Viata inainte si dupa aparitia copilului-“Calatoria cu avionul”

15 ianuarie 2018 | 30 Comentarii

Cum ar fi fost daca…

Am fi calatorit fara copil:

Mi-as fi luat o gentuta de umar si un singur troler generos pentru amandoi pe care l-as fi umplut in seara de dinaintea plecarii stiind ca ce-mi va lipsi voi cumpara de acolo. In aeroport as fi trecut de control nerabdatoare sa beau cafea, sa mananc un sandwich cu mozzarela si rosii uscate in tihna, apoi m-as fi pierdut prin mini libraria din incinta, mai mult de dragul traditiei, decat in speranta ca as putea gasi ceva interesant de citit in vacanta. As fi mirosit toate parfumurile si mi-as fi ales musai unul nou pe care ulterior sa il asociez cu vacanta.
Mi-as fi sters palmele de teama ca zbor si m-as fi asigurat ca am toate amuletele norocoase la mine.
In avion mi-as fi spus rugaciunea de trei ori si l-as fi rugat pe Radu sa nu mai incerce sa imi distraga atentia ca nu merge si mai bine sa imi comande un pahar de vin alb.
As fi respirat usurata dupa ce am fi ajuns la viteza de croaziera si mi-as fi pornit un film. Neaparat o comedie romantica. As fi stat cu ochii pe stuardeze ca pe butelie la primele trepidatii si daca mi s-ar fi facut foarte frica m-as fi ridicat sa ma asigur ca e totul ok cu avionul. Daca usile sunt inchise bine, daca aripa nu e in flacari sau daca nu i s-a facut rau pilotului. ?
Radu ar fi cedat si ar fi adormit leganat de “gropi” iar eu mi-as fi pus niste sosete groase nestiind daca racoarea vine din cauza unei defectiuni tehnice.
Cand m-ar fi luat si pe mine nitel somnul as fi incercat sa ignor urletul de copil mic al vecinilor si m-as fi intrebat cum de am avut ghinionul sa se aseze chiar langa noi.
Desi le-as fi zambind plina de bunavointa si intelegere, in sinea mea nu as fi inteles de ce intr-un avion cu destinatia Mauritius ar fi copii mici. Sa pleci in vacanta asa departe cu un bebelus? Curata nebunie.
M-as fi gandit ca e imposibil sa nu stie mama ce butoane sa apese astfel incat sa-si faca copilul sa taca. E clar ca nu stie sa se conecteze la propriul copil. ( Of, tinerete!) M-as fi enervat ca nu am cu cine sa comentez dar as fi multumit divinitatii ca in sfarsit am ajuns.

 

Cum a fost in realitate:

M-am apucat de bagaj cu 4 zile inainte. De al copilului. Si bine am facut caci multe din hainutele ce ii erau bune in vara acum nu prea ii mai veneau, asa ca a trebuit sa cumpar cateva tricouri, sandalute, bascute, plus un costum nou de protectie uv. Din fericire aveam lista de medicamente din vacanta din Grecia, asa ca nu a mai fost nevoie sa trec si pe la farmacie.
Al nostru a fost gata in seara de dinaintea plecarii, fiind foarte multumiti ca acum ne incap amandurora cele necesare intr-un singur bagaj.
Dupa ce am terminat de echipat si geanta de mana: un tricou de schimb pentru copil, bavetica, o carticica si doua masinute, grisine, o banana, sticluta cu apa, si o carte pentru mine, am iesit in fata casei unde ne astepta nasul lui Alexandru sa ne duca la aeroport.
Copilul abia trezit era vesel si vioi asa ca nu a dorit sa stea prea mult in carucior carandu-ne prin te miri ce cotloane ale aeroportului.
Plecasem fara parfum asa ca trebuia sa imi cumpar unul. Dupa ce a daramat doua creme si o pereche de ochelari am pus mana pe primul parfum ce mi-a aparut in cale si dusi am fost.
In timpul in care a coborat si a urcat cu taica-su scarile rulante de 257 de ori, am dat o fuga la libraria de acolo. Am gasit o carte si doua reviste sperand ca ceva din vechile obiceiuri sa nu se schimbe zborul acesta.
Locurile bune, la iesirea de urgenta, ne-au dat o stare ok, asa ca ne-am instalat increzatori rugandu-ne la Cel de Sus sa mai fie copii in avion de preferat plangaciosi, astfel incat sa nu fim noi singurii parinti blamati in cazul in care Alexandru avea sa aiba ceva nemultumiri.
In principiu nu ar trebui sa ne pese, totusi, am fost si noi in papucii lor si stiu ca lipsa de empatie nu se discuta, mai ales in cazul celor ce nu au copii.

Dupa ce mi-am pus centura mie si lui pe ascuns in timp ce il alaptam, a decolat si avionul. Ce sa va zic, nu am simtit nicio emotie, decat cea legata de felul in care ar fi putut sa se comporte el. Si voi stiti cat de greu imi era mie sa zbor.
Am apucat chiar si sa beau o cafeluta si sa vad jumatate dintr-o comedie romantica.
Dupa doua ore s-a trezit si a inceput distractia.
Ture prin avion, vreau sus, ba jos, la mama, la tata.
Am facut cu randul, mai mult eu, e drept, caci tatal e mai rusinos si nu ii place sa defileze. Hmmm.
In perindarile noastre pe culoare am avut timp sa imi dau seama cine cu cine si mai ales de ce.
Din felul in care interactionau cu Alexandru iarasi puteam sa trag concluzii valoroase despre ei, semenii nostri.
Nu astept din partea nimanui sa aiba disponibilitatea de a-si pierde din timp interactionand cu un copil necunoscut, dar un zambet atunci cand ii face cu mana sau il calca pe picior in joaca, spune multe despre simtul umorului unui om.
Langa noi s-au asezat doi americani. Ea o blonda frumoasa, inalta, sigura pe ea si foarte constienta de cum arata, el un baiat mult mai normal,in sensul bun, pedant si empatic.
Mai tarziu am si inteles de ce. De ce a fost empatic. Avea pe ecranul telefonului un pusti cam de varsta lui Alexandru. Ciudat ca nu semana deloc cu domnisoara din stanga lui. Posibil divortat, nu mi-am dat seama clar, ideea e ca avea probabil habar despre ce inseamna un copil la varsta asta, in  vreme ce ea nu.
Nu aveti idee cat de tensionata am fost din cauza celor doi.
Totul ii deranja, mancarea, zgomotul, aerul, oamenii, apa, tot tot.
Fiind chiar langa noi isi imaginau, probabil, ca se va lasa cu tipete, mizerie sau mai stiu ce lucruri neintelese. De ea. Asa cum am mai spus, el a mai schitat un zambet si chiar i-a facut semn domnisoarei sa taca in clipa in care incepusem sa il adorm.
Cel mai tare mi-a placut de un cuplu gay. Se tineau de mana si se uitau la un serial.
In drumul nostru catre baie, Alexandru s-a oprit atras de tableta lor si a facut semn ca vrea sa vada de aproape. Cei doi mi-au cerut aprobarea si l-au luat in brate pentru cateva minute.
De asemenea a ajuns sa adore o stewardesa ce i-a oferit un plus si un biscuite, in vreme ce o doamna spre 60 de ani, mi-a sagetat o provire plina de agresivitate si dezgust in clipa in care Alexandru i-a intins elicopterul imprumutat de la Joseph, un baiatel simpatic suedez.
In avion e o lume…
Mai demult, anesteziata de frica, simteam ca fiecare calatorie este un drum catre moarte. Si atat.
Acum, datorita lui Alexandru, ma vindec usor usor de tot ce-mi face rau, si reusesc, prin ochii lui minunati de copil, sa redescopar lumea. Cu bune si cu rele, dar aici si acum.

Deci bila alba pentru Alexandru ❤️

Comentarii

  1. Natalia serban , 15 ianuarie 2018 at 9:57 PM

    Super…??ador povestile tale?

  1. Maria , 15 ianuarie 2018 at 10:00 PM

    Ne spui si numele parfumului? 🙂

  1. admin (author) , 16 ianuarie 2018 at 9:11 AM

    Idylle de la Guerlain 🙂

  1. Ioana Agache , 15 ianuarie 2018 at 10:03 PM

    Scumpa mea. Ai un har de a povesti lucrurile și intalmplarile încât as sta zile, săptămâni in șir sa te ascult. Și crede-ma am spus mult, căci eu vorbesc muuuuult. Dar as tăcea și numai te-as asculta.
    Cât despre copii, eu nu am. Încă. Dar am călătorit cu avionul și chiar nu am nimic cu copiii. Copiii sunt copii, nu bibelouri. Iar lumea trebuie sa înțeleagă asta. Nu am sa pot înțelege vreodată oamenii care nu empatizează. Pentru ca, pana la urma, zborul e comun, deci oricine are drepturi egale. Inclusiv un copil. Din prea mult bun simt și educație ai stat stresată ca deranjează. Dar nu ar trebui sa fie ceva ieșit din comun. E un lucru normal și firesc. Nu exista termen de comparație, dar e ca și cum ai sta stresată ca toată lumea se uita la tine dacă porți o bluza roz aprins sau o pălărie pe cap. E absolut normal sa porți orice vrei tu….înțelegi unde bat? NexT time, fii mai relaxata! Cine nu înțelege…nu are dreptate. Pupici dulci la toată familia minunata! ???

  1. Andreea , 15 ianuarie 2018 at 10:18 PM

    Ce frumos …cu bune și rele??

  1. Paula , 15 ianuarie 2018 at 10:27 PM

    Nu peste mult timp s-ar putea sa fie mai usor. Astăzi m-am întors cu fetița mea de aproape 3 ani din Statele Unite și zborul a fost fără peripeții. Și la plecare și la întoarcere a fost mai bine decât m-am așteptat. Chiar in spatele nostru a stat un cuplu de romani și fata din cuplu a fost foarte drăguța când copila mea ii făcea „picabu-picabu” de pe scaunul din fata. A intrat in jocul ei. Stand uneori in picioare se mai ținea de scaune si le mișca, dar nu am văzut nicio privire urâta. Depinde poate și de norocul din acel moment. Deci nu îți pierde speranța 🙂
    Este adevărat ca in dreptul magazinelor din duty-free bag viteza astfel încât sa avem cât mai putine obiecte dorite.
    M-am mirat ca ați stat in dreptul ieșirilor de urgentă călătorind însoțiți de copil. Însărcinată fiind in 4 luni au stat prietenii mei si eu nu pentru ca se gândesc ca nu prea ai cum sa ii ajuți pe ceilalți in caz de nevoie, dar mai ales cu un bebe.

  1. […] articolViata inainte si dupa aparitia copilului-“Calatoria cu avionul apartine […]

  1. Oana , 16 ianuarie 2018 at 12:09 AM

    Buna, Adela. Iti citesc postarile cu mare placere. Fiind stewardesa sunt totusi curioasa ce companie aeriana v-a lasat cu infantul la iesirea de urgenta pentru decolare si aterizare. Deoarece acest lucru nu este permis, din cate stiu eu. Poate diferite companii au diferite reguli insa sunt foarte curioasa acum sa stiu, daca se poate. Multumesc!

  1. admin (author) , 16 ianuarie 2018 at 8:10 AM

    Am avut primele locuri de la clasa economic. Acelea cu mult spatiu in fata, dar cu ecranele in scaune. Sunt prevazite chiar cu dispozitive pentru suportul cosului de bebelus. Cred ca le spune altfel, nu “locurile de la iesirea de urgenta”. Dar stii la care ma refer, nu?

  1. nicoleta. stînga , 16 ianuarie 2018 at 2:40 AM

    Cât de minunat a fost si cu peripeții aceasta călătorie îmi si imaginez cum făcea el prin aeroport dragul de el va puup cu drag?????

  1. Antonia , 16 ianuarie 2018 at 1:20 PM

    O lectura de amiaza absolut minunata.?

  1. Oana , 16 ianuarie 2018 at 3:46 PM

    Daa, stiu exact la care te referi si nu, nu sunt cele de la iesirea de urgenta, ma gandeam eu ca e vorba de o usoara confuzie. Multumesc ca ti-ai facut timp sa-mi raspunzi, ma rodea curiozitatea de nu-ti inchipui ( defect de meserie ?) si cum spuneam, o placere sa iti citesc articolele. Numai bine va doresc!

  1. Liliana , 16 ianuarie 2018 at 4:14 PM

    Ma regasesc in tot ce ai scris.foartee tare.

  1. Andra , 16 ianuarie 2018 at 5:43 PM

    Hei! Ma bucur ca totul a fost bine, e o plăcere să-ți citesc articolele. Voiam sa îți spun ceva legat de locurile pe care ați stat in avion. Dacă îți cumperi expres locuri pe la ieșirile de urgentă s-ar putea sa ai surpriza neplăcuta sa fii rugata sa te muți fiindcă pe acele locuri trebuie sa stea persoane care pot ajuta in cazul unui accident, adică cupluri fără copii. M-am gândit ca ar trebui sa stii asta pentru o viitoare ocazie. Ar fi neplăcut ca pe tine și pe Alex sa va mute singuri in alta parte a avionului.
    Toate cele bune și pupici!??

  1. admin (author) , 17 ianuarie 2018 at 9:19 PM

    Cred ca am scris eu gresit. Nu erau locuri la iesirea de urgenta, ci primele de la clasa economic. Acelea cu mult loc in fata. Te imbratisez si iti multumesc ca esti aici! ?

  1. Alexandra , 16 ianuarie 2018 at 6:54 PM

    Nu trebuie sa fii stresata! E copil, cui nu-i convine sa-si puna dopuri in urechi ??. Stiu, poate sunt cam rea, dar totul pana la copii. Eu am doi, baiat si fata si am zburat de 2 ori singura cu ei (pe cea mica inca o alaptam si a fost super ok), dar oamenii….eu, femeie singura cu 2 copii, ma asteptam sa-mi dea careva o mana de ajutor! Nici un semn, zambet, o mana de ajutor, nimic! Da-i si cu carut si bagaj de una singura ?? M-am descurcat pana la urma. Anul asta de Revelion am zburat din nou cu ei si tati. Tzitzi nu mai este si a fost jaleee! Urlete cat cuprinde ?? La centura mai ales jaleee…asta e. Am incercat toate metodele.posibile si imposibile si eu si tati si nimic. Pana la urma a trecut si a adormit la aterizare ?
    Sunteti minunati toti trei!????

  1. admin (author) , 17 ianuarie 2018 at 9:18 PM

    De ce oare li se pune pata pe amarata aia de centura de siguranta? :))) Asa-i ca sanul e aur in astfel de situatii? Eu asa am reusit sa il adorm la fiecare decolare.

  1. Lavinia , 16 ianuarie 2018 at 11:17 PM

    Ai un copil foarte cuminte si bun adela! Deci el a fist un copil normal care a vrut sa exploreze avionul asa cum fac multi,dar nu a plans sau sa deranjeze lumea.nici nu puteai sa i dai tableta sa si strice ochisorii in ea de „frica ” si conentariile rautacioase ale oamenilor.oamenii sunt rai,uita ca au fost copii si mai ales nu si dau seama k vor avea si ei copii si vor face la fel,ba mult mai rau poate..iar” baba” era frustrata:))) in urma postarii tale imi voi lua baietelul de 1.4 luni cu mine in dubai,ce o fi o fi dar 10 zile sa stau fara el si el fara mine e enorm!! Plus ca il alaptez si n as vrra sa l intarc asa,lasandu l la bunici.. itu multumesc pentru ca ne impartasesti experientele tale,mereu astept cu drag si nerabdare sa scrii:) P.S dute o noapte macar doar cu sotul tau undeva la munte k iti va prinde f bine:) noi am fost 2 nopti( e suficienta1 k apoi iti e f dor de copil cum am patit eu:)) dar contz mult 🙂 te pup!!

  1. admin (author) , 17 ianuarie 2018 at 9:16 PM

    Stiu ce spui, ne-am gandit si noi la o escapada romantica. 🙂 Mai alapteaza-l si tu pana in primavara, macar sa treaca perioada asta a virozelor. Zic si eu, tu fa cum simti. Te imbratisez!

  1. Alina Teianu , 17 ianuarie 2018 at 12:05 AM

    Bun asa! Si mie mi-e super frica in avion 🙂 Chiar sunt curioasa cum va fi cu mandra, inca nu am zburat impreuna (1a8l). Pana una alta, vom pleca doar noi doi pentru doua nopti, prima iesire. Speram sa fie totul bine (inca o alaptez, dor de ea, zbor cu avionul, etc) 🙂 Legat de reactia oamenilor, nici eu nu sunt genul nepasator, incerc sa nu deranjam, insa nu ai ce face. Copiii sunt copii. Te pup, Adela 🙂

  1. admin (author) , 17 ianuarie 2018 at 9:14 PM

    Oooo, have fun, indragostitilor! 🙂

  1. Simona Nemtanu , 17 ianuarie 2018 at 9:23 AM

    Foarte dragut articolul si bine structurat! L-am citit cu interes.
    http://www.descude.com/

  1. admin (author) , 17 ianuarie 2018 at 9:14 PM

    Multumesc foarte mult! Ma bucur ca ti-a placut! ?

  1. Iulia , 17 ianuarie 2018 at 1:20 PM

    Oamenii sunt de toate felurile si eu compar calatoria cu avionul, cu cea dintr-un autocar unde te simti incoltit, tensionat, inghesuit, privit…
    Imi placeau oamenii, mai putin multimile, insa acum ma deranjeaza maxim insensibilitatea lor. Imi si imaginez cum v-ati simtit!
    Prefer masina si locurile unde poti calatori asa.
    Copilul a avut scaun propriu sau a stat in bratele voastre?

  1. admin (author) , 17 ianuarie 2018 at 9:13 PM

    Daca are sub doi ani sta la mami sau la tati in brate. Toata schema e sa reusesti sa il tii in brate pana ajunge avionul la viteza de croaziera. Asta da provocare 🙂

  1. Teo Fulga , 25 ianuarie 2018 at 12:32 PM

    Ce frumooos!❤ Încă o dovadă că depinde din ce perspectiva privești lucrurile. Mi se pare superb ca datorită lui Alexandru sa iti vindeci frica si sa descoperi oameni care mai de care, doar din priviri sau gesturi. Va pup tare!😘😘😘

  1. Alexandra , 25 ianuarie 2018 at 11:13 PM

    Atat de frumos scrii si povestesti. Ai putea scrie o carte pentru ca de fiecare data cand iti citesc articolele imi pot imagina si pot vedea tot ceea ce vrei sa transmiti. Va admir curajul de a pleca cu cel mic in vacanta 😊. noi nu avem inca un bebe…(ne dorim mult dar se lasa asteptat) insa cand vom avea cred ca voi avea multe temeri. te pup cu drag

  1. Patricia , 29 ianuarie 2018 at 8:21 PM

    Draga Adela,

    Un articol minunat, haios si terapeutic pentru sufletul meu 🙂
    Din nefericire iti impartasesc cumplitul sentiment legat de zborul cu avionul, ce din nefericire in cazul meu a ajuns la stadiul de fobie.
    E interesant si imbucurator insa sa citesc despre experientele celor ce imi impartasesc temerile si sa descopar povesti ale unor aventuri minunate ce nu au fost umbrite de anxietate sau frica.
    M-ai facut sa cred ca ceea ce imi lipseste pentru a putea zbura in tihna de acum incolo e un bebe 🙂 e o varianta pe care nu o luasem in calcul pana la acest moment insa e un topic de gandire 🙂
    Trebuie sa marturisesc ca nu sunt un fan al blogurilor, nu le gasesc utilitatea si nu imi aloc timp pentru a le “frunzari” insa al tau m-a facut sa zambesc 🙂
    Felicitari !

  1. admin (author) , 8 februarie 2018 at 2:08 PM

    Ceea ce ma bucura mai mult decat crezi. Si da, fa un bebe! 😘

  1. Iulia , 16 februarie 2018 at 8:46 AM

    Cand primul nostru copil avea 11 luni, am plecat pt aproape o luna in Canada, fara bebe. Drumul cu avionul a fost obositor pt mine si ma gândeam doar cat l-as fi chinuit si pe el daca il luam. In zborul transatlantic au fost copii multi, dar chiar daca au si plâns, nu m-au deranjat, oricum nu puteam dormi. Tot concediul am avut o încărcătură emoțională puternica, dat fiind faptul ca l-am ințărcat chiar inainte sa plec. Pe la hoteluri, cand vedeam copilași de varsta lui începeam sa plâng. Am zis ca nu mai plec fara el. A mai fost cam dupa jum de an o escapadă de 3 zile la Istanbul cu inca 2 familii, toti fara copii. Dar de atunci e permanent cu noi, acum are 4,5 ani. Ni s-a alaturat si noua membra a familiei, acum in varsta de 14 luni. Primul zbor a fost cand avea 2 luni si a fost totul perfect. Cand e mai crescut, nu a mai dormit asa mult in avion, dar nu am avut probleme. Noroc cu sfânta țiți😂. Urmeaza sa zburăm saptamana viitoare si am un pic mai mari emotii, zbor ceva mai lung si mai nou e si umblatoare. Dar noroc cu echipamentul din dotarea lui mami😊, speram sa facem fata cu bine!

Leave a Comment