit o frumoasa intamplare de a mea 🙂
Ma bucur ca am reusit asta :$
Ce poveste frumoasa!!
Chiar a fost foarte emotionant..
Salut, Adela,
De mica te urmaresc, si toate povestile tale de iubire.
Am semnat si eu petitia, si voi reveni si pe fbk cu o poza cu sarut. Sa stii ca taaare m-a emotionat pasajul cand ai explicat de-a fir-a par detaliile primului sarut, mi s-a facut pielea de gaina de parca as fi fost eu in locul tau. Nu cu Radu, evident, stai linistita 😀
Te pup si te sustin in tot ce faci :*
Pd: sunt cea pe care ai felicitat-o pe fbk cand ai vazut o inregistrare cu prestaria mea la un program tv muzical (din Rep.Moldova) cantand piesa „O clipa”.
Daca vrei, revin cu acel video de acum 8 ani 😀
Vai..aseară îi comentasem lui Radu la poza aceea frumoasa cu o descriere așa frumoasaaaa:) Mă emoționez eu vând văd ce poveste frumoasa aveți în spate și ce poveste o sa se tot creeze. Va iubesc, sa știți, simplitatea, comunicarea și prietenia din relația voastră fac totul sa fie strălucit. Mereu veți fi cel mai îndrăgit cuplu, de mine cu siguranță și asta pentru ca mă bucur da va văd fericit.
În rest, ce mentalitate Bună, voi semna sigur, cum sa nu fi de-acord cu așa ceva? Iubirea a fost lăsată de Dumnezeu peste tot, din iubire. Trăim pentru a iubi și iubim pentru a trai, și esența, cea mai importanta, sărutul unde sa mai fie?
Bravo, Adela ! Esti geniala si o femeie puternica pe care o admir de mult timp! Imi place foarte mult sa iti citesc scurtele tale povestioare, care sunt foarte dragute ! :*
Superb!
Ca sa nu stric momentul asta frumooos creat de tine aici, spun doar atat: Dumnezeu are grija de tot, de noi, de alegerile noastre si de ceea ce iubim! Pentru ca e deja 21 mai, deci ziua ta, cand o sa vezi video-ul facut impreuna cu pisicutele ai sa realizezi un lucru. Si iti las libertatea s-o faci tu. Cum zice Irina Binder in „Fluturi”: „Nimic fara Dumnezeu…” S-a demonstat inca o data ca El, programeaza in asa fel pentru noi, astfel incat sa remarcam ca nimic nu e intamplator. La multi ani!!! 🙂
[…] sa interzici iubirea? Doar un nebun ar face asa ceva! Ati observat ca de ceva vreme oamenii evita sa se mai […]
Foarte frumos! Iti multumesc din suflet ca esti atat de sincera cu noi, prietenii tai de pe blog, pentru naturaletea ta, pentru tot ceea ce faci.
Eu pastez in suflet aceeasi vibratie pe care am simtit-o acum 14 ani, atunci cand viitorul meu sot m-a sarutat pentru prima data. Traim o viata fericita, alaturi de rodul dragostei noastre, fiul nostru! Este minunat sa iubesti si sa te simti iubit!
Felicitari pentru relatia voastra, ca se va incununa cu o casatorie, sa fiti fericiti, iubiti si numai bine oameni buni!
da sarutului 🙂
da da da 🙂
[…] mai multi oameni pe tema sarutului. Circula un zvon conform caruia sarutul este posibil sa fie interzis in spatiile publice. Am vazut asta la Adela pe blog. Hai ca asta e chiar buna. Adica fix asta e cea […]
Pe mine m-au trecut fiorii numai cat ai povestit tu, sunt convinsa ca momentul a fost magic. Sunteti doi frumosi si urmaresc povestea voastra chiar daca nu scriu niciodata. Dar acum am o curiozitate… cum faceti voi pozele astea superbe cu voi doi? Pare banal, dar totusi cum? Aveti pe cineva cu voi, ori rugati oamenii pe strada, ori setati aparatul singur la distanta? Mi-ar placea sa aflu metode, deoarece mie si sotului ne ies doar niste selfie-uri chinuite de prim plan 😛
E doar un zvon faza asta cu sarutul. Nu stiu unde ati auzit-o, dar nu interzice nimeni sarutul in public. Ar fi o idiotenie. Pe mine nu ma deranjeaza ideea sarutul in public, atata timp cat e un sarut simplu, afectuos, nu preludiu sprijinit de pom si mai stiu eu ce mangaieri si chestii exagerate, in autobuz sau mai stiu eu pe unde. Am mai vazut si sincer, chiar cred ca sarutul mai complex, ca sa zic asa, ar trebui facut in privat. Si eu imi mai sarut prietenul in public, dar nu exagerez fiindca nu imi place sa fac lucruri de genul in public. Mi se pare lipsa de respect pentru oamenii din jur. Pana la urma, situatia nu e doar alba sau neagra. Exista si nuante de gri, si unii exagereaza.
Nu imi pot imagina, să nu îmi pot săruta iubitul de cate ori simt!
Cat de frumos !!
Basarabia este Romania! Kosovo este Serbia! Crimeea este Rusia!
Prea frumoasă povestea primului vostru sărut! 🙂
Până acum nu auzisem de această idee de a interzice sărutul în spaţiul public. Adică: hai să interzicem iubirea în spaţiul public sau cum? Să banăm şi ce au oamenii mai frumos de exprimat.
Înţeleg interzicerea vulgarităţii, obscenităţi şi a altor tipuri de comportamente care pot influenţa negativ copiii de exemplu.
Dar de ce sărutul??? Este un gest mult prea sensibil şi frumos ca să fie interzis.
Cred că cine s-a gândit la aşa ceva este o persoană mult prea frustrată şi insensibilă…
SĂRUTUL….ETENA PECETE A IUBIRII….ÎN SĂRUT NE REGĂSIM MENIREA….BUZELE IUBITEI MELE DESENEAZĂ POEME-SĂRUTURI PE OBRAZUL ASPRU AL DESTINULUI MEU….DACĂ AŞ FI SĂRUT, AŞ POPOSI PE ŞOAPTA OCHILOR EI….DACĂ NE FURAŢI SĂRUTUL, NE RĂPIŢI DESTINUL….SĂRUTUL SÎNTEM NOI….
Ce faci cand inca mai ai pe buze si in suflet amintirea celui cu care credeai ca vei fi o viata ? 🙁 O viata nu mi-ar fi fost de ajuns doar ca sa il sarut…dar pentru el nu a fost de ajuns.
Esti fericita si norocoasa! Ma bucur pentru tine! Emani iubire catre cei din jur. :*