Tacerea in cuplu.

24 noiembrie 2015 | 32 Comentarii

 

” -Auzi, i-am vazut ieri in masina la stop pe Georgiana si pe Vlad. Nu cred ca sunt bine.
-De ce spui asta?

-Pentru ca nu au vorbit absolut deloc.

 Si am stat ceva, ca eram la stopul ala care se schimba greu. M-am si simtit prost si nu am vrut sa ii salut ca imi era ca se fastacesc ca i-am vazut in situatia aia. 

-Pai si nu inteleg, ce ti se pare asa aiurea ca taceau? 

-Cum adica? Nu se poate, nene, sa fii de 3 ani cu un om si tu sa nu vorbesti absolut nimic cu el si mai mult, sa ai privirea aia pierduta. Iti spun eu, curand se despart.”

De cate ori nu ati spus asta despre cupluri pe care le-ati zarit nestiind ca sunt observate? Pe strada, la restaurant, in masina.

Am spus-o si eu de nenumarate ori cu convingere. 

Am catalogat, am judecat. Indoctrinata cu ideea conform careia comunicarea e totul, idee pe care o sustin in continure, m-am pripit dandu-mi cu parerea, intelegand gresit sensul. 

Comunicarea inseamna de fapt sa ai libertatea si curajul sa spui ceea simti, ce te deranjeaza, ce te incomodeaza, ce te indispune, atunci cand simti nevoia, cu sinceritate, fara sa iti fie teama ca vei fi judecat de partener. Nu sa trancani incontinuu ca o moara stricata despre orice, oricand.  Iar atunci cand nu o faci sa te simti vinovata.

Am vazut multe cupluri care la capitoul enternaiment stateau grozav si dupa scurt timp aflam ca s-au despartit. Pai da, pentru ca isi spuneau bancuri, glume, poante, insa in clipa in care lucrurile deveneau serioase, descopereau ca „circul” a luat locul discutiilor cinstite si adevarate si ca nu aveau capacitatea sa „se auda”. 

Ma hazardez sa spun ca un semn grozav ca lucrurile merg intr-o directie buna intr-o relatie, este acela cand ajungi sa te simti confortabil…tacand. Cu conditia ca si partenerul sa fie de aceeasi parere.

Un exemplu: Dana este prietena mea. Am incredere in ea, stiu ca imi va ofera intotdeauna sfaturi sincere, ne place sa petrecem timp impreuna, o inteleg, ma intelege. Dar sunt zile intregi cand nu vorbim. Nu ne sunam. Avem treaba si mintea in alte locuri. Apoi luam legatura, ne plangem una alteia, incercam sa gasim solutii. Si din nou nu vorbim o vreme. Dar este perfect asa. Este asa cum este! Prietenia nu inseamna cat, ci cum

Cam asa e si cu relatiile amoroase. Indiferent cat de mare este potrivirea intre doi oameni, este in ordine sa nu vorbeasca tot timpul. Este in ordine, ba chiar indicat, sa aiba fiecare „momentul lui” chiar daca in dreapta respira cineva. Este in ordine sa te simti „singur” chiar daca esti insotit. Pentru ca a fi singur, uneori este lucrul de care avem cea mai mare nevoie pentru a ne reface si a fi minunat pentru celalalt. Si credeti-ma, e greu sa te „odihnesti” intr-un dialog permanent. 

Asa ca nu va panicati cand incepeti sa…taceti. Bucurati-va ca ati ajuns in acest punct al relatiei. E un semn bun.

Ingrijorati-va doar atunci cand nu va mai vine sa ii spuneti partenerului lucrurile importante care va costa sau va dor. Ingrijorati-va cand simtiti ca nu mai intelege „frecventa”. Ingrijorati-va cand il auziti facand confidente altcuiva. Ingrijorati-va cand nu mai face planuri de viitor, cand vrea sa cumpere o garsoniera fara voi, sau cand cu ochii inchisi, proiectia viitorului nu il mai include si pe el. Pana atunci nu va straduiti in niciun fel. Vorbiti cand poftiti, dati shutdown cand va vine, turuiti din preaplin, fiti cum sunteti! Si buucurati-va de fiecare zi amintiti-va ca aveti o singura viata, pe care ar fi bine sa vi-o faceti memorabila! 🙂 

Comentarii

  1. Georgiana Camelia , 24 noiembrie 2015 at 10:04 PM

    Perfect de acord! ❤ Comunicarea este extrem de importanta, dar trebuie sa fie si una buna. Cum ai spus si tu, comunicarea nu inseamna vorbitul continuu, ci vorbitul bun. La urma urmei, poti comunica si printr-o privire, iar partenerul sa inteleaga perfect ?

  1. Monica M. , 24 noiembrie 2015 at 10:11 PM

    foarte bine ai punctat. tăcerea depinde si de felul fiecăruia de a fi, si atunci nu poti sa il forțezi pe partenerul tău sa vorbească mult, daca el nu e prea vorbăreț. Eu ma bucur ca am o relație in care ne simțim bine si cand tăcem.
    esti tare! te apreciez!

  1. TeoFulga , 24 noiembrie 2015 at 10:11 PM

    ”Prietenia nu inseamna cat, ci cum.” -Asta m-a atins cel mai tare acum,pentru ca lucrul asta l-am simtit si il simt pe pielea mea. Prietena mea cea mai buna din liceu,pe care n-am mai vazut-o de ceva timp si cu care pastrez legatura,si desi nu vorbim atat de des,ne spunem lucrurile cu aceeasi comoditate si cu aceeasi incredere dintotdeauna. Mi-e dor sa stau in banca cu ea si sa stam cate 6 ore la liceu,dar stiu sigur ca indiferent de situatie,vom fi una alaturi de celalata.
    Inca nu am intalnit dragostea,dar sunt convinsa ca intr-o relatie trainica indiferent daca este de iubire sau de prietenie,trebuie sa existe acele principii adevarate si sinceritate. Exact ceea ce spui tu, sa nu iti fie frica sa te ”dezbraci” sufleteste in fata celui de langa tine. Sa poti sa te exprimi asa cum si gandesti. Eu oricum intotdeauna am fost de parere ca un suflet drag nu este tinut aproape prin comunicarea permanenta. Cred ca ai observat si tu ca nu sunt atat de vorbareata:)))..si uneori cel de langa mine ma ”starneste” sa vorbesc,pentru ca asa mi-e firea,nu stiu. Asa ca viitorul meu ”suflet pereche” va trebui sa ma suporte si asa,nu intotdeauna cu ”gura mare”:))).
    Te pup,om drag si intelept!

  1. Sonia Diugan , 24 noiembrie 2015 at 10:41 PM

    Ce încheiere la înălțime și ce sa mai spun de postare. Ești incredibila Adeluca mea♡ Și atât de frumos scoți în evidenta inconenta și profunda realitate.
    Cu toții cei care suntem în orice fel prin jurul tău,suntem niște oameni împliniți cu adevărat. Pupici

  1. Roxy , 24 noiembrie 2015 at 10:42 PM

    Sunt total de acord cu tine!

  1. Rebeca , 24 noiembrie 2015 at 10:57 PM

    Imi place ce citesc! De exemplu, zilele astea ai pus mai multe postari, pe diferite teme, uneori pui una la o saptamana/doua…totul este despre cum simtim/cum ne simtim 🙂 atata timp cat nu ne indeparteaza unii de ceilalti, tacerea este un lucru de care avem nevoie din cand in cand. Te pup!

  1. admin (author) , 25 noiembrie 2015 at 12:29 PM

    Asa cred si eu, Rebeca!

  1. violeta , 24 noiembrie 2015 at 11:46 PM

    Eu cu sotiorul meu suntem destul de tacuti amandoi dar important e sa ne spunem bucuriile, pasurile si ce ne mai trece prin minte. Daca nu „trancanim” nu inseamna k nu exista comunicare. Cine ne vede de multe ori tacand poate are impresia k dupa 10 ani nu mai avem subiecte de discutie dar ne simtim bine asa nu consider k ar treb sa vb mult amandoi sau unu din noi mai mult. E perfect asa

  1. alexandra , 25 noiembrie 2015 at 12:49 AM

    Buna Adela ! Nu stiu daca am mai comentat pana acum la vreo postare de-a ta, oricum nu am f mult timp decat te urmaresc, dar mi a placut tare mult ce ai scris chiar m am regasit in cuvintele tale.Eu sunt foarte vorbareata si as fi in stare sa vorbesc despre orice si oricat 🙂 , dar recunosc ca am momente cand chiar simt nevoia de reculegere, de liniste .Cred ca sotul meu e cel mai fericit in asemenea momente :))) el e mai tacut din fire iar eu il zapacesc toata ziua 🙂
    Te pup si mai asteptam sa ne incanti cu povestile tale :*

  1. Oana-Maria , 25 noiembrie 2015 at 10:07 AM

    Sunt exact sfaturile de care aveam nevoie! Dupa 15 ani de relatie, am inceput sa acuz ca nu mai comunicam ca alta data, dar stand si analizand la rece, tocmai despre ceea ce afirmi tu esta vorba, mai avem nevoie si de liniste, acea liniste care sa ne elibereze de stresul cotidian. Multumesc din suflet Adela esti minunata prin sinceritatea pe care o emani si ca te gandesti la noi prietenii tai virtuali!

  1. Ana , 25 noiembrie 2015 at 10:41 AM

    Foarte bine punctat !! Imi faceam griji atunci cand era liniste ! pana cand am inteles-o si e f bine acum si confortabil.

  1. Oana , 25 noiembrie 2015 at 11:53 AM

    Postarile astea ma depasesc. Atata „intelepciune” si atatea sfaturi. Si totusi in calitate de ce ne tii lectiile astea? A ramas lumea fara psiholog, fara bunici, fara mame? Nu ma mai simt bine pe blogul asta. Nu stiu…parca tinde spre ceva mare si gogonat.

  1. admin (author) , 25 noiembrie 2015 at 12:38 PM

    Imi pare rau sa aud asta Oana. Eu scriu cu toata si ceritatea despre subiectele care imi trezesc interes. Nicidecum nu consider necesar sa vi le servesc drept terapie. Daca ele nu sunt pe placul tau, poti cauta bloguri de travel,cooking si fashion. Desi mi-ar parea rau sa te pierd de „aici”.

  1. Oana , 25 noiembrie 2015 at 11:58 AM

    Si cum toate relele li se intampla prietenilor tai? Si tu vii sa tragi concluziile si sa pui si morala:))) Am vazut mai devreme, la cafea ca spuneai ca si nu stiu ce prietena nu stie sa spuna nu la munca si tot asa.

  1. Viv , 25 noiembrie 2015 at 3:21 PM

    Frumos.Sincer.Scris din suflet.Imi face placere sa iti citesc postarile.Cine sa se exprime mai frumos decat un actor ?Nu te urmarim in calitate de psiholog, te urmarim pe tine.Stim exact cine esti si te admiram pentru felul tau de a fi. Rautati se pot spune multe.Usor.Despre orice si oricine. Dar uneori ne putem ridica mai sus de stratul urat mirositor de barfe si critici fara sens.

  1. Oana Irimies , 25 noiembrie 2015 at 3:51 PM

    Exact!Atunci cand stai langa o persoana si nu vorbeesti nimic cu ea, dar in acelasi timp te simti conforabil, e semn bun 🙂 E rau atunci cand esti langa cineva si te gandesti „oare ce sa mai spun ca sa nu mai fie linistea asta stanjenitoare?”.

  1. casanova , 25 noiembrie 2015 at 4:45 PM

    Fetelor,cand va simtiti neconsolate si singura,va astept in bratele mele,telefon 0728 391 741

  1. casanova , 25 noiembrie 2015 at 4:47 PM

    Fetelor,cand va simtiti neconsolate si singure*,va astept in bratele mele,telefon 0728 391 741

  1. Alina , 25 noiembrie 2015 at 5:51 PM

    Să știi ca eu am prieteni cu care și dacă nu mă vad 10 ani, când ne întâlnim vorbim de parcă nu ne-am mai văzut de ieri

  1. Mihaela Dan , 25 noiembrie 2015 at 6:21 PM

    Mi-au facut atat de bine cuvintele tale si postarile din ultima perioada.Aveam nevoie de ele.Cum ti-am tot zis,atunci cand am nevoie de liniste,de o portie de intelepciune si chiar de zambete,aici sunt,pe blogul tau.Hrana pentru suflete si sursa de fericire e.Multumesc mult,Adeluca mea,pentru tot!Te imbratisez cu tot dragul!❤

  1. Descude , 25 noiembrie 2015 at 6:42 PM

    Cam asa sta treaba, cum ai zis tu 😀
    Si pentru ca tu ai cuvintele mereu la tine, ai scris si frumos!
    Te pup
    http://www.descude.com

  1. LuminitaC , 26 noiembrie 2015 at 1:28 PM

    A impartasi din ceea ce ai trait si ai invatat pe parcursul vietii e o dovada de generozitate – care nu arata ca ai ajuns un om perfect, ci ca esti perfectibil, ca esti ‘work in progress’, asa cum suntem toata viata, ca iti recunosti limitele, greselile, ca te straduiesti sa fii mai bun in tine si fata de ceilalti. Ca gresesti in continuare, poate, dar ca nu te lasi. Sunt lectiile de viata ale Adelei catre ea insasi, nu catre ceilalti.
    Daca uneori experienta sau gandurile celorlalti te ajuta in a privi lucrurile altfel si a trage propriile concluzii, e un castig, pentru ca invatam de la si din experienta celorlalti in permanenta. De trait insa, traim propria noastra viata.

  1. admin (author) , 26 noiembrie 2015 at 5:48 PM

    Sunt un om care isi doreste atat de mult sa creasca frumos. Si fiecare rand pe care il scriu pentru acest blog este cu toata dragostea si generozitatea mea. De multe ori, chiar cu nevoia de a ma intelege…
    Eu iti multumesc ca ai puterea sa vezi dincolo de „aparente” 🙂

  1. Oana N. , 28 noiembrie 2015 at 2:25 PM

    Exact! Chiar si acum imi amintesc, cat de bine m-am simtit la o cafea cu una din prietenele cele mai bune, cand efectiv am tacut amandoua malc. Ne uitam una la cealalta, dar aveam atatea griji si ganduri amandoua, incat nu gaseam cuvintele sa le si exprimam verbal. A fost atat de ciudat, dar atat de bine! Atunci am inteles ca o relatie nu consta neaparat in discutiile pe care le avem, ci de multe ori ai nevoie doar ca persoana respectiva sa fie langa tine.

  1. Fashionable Streets , 2 decembrie 2015 at 1:40 PM

    Eu ador momentele de liniste dintre mine si sotul meu, mai ales ca eu vb f mult si des :))
    e nevoie de „me time” intotdeauna!
    xo
    http://fashionablestreets.blogspot.com

  1. thatsH , 6 decembrie 2015 at 5:59 PM

    Este postarea mea preferata. Traim cu impresia ca nu este o prietenie adevarata daca nu vorbesc mereu cu ea…Acum, iti dau dreptate..De aproximativ un an, ma simt bine cu libertatea si linistea asta. Imi face bine sa i-au ,,vacanta” intr-o prietenie deoarece bucuria revederii si placerea unei conversatii unde impartasim amintiri, probleme, bucurii etc este mult mai mare…Acum pot spune ca ma simt bine din acest punct de vedere..Tacerea nu ma mai ingrijoreaza asta pentru ca in sfarsit, am invatat sa ma bucur de linistea pe care mi-o ofera.
    Te admir de cand de eram mica si am crescut cu tine si cu fiecare poveste pe care o impartaseai prin telenovelele in care ai jucat.

  1. […] postare pe blogul său, Adela Popescu spune ce importanţa are comunicăre în cuplu şi arată că aceasta este […]

  1. […] postare pe blogul său, Adela Popescu spune ce importanţa are comunicăre în cuplu şi arată că aceasta este […]

  1. […] postare pe blogul său, Adela Popescu spune ce importanţa are comunicăre în cuplu şi arată că aceasta este […]

  1. […] postare pe blogul său, Adela Popescu spune ce importanţa are comunicăre în cuplu şi arată că aceasta este […]

  1. Flo , 27 ianuarie 2016 at 6:56 PM

    De acea te ador doamnă dragă!!!!!

  1. Adina , 10 februarie 2016 at 10:33 AM

    E cel mai placut lucru. Parca atunci ni se contopesc gandurile si tacerea devine confortabila, nu stanjenitoare.
    Kisses.

Leave a Comment