Ruine, sufletul meu, si-o fusta de acum 40 de ani…

21 martie 2014 | 10 Comentarii

-Mi-e pofta rau de cartofi prajiti!
-Pai, hai la Susani!
-Serios?
-Hai!
Si-am plecat. Si-am ajuns. Si-am mancat.
Placerea mea cea mai mare, pe langa aceea de a manca cartofi prajiti, muraturi si varza calita, este sa cotrobai prin dulapul mamei. Haine mai noi, mai vechi, unele chiar foarte vechi. Pastreaza tot! Si bine face, ca tare le mai vine randul sa iasa la lumina unor fuste plisate pana la glezna, de exemplu.
Breef!
Langa casa noastra traia nea Costica. Era sofer pe rata. La dacia lui berlina avea numarul ATL. Una dintre cele mai frumoase gospodarii din sat era a lui.  S-a prapadit cand eu aveam cam 10 ani. Nu prea stiu ce s-a mai intamplat pe parcurs, cert este ca de la an la an casa lui abandonata s-a descompus pana a ajuns asa!

Radu a fost pe loc cucerit de atemporalitatea unor ruine ce in alte timpuri fusesera totul pentru cineva… Ascunsesera bucurii, plansete, miros de prajeala, biberoane, tamaie, „viata satului”, malai, mileuri, bocete, cantece de leagan, etc. Desartaciune… poleita cu un aparat Fuji profesional, o fusta populara veche de 40 de ani din dulapul fermecat, caciulita crosetata de mami si bocanci ca nuca-n perete. Alte incaltari nu aveam la mine. O improvizatie imortalizata de Radu. Prin geam, dealurile mele dragi. Copilaria mea, sufletul meu. O parte doar.

DSCF3083

 

 

 

 

 

 

Comentarii

  1. TeoFulga , 21 martie 2014 at 8:34 AM

    Ideea e geniala cu pozele in acel loc.:) Radu are niste idei fantastice,si imi pare bine ca ies la iveala astfel,cu postari super tari pe bloguri.:))
    Pozele sunt ataaat de frumoase! Radu chiar are talent la imortalizat momente,iar tu stii sa pozezi. 😀 Fusta, superba! 🙂

  1. Mihaela Dan , 21 martie 2014 at 9:18 AM

    Ma bucura faptul ca si eu stau la tara. 🙂 Imi place mult.O viata linistita,departe de aglomeratia din oras,de zgomotul masinilor… Aici ma simt foarte bine.Legume proaspete din gradina pe care tata o ingrijeste cu mult drag,oameni frumosi care te fac sa zambesti peste gard,painea facuta in casa de bunica,mamaliga facuta cu malai macinat la moara,peste drum,peisaje frumoase si multe altele.Si avem si noi astel de case parasite care s-au transformat in ruine.Chiar mi-as dori ca la vara sa ajung prin Susani,sau prin zona,sa vad si eu aceste locuri absolut minunate! ❤❤ Pana atunci ,sa stii ca mie imi place la nebunie cum te-ai imbracat.Bravo. Siiii,tot cartofii facuti de mama sunt cei mai buni,ca orice mancarica,de altfel! 🙂

  1. Georgiana Camelia , 21 martie 2014 at 9:36 AM

    Cat imi place si mie sa vizitez tot felul de locuri si sa ma gandesc ce era acolo, cine era, cate s-au intamplat si tot felul de lucruri :D. Foarte draguta fusta :).

  1. Astefanei Patricia , 21 martie 2014 at 2:14 PM

    Sa stii ca te inteleg!:)) Nu poti sta in calea poftelor, mai ales a cartofilor prajiti.:)) Cred ca cei facuti acasa, sunt cei mai buni. 🙂 Hai sa mergem la magazin si sa cumparam cartofi congelati pe care apoi ii pregatim acasa, vorba ta.. Un deliciu! Mhm, uite asta chiar nu stiam despre tine.Pe zi ce trece ajung sa ”te cunosc” mai mult. 😀 Ai combinat atat de bine hainutele, fie ele vechi, sau facute de mamica ta.Iar locul acesta ruinat, completeaza si ii da acel farmec.:) Pup! :*

  1. Sonia Diugan , 21 martie 2014 at 3:10 PM

    Acolo la voi la Susani e veselie mare. Minunăţie întruchipată:) într-o zi, voi ajunge cumva si pe-acolo.
    Tu si Radu aveţi nişte ganduri superb de strălucite. Puse in aplicarea, iese ceva genial! Minunate poze, minunat fotograf, minunate locuri, minunata Adela!:)
    P.S. Si uite asa, ai făcut si pasul, de a îmbraca fusta fara strampi. 😉 Puup!

  1. raluca , 21 martie 2014 at 4:40 PM

    Cand am vazut prima data verdele acela de la casa, am crezut ca sunt facute la gradinita de la usurei, unde era tanti Doina educatoare si unde mi-am pietrecut primii ani din viata, apoi, citind textul, mi-am dat seama ca nu…Oricum gradinita, s-a transformat cu timpul in bar…
    Pe nea Costica, am avut deosebita placere sa il cunosc si eu. Eram mica, dar imaginea aceea de om bun, nu o poti uita toata viata. Avea o privire blanda…un om respectuos, cum rar mai intalnesti in zilele noastre. Mi se umplu ochii de lacrimi cand ma gandesc ca toate locurile pe care le-am iubit si mi-au ramas in suflet, oamenii pe care ii intalneam pe drum si pe care ii colindam in pragul sarbatorilor, se duc incetul cu incetul, lasand un gol in sufletul nostru.
    Adela si Radu, sunteti un cuplu frumos! Sa va iubiti si sa va respectati, aveti un exemplu bun de urmat (parintii tai, ade)…

  1. Skylarkpyx , 21 martie 2014 at 10:41 PM

    Cele mai bune Combinații ies cu totul spontan. Felicitări!!! Fusta e superba si plină de semnificatie iar decorul deosebit. Super!!
    http://skyhights.wordpress.com

  1. Scarlatescu Marian , 21 martie 2014 at 11:24 PM

    ai ales un titlu foarte sugestiv, care ma ajuta sa-ti inteleg starea de spirit; oricum e destul de socant la prima vedere, dar e plin de incarcatura emotionala, la a doua (vedere) ! Paradoxal, pare o contradictie in termeni, gandindu-ne la primii doi, adica „ruine” si ” sufletul meu”.Sunt greu de descifrat trairile tale de acum, coplesite de amintirile si atmosfera copilariei. Un lucru e clar, insa : te apropii de obarsii si o faci bine, cu intelepciune si sensibilitate! E minunat ca stii sa pretuiesti asemenea valori!
    PS : fiti fara grije, cartofii facuti la SUSANI de mama ta NU INGRASA !!!!!!

  1. liliana virtelnita , 22 martie 2014 at 12:06 AM

    Si eu sunt tot din Susani. Si merg, ca si tine destul de rar acasa. Am vazut imaginile si mi-au placut foarte mult.Te felicit ca ai reusit sa faci acele fotografii excelente.Liliana Virtelnita (Ionita)

  1. iuliana , 23 martie 2014 at 10:06 AM

    Te urmaresc de ceva timp, insa nu cred ca am comentat vreodata, am zis ca acum e momentul!
    Geniala postarea, are cate ceva din toate – emotie, inovatie, modern si vechi, excentric si totusi atat de simplu!
    Ce sa mai imi place tot – cadrul, fusta, bocancii aruncati ca nuca in perete si caciula 🙂
    Succes in continuare!

    xoxo

    http://fashionablestreets.blogspot.com/

Leave a Comment