Sfarsit sau inceput…

2 ianuarie 2014 | 30 Comentarii

Sfarsitul anului…
Ce ciudat! Optimistii ar numi perioada asta, inceputul anului…
Cine stie? M-o paste vreo depresie si nu stiu, sau pur si simplu

mi-a intrat in cap sintagma asta (altfel cat se poate de logica)… 🙂  Nu vreau sa dezbat subiectul „depresie” acum, pentru ca altele sunt lucrurile ce m-au determinat sa va scriu. 

As vrea ca in noul an sa am capacitat ea sa vad limpede trecerea de la normalitate, la opusul ei.

E mai important decat pare. E o linie fina pe care o depasim nefiind avertizati de nimic.

Ne trezim cand suntem mult in larg si geamandura abia se mai vede. Uneori e distractiv ca la intoarcerea spre mal sa inotam printre delfini roz, alteori, insa, suntem prea departe…

Sau poate daca am fi mai atenti la semne…

Dar cum le recunosti?

•Cand stii ca  oboseala si plictiseala de la serviciu, semnaleaza de fapt momentul in care trebuie sa te apuci de altceva?

•Sau ca durerile de cap nu mai sunt ceva normal si ar fi mai bine sa faci un rmn?

•Cand intelegi ca plictiseala si lipsa de dor din cuplu iti spun ca relatia s-a consumat de fapt si nu este doar o perioada mai grea?

•Cand accepti ca imbatranesti, ca asa e in firea lucrurilor si ca ridurile nu mai sunt o problema ce e musai s-o rezolvi?

•Cine te avertizeaza atunci cand fricile nu mai sunt ceva amuzant ci se transforma usor, usor in adevarate fobii? O sa stii asta dupa ce te vei fi aruncat pe geam?

•Cand stii ca indragosteala de la serviciu, e de fapt marea dragoste si nu un foc de paie pt care nu are rost sa renunti la relatia ta de 7 ani?

•Dupa ce iti dai seama ca a venit momentul sa faci un copil? Ai trecut de o anumita varsta?  Sau pentru ca intelegi ca decizia de a nu face este o decizie ireversibila pe care s-ar putea sa o regreti toata viata?

•Cand iti dai seama ca adrenalina de pe motor te transforma in donator de organe? Si pe tine, cel de pe motor, dar si pe cel care asteapta linistit autobuzul in statie?

•Ridici piciorul de pe acceleratie dupa ce deja ai calcat un caine si te sperii intelegand ca ar fi putut fi un om?

•Cand o sa faci un calcul si rezultatul o sa-ti spuna ca orele pe care le-ai petrecut pe fb, daca le foloseai citind, terminai biblioteca nationala?:)

•Cand esti sigura ca fara iubitul tau nu ai putea trai? Dupa ce l-ai inselat si te-a parasit?

•Cumva, tineretea este singurul defect trecator cand vine vorba de greseli, sau controlul il poti pierde indiferent de varsta?

Daca as vrea sa fiu inzestrata cu o calitate, aceasta ar fi! Sa pot vedea limpede fileul. ” Sa nu ajung sa iau supradoza pentru a intelege ce e sevrajul” .

Care sunt situatiile pe care le-ati fi putut evita, daca ati fi avut intelepciunea, inteligenta si de ce nu, talentul,  de a vedea trecerea de la normalitate, la opusul ei?

Comentarii

  1. zbengu , 2 ianuarie 2014 at 4:56 PM

    Unul dintre cele mai bune posturi.. La multi ani,draga mea!

  1. admin (author) , 2 ianuarie 2014 at 6:35 PM

    Puuuuup!

  1. AnemaryRosu , 2 ianuarie 2014 at 4:57 PM

    Pana nu traiesti toate cele mentionate de tine,chiar daca suntem atentionati si nu chiar,pur si simplu constiinta noastra stie multe,dar instinctul e altul,nu putem mereu sa evitam ceea ce nu e bine.Doamne fereste de a lovii un om cu masina inclusiv un catel…Plictiseala de la servici si din cuplu,lipsa de interes si dor in cuplu le confundam de multe ori cu monotonia si obisnuinta de zi cu zi greu realizam care e de fapt motivul,ajungem la discutii uneori interminabile si dureroase,apoi constientizam ca ar fi putut fi evitate,dar faptul e consumat..Offf Adela,sunt atat de multe de spus:-)…Intelepciunea,inteligenta si talentul asa cum spui tu sunt din pacate de cele mai multe ori uitate,de ce?Probabil din comoditate.Si situatiile care puteau fi evitate atat de multe au fost,ca uneori credem ca nici nu mai stim numara:)…

  1. admin (author) , 2 ianuarie 2014 at 6:35 PM

    Iti multumesc ca mi-ai scris!

  1. AnemaryRosu , 3 ianuarie 2014 at 3:45 PM

    O voi face mereu cu mare drag.Caci imi esti foarte draga..Si ai dat dovada ca esti un artist,dar in acelasi timp un om extraordinar…Poate aca aveam mai multa incredere in mine in urma cu ceva timp,ne cunosteam si personal..Dar mai am de lucrat putin:)Te puup Adela sufel frumos:*

  1. andrea , 2 ianuarie 2014 at 5:01 PM

    M-ai „ghicit” cu aceste intrebari 🙂 … in cazul meu, din pacate doar dupa ce am facut greseala mi-am dat seama ca as fi putut evita totul sau as fi putut aborda altfel situatia…asa cum spuneai intr-un alt post..dupa mult timp in care esti singur, fara un partener cu care sa poti imparti totul, atunci cand te indragostesti tinzi sa dai mult prea mult acelei persoane pentru ca tanjesti dupa acele lucruri simple care fac viata mai frumoasa in 2…desi eram constienta pe de-o parte ca nu e bine, nu e sanatos sa te indragostesti de un barbat cu o alta situatie acasa unde este asteptat mereu de cele mai dragi persoane, m-am lasat amagita de vorbe frumoase si de un motto inselator ..” daca atat timp cat actiunile tale nu-i afecteaza pe cei din jur…nu gresesti cu nimic”….dar nu m-a gandit ca poate cea mai mare greseala este sa te minti pe tine insuti si sa crezi ca poti sa te bucuri de o „greseala”, sa crezi iti traiesti spiritul aventurier atunci cand treci de geamandura fara sa suporti nicio consecinta cum ar fi un val mai puternic care sa te faca sa vezi unde esti de fapt…din „fericire” daca ma pot exprima asa..m-am trezit la timp din marea visare a tineretii si am ales sa adun toate sentimentele investite si sa le las undeva in urma mea fara sa fie nimeni altcineva afectat.
    Nu stiu daca toate acele ghinioane cotidiene cum ar fi ca azi mi s-a stricat centrala de apartament si am ramas fara apa calda si caldura si datorita zilei de 2 ianuarie cand inca nu s-au reluat toate activitatile se datoreaza unei greseli din trecut…insa asa cum imi spune mereu un prieten, incerc sa nu pun totul la suflet.. 🙂

    Esti o persoana cu o profunzime in suflet speciala…ma regasesc pe aici pe la tine..cred ca o sa mai vin .. 🙂

    Un an frumos va doresc !

  1. admin (author) , 2 ianuarie 2014 at 6:35 PM

    Ma bucur mult ca ai reusit sa iesi din situatia „alambicata” in care te aflai! Nu ar fi dus la nimic bun! Bafta si putere!

  1. andrea , 2 ianuarie 2014 at 11:32 PM

    Multumesc pentru incurajare.. 🙂

  1. Georgiana Camelia , 2 ianuarie 2014 at 5:18 PM

    In primul rand, superb si adevarat! In al doilea rand, cred ca toti trebuie sa invatam sa vedem acel fileu, si zic invatam pentru ca omul din greseli invata. Acum, depinde de fiecare persoana daca alege sa invete din greselile lui sau ale altora. Tocmai de aceea uneori trebuie sa ne gandim de doua ori inainte de a face un lucru, si alteori trebuie sa ne ghidam dupa instinc. Cum iti dai seama ce sa alegi? Nu stiu exact…poate varsta nu e cea potrivita, insa intr-o zi sper sa reusesc sa vad cand trebuie acea limita 🙂

  1. Andra , 2 ianuarie 2014 at 5:24 PM

    Daca as avea aceasta calitate..clar ar fi fost in momentul despartirii de prietenul meu…sau momentul in care in relatie au intervernit depresia,disperarea si teama…
    Nu stiu despre alte persoane dar in cazul meu…mi-am dat seama ce inseamna cu adevarat el pentru mine abia atunci cand l-am pierdut…abia atunci mi-am dat seama ca ceea ce simt este cu mult mai puternic decat orice pe lume..momentul in care ceva din mine s-a rupt…momentul in care viata mea este sau a ajuns sa fie pur si simplu un mare nimic..

  1. admin (author) , 2 ianuarie 2014 at 6:33 PM

    Poate mai aveti o sansa! Poate a fost nevoie de ruptura asta pt a realiza cat de mult inseamna el pentru tine!

  1. Mica , 2 ianuarie 2014 at 5:37 PM

    Ma numar printre cei pesimisti si nu doar prin sintagma „sfarsitul anului”…in general am tendinta asta dar ma lupt cu mine zi de zi sa renunt la acest pesimism care trebuie sa recunosc, nu mi-a adus nimic bun. Usor, usor simt ca fac progrese si am inceput sa inteleg ideea ca in orice sfarsit exista un nou inceput, asa cum si atunci cand o usa se inchide, altele se deschid. Trebuie doar sa avem puterea de a vedea dincolo de anumite rani, urme, dezamagiri, tristeti etc. Sa avem incredere, sa ne inarmam cu rabdare, si cu puterea de a ierta, de a ne ierta. Asa ca eu cred ca am asteptat acest „sfarsit de an”, poate pentru ca anul ce a trecut nu a fost intocmai asa cum mi-am dorit, poate pentru ca inca mai cred in ideea ca timpul sterge anumite „urme”, sau poate pentru ca pur si simplu am nevoie de un nou inceput.
    Spuneai de linia aceea dintre normalitate si opusul ei…este greu sa fim atenti la acele semne care ne avertizeaza ca suntem pe punctul de a o depasi si asta pentru ca de cele mai multe ori acele semne sunt poate mult prea subtile, mult prea neimportante pentru noi si atunci le ignoram, nu le bagam in seama, ba chiar le luam in ras. Eu cred ca totul este un risc….insasi viata este un risc. Nu putem sa traim mereu in alerta, cu frica, cu neincredere. Nu putem sa ne impotrivim unor situatii, pentru ca oricat am face asta, la un moment dat daca este sa se intample, tot se intampla. Putem doar sa fim mai atenti, mai echilibrati, sa ne ascultam atat instinctul, inima cat si ratiunea. De acolo cred eu ca vin acele semne.

    Ce as fi putut evita daca aveam ” talentul” de a vedea trecerea de la normalitate, la opusul ei?! Cred ca as fi evitat sa fiu ranita, dezamagita, inselata…as fi pus stop atunci cand trebuie sa pun, si cu siguranta as fi evitat sa am sentimentul pe care inca il mai am si acum, gandindu-ma la asta. Dar chiar si asa, nu regret nimic. Ceea ce ne este dat sa traim, traim. Din greseli invatam…oare?! Si fiecare experienta ar trebui sa ne faca mai puternici!

    Eu chiar cred ca tu ai aceasta calitate, si nu o spun pt ca te cunosc de atata timp si pt ca tin la tine (adica nu sunt subiectiva), dar daca nu o aveai o luai razna demult. Poate ca nu intotdeauna este atat de prezenta…Cauta acolo in tine si vezi ce se intampla atunci cand lipseste….

    Nu o spun influentata fiind de ceea ce ai scris aici, nu vreau sa fiu paranoia( cum stii bine ca sunt, si uneori simt mai mult decat ar trebui) dar chiar sper ca esti bine! Ai grija de tine si da, hai sa vedem in acest „sfarsit” de an, un nou inceput….muult mai bun si mai plin de surprize frumoase! 🙂

  1. admin (author) , 2 ianuarie 2014 at 6:32 PM

    Si tu sa ai grija de sufletelul tau, Micuta!

  1. Mihaela Dan , 2 ianuarie 2014 at 5:37 PM

    De fiecare data cand citesc ce scrii tu mi se face pielea de gaina.Esti inzestrata cu multe talente,serios.Ai vocea cea minunata,talentul actoricesc si pe langa asta…scrii minunat! Postul asta chiar mi-a ridicat moralul si m-a facut sa-mi dau seama de anumite lucruri! 🙂 Vei avea mereu puterea de a discerne, de a vedea clar limita dintre bine si rau,iti zic eu,pentru ca sufletul tau e pur,curat. Eu ti-as sugera sa te apuci si de scris o carte,iti garantez ca s-ar vinde ca painea calda.Multe persoane vor avea de invatat din postul asta,din cuvintele tale. 🙂 Mai mult nu stiu ce sa zic,eu inca sunt prinsa-n vraja postului! <3
    A da,au aparut si articole pe net :)) http://www.libertatea.ro/detalii/articol/adela-popescu-depresie-477070.html

  1. Diana , 2 ianuarie 2014 at 6:18 PM

    Dar eu cred ca viata e frumoasa si simpla! Dumnezeu ne da de toate ,bucurii , ispite si dezamgire sau durere cand o luam razna ! Um mare scriitor roman din Rep . Moldova Gheorghe Mazilu zicea” Omul isi provoaca singur dureri numind Destin propria sa neghiobie!!!” Ei- sunt deacord! (Scuze de greseli sunt vorbitoare de libba rusa )

  1. Alexandra , 2 ianuarie 2014 at 6:56 PM

    E mare lucru sa poti sa faci oamenii sa se gandeasca la ce spui, chiar si dupa ce a trecut o bucata de timp. Sunt fericita sa-ti urmaresc blogul si iti doresc sa ai anul in care toate asteptarile sa devina realitate !

  1. Sonia Diugan , 2 ianuarie 2014 at 7:08 PM

    Stii cum se spune..orice sfarsit este un nou inceput.. 🙂 Iar ceea ce am lasat in anul care a trecut raman amintiri frumoase sau cosmaruri, iar greselile pe care le-am facut, le realizam acum, si stam meditam, si ne gandim ca ne asteapta luni intregi, 12 luni in care putem sa evitam ceea ce nu este bine, sau ceea ce nu ne convine, noi, cu sufletul si mintea noastra, ele fiind cele mai bune maini pentru un om, putem schimba ceva, cu vointa si increderea care o avem la aceasta trecere irevesrisibila a timpului. S afacem fiecare schimbare cu grija si atentie, si sa gandim mult si bine inainte de a savarsi un lucru.
    Poate ar fi o greseala de a sta asa mult pe facebook, dar cum as mai putea urmari postarile tale, ele fiind sursa de enrergie si de veselie de peste zi..poate ar fi o greseala sa stau si sa citesc pana dupa miezul noptii, ducand la probleme cu vederea sau cine stie ce altceva, dar cum altfel as putea sa-mi mai linistesc sufletul, cum sa-mi mai mai imbogaesc gandurile altfel?..sau, poate ar fi o greseala sa cant prea mult, pentru unii fiind o pierdere de vreme, dar cum altfel as putea sa traiesc cu adevarat, cum as putea si eu, Sonia, altfel, fara muzica?!..sunt multe intrebari, dar cu calitati si defecte suntem noi, eul nostru interior.. 😀
    Adela, tu ai deschis ochii celor care priveau totul ca pe o joaca, viata ne ofera multe provocari, iar un zambet simplu poate dobori orice greutate. Multumim ca ne inveti mereu cate ceva. Modelul meu este sub ochii si in sufletul meu mereu, in fiecare zi, in fiecare moment. 🙂
    An plin de magie, exact asa cum ti-l doresti tu sa fie!!

  1. Mihaela B. , 2 ianuarie 2014 at 7:53 PM

    Buna,Adela!Frumos post!Parerea mea este ca ar trebui noi oamenii sa incercam sa invatam din greseli,pentru a nu simti tristetea si durerea alegerilor facute gresit de prea multe ori in viata.Adevarul este ca nimeni nu e perfect si poate nu ar trebui sa ne pedepsim ca nu am stiut ce sa alegem bine pentru noi sau ceilalti in diferite situatii de criza,asta pentru ca nimeni nu ne invata cum sa facem fata vietii..invatam traind si evoluand,privind in trecut doar pentru a nu repeta greselile si zambind spre viitor ca putem face lucrurile mai bine si putem si mai fericiti…important este sa ne asumam tot ce facem,ce spunem si sa traim constant cu principii bazate pe bunatate,a nu rani pe ceilalti,a fi corecti si a nu ne minti pe noi insine si pe cei din jur…Avem puterea de a alege si asta e definitoriu!Eu personal, in viata am facut alegeri care nu mi-au adus fericire ci doar durere profunda si tristeti dar surprinzator,aceste alegeri m-au transformat in prezent intr-un om mai puternic,mai intelept si mai concentrat pe viitor si evolutie in sens pozitiv..Da,raman rani ce le vom simti poate dureroase si la 90 de ani,dar consider ca multe nu le putem controla si trebuie sa invatam sa jonglam cu ce e dureros si trist in viata,incat sa transformam regretele in alegeri fericite si aducatoare de speranta reala!Te urmaresc cu drag ,scrii foarte frumos!Un An Nou fericit si luminos sa ai!

  1. TeoFulga , 2 ianuarie 2014 at 7:56 PM

    Interesant…. tot ce ai expus tu in aceasta postare am (re)simtit azi printr-o vizita la tara… Chiar ce ma gandeam ieri ca orice zi poate fi considerata ca o lectie, si azi deja mi s-a confirmat ca asa e.:) Am avut o multime de stari azi… de la bucurie si pace, la tristete si compasiune. E atat de greu uneori sa vezi dincolo de toate evenimentele concrete ce ne traverseaza prin viata.. fiind coplesiti de acea stare ce pana la urma e trecatoare. Uneori ne ia valul cu totul, fie adancindu-ne intr-o dezamagire cumplita, fie ignorand fiecare semnal de alarma,devenind prea indiferenti. M-au trecut fiorii citindu-ti cuvintele pt ca ai atins un punct sensibil la mine.. 😀 Mereu mi-a fost frica sa nu spun ceva ce nu ar trebui,mi-a fost frica sa infrunt multimea de oameni care uneori ma considera ca fiind o ciudata, (doar) pt ca eram prea timida si uneori ma adanceam in propriile ganduri. Recunosc, sunt sensibila si de multe ori mi-e frica de lucruri rele ce s-ar putea produce inevitabil, plang mereu cand vad catelusi chinuiti, ma consum din anumite motive ce pt multi par banale… Sunt vulnerabila in fata multor lucruri, si acum chiar nu mai mi-e frica sa spun exact ce sunt.. 🙂 Cred ca si asta e important pt linistea noastra,sa fim capabili sa acceptam ceea ce suntem cu defecte si calitati, si ceea ce reprezinta cei din jur. Ca sa raspund la intrebare…situatiile pe care le-as fi putut evita sunt legate de prietenie..sentiment pe care mi-l doream cu tot sufletul acum cativa ani, si ma amageam singura ca ma pot mandri cu oameni care ma accepta si ma iubesc asa cum sunt, in realitate fiind doar personaje trecatoare,cu un aport de multe ori negativ. Vedeam cum sunt data la o parte,si ma dureau toate minciunile ce mi se spuneau. Eram vulnerabila si extrem de usor de doborat prin cuvinte, si-mi pierdeam tot mai mult increderea in mine,din cauza mediului in care ma aflam. Dar… din fericire o lumina puternica mi-a deschis mintea, si mi-a aratat calea…cea frumoasa… am inceput sa zambesc mult mai des, sa am incredere in mine mai mult ca oricand, am descoperit o pasiune imensa in a scrie despre mine,despre oameni… si mi-am gasit cei mai buni prieteni pe care mi i-as fi putut dori… te-am cunoscut pe tine si fata in fata, si totul s-a schimbat. 🙂 Asadar, cam aceasta situatie ar fi putut fi evitata, daca intelegeam la timp ce se petrecea in sufletul meu si in sufletul celor de langa mine… Dar,mai mult ca sigur a fost o proba pt a trece la nivelul urmator de maturizare…
    Imi doresc ca anul ce vine sa ne faca pe toti sa intelegem ca trebuie sa invatam din orice lucru, si sa zambim cat de des putem! 🙂
    Iar tu Ade, sa ai un an in care sa poti fi capabila ca si pana acum,sa alegi ce e bine pt tine si sa ramai cu aceeasi gandire clara, frumoasa… Sa ai zambete si multe bucurii! Si sa-ti pui mereu intrebari,pt ca doar asa putem evolua :)) (acum imi citez profesoara de romana. 😀 )
    Minunat post.Multumim,draga noastra! Te pup. :* Si…multumesc ca imi suporti mesajele atat de lungi.:)) 😀

  1. sebi , 2 ianuarie 2014 at 8:01 PM

    Dan tot va ramane in inima ta . Nu conteaza daca nu te mai gandesti la el, tot in inima ta . Atunci cand a-ti jucat impreuna in ”Numai Iubirea” atunci v-ati potrivit de minune.
    Povestea asta de adio! A fost asa ” Fara prea multe explicatii” dar fani nu stiu nici acum de ce v-ati despartit cu adevarat.
    Radu e exceptional nu am nimic inpotriva , dar intr-o zi vei realiza ca tu si cu Dan faceati perechea perfecta.

  1. Marinela Lungu , 2 ianuarie 2014 at 8:13 PM

    M-ai atins exact acolo unde trebuia cu postul asta…Acesta este unul dintre subiectele pe care eu iubesc sa le dezbat . Asa e firea omului: Mai intai greseste,apoi isi da seama de greseala . Si este foarte bine daca isi da seama,pentru ca exista oameni care continua sa faca aceeasi greseala cu aceeasi intensitate maxima,ranind tot mai multe persoane insa nu isi dau seama . Nu au o constiinta,o masura . Este normal sa gresim,insa mai este normal sa si ne dam seama si sa reparam intr-un mod greseala sau macar sa n-o repetam . Eu am o regula referitor la subiectul asta : „Nu face aceeasi greseala de doua ori fara a o repara,caci vei avea de sufiet dublu” …poate chiar triplu. Multe lucruri as fi vrut sa le evit sau pur si simplu sa le traiesc altfel, sa le „accept” altfel … Sa pun un „stop” si sa nu ma las calcata in picioare , sa ma las ranita… Eu mereu am ales sa gandesc cu inima si sa accept cu inima,insa nu toti au facut asa cu mine…insa pana la urma imi dau seama ca asa ar fi trebuit sa fie si probabil reactia mea de atunci m-a invatat sa reactionez la asemenea situatii. Cu toate ca in timp, am invatat sa accept si sa trec peste,inca mai exista anumiti oameni,anumite situatii,anumite intentii si anumite comportamente pe care nu le pot intelege…E normal,oare?! 🙂

    Multumesc pentru acest post,chiar m-ai facut sa ma simt … altfel…in sensul bun ! Esti un suflet extraordinar <3 Te pup!

  1. […] Care sunt situatiile pe care le-ati fi putut evita, daca ati fi avut intelepciunea, inteligenta si de ce nu, talentul,  de a vedea trecerea de la normalitate, la opusul ei?», a scris ea pe blog. […]

  1. […] Care sunt situatiile pe care le-ati fi putut evita, daca ati fi avut intelepciunea, inteligenta si de ce nu, talentul,  de a vedea trecerea de la normalitate, la opusul ei?», a scris ea pe blog. […]

  1. Catalina , 4 ianuarie 2014 at 12:10 AM

    Hei, e prima data cand iti scriu,desi probabil as fi vrut sa o fac mai demult. Cand eram in generala, o colega imi spunea cand zambeam ca seman cu tine. Acum sunt in anul I si de abia iarna asta am descoperit blogul tau. In ceea ce priveste postarea asta, pentru mine depresia este un cuvant de care cred ca am dat in ultima perioada,insa nu vreau sa il aud in jurul meu.Mi-e frica. Oricum postarea ta m-a ajutat. Te rog sa scrii cat de mult poti :*
    Sper sa ai un an mai bun si sa fi cat mai linistita :*!

  1. Padu , 7 ianuarie 2014 at 8:57 AM

    Boala ta e una sufleteasca … esti prea mandra. Din cauza mandriei apar toate fricile, grijile si problemele tale.

    „Nosce te ipsum”

  1. sollo , 28 ianuarie 2014 at 5:56 PM

    subiect greu…..mult de gandit ,si mai mult de invatat.
    de multe ori ptr unii sfarsitul vine inainte de a incepe ceva …ce e trist e ca nu mai au nici o sansa ,o a doua sansa .
    avem o singura viata in care sa ne suparam ,sa ne bucuram, sa zambim sau sa stam suparati..sfarsitul vine incet dar sigur ptr toti deopotriva ,mai devreme sau mai tarziu.
    si inchei cu ce am citit de curand si mi a placut

    Dacă în viaţa ar trebui să respectăm proverbul care spune că datoria unui om este să sădească un pom, să construiască o casă şi să aibă o familie, oare câţi dintre noi vom putea spune, la finalul vieţii, că ne-am achitat datoria faţă de pământul pe care vieţuim?

  1. Cristina , 24 februarie 2014 at 12:03 AM

    Am convingerea că sunt momente în care ai nevoie să treci limita ca să spui unde te oprești data viitoare. Cred cu tărie că sunt ”greșeli” pe care trebuia să le faci (de fapt este doar evoluție … mai mult spirituală, decât material – umană), căci viața nu se construiește doar din vorbe și înțelepciunea nu vine doar din filozofie. Așa că unele răspunsuri sunt doar în viitor, pe când altele deja sunt scrise în trecut. Avem nevoie de înțelegere și întrebări pentru a putea vedea, apoi să încercăm să alegem. Drumul este destinul pe jumătate ales, suntem doar co-creatori în construirea lui!
    P. S. am citit cu bucurie!

  1. alina , 22 martie 2014 at 1:48 AM

    Ti-am citit postarea cu putina intarziere ,dar as vrea totusi sa-ti spun si parerea mea.Eu am trecut prin foarte multe in viata asta,chiar daca am aproape aceeasi varsta cu tine.Nu pot sa compar vietile noastre pt ca fiecare e speciala in felul ei,dar pot sa-ti spun ca si eu mi-am pus la un moment dat aceleasi intrebari ca cele de mai sus.Si concluzia mea,in urma experientei acumulate si a situatiilor neplacute prin care am trecut ,e ca atunci cand ai capul plin de intrebari ,de temeri de indoieli ,e cazul sa iei o pauza.Sa spui stop.Sa stai doar tu cu tine,cu gandurile tale,poate chiar cu o foaie si un pix in mana ,sa pleci intr-o scurta vacanta , sa stai putin singura.Si sa-ti faci ordine in ganduri .Pentru ca nimeni mai bine ca tine nu poate sa stie ce e mai bine pentru tine.Nici macar parintii tai.Nimeni nu poate sa decida pentru tine si pentru viata ta.Numai tu esti in masura sa-ti decizi soarta .Pentru asta trebuie sa „te asculti pe tine”, sa afli ce vrei cu adevarat de la viata,care sunt prioritatile tale,ce te face pe tine cu adevarat fericita .Un om ca sa fie fericit ,in primul rand trebuie sa fie fericit el cu sine si apoi poate sa fie fericit si alaturi de altii.Poti sa-ti notezi pe o hartie , ce ai de pierdut si ce ai de castigat daca iei o anumita decizie .Si asta poate o sa te ajute sa-ti ordonezi gandurile.Concluzia e ca raspunsul o sa-l gasesti doar in tine,nimeni n-o sa ti-l poata da.Parerea mea e ca indiferent ce decizie am lua ,avem o singura viata si meritam sa fim fericiti.

  1. Giuseppe Zanotti Metallic Strap Leather Half Boots Half Boots

    Sfarsit sau inceput…

  1. cheap fifa coins , 10 septembrie 2014 at 12:29 PM

    cheap fifa coins

    Sfarsit sau inceput…

Leave a Comment