Viata inainte si dupa aparitia copilului- “Diminetile”

23 ianuarie 2018 | 13 Comentarii

Cum ar fi fost diminetile din vacanta noastra daca nu am fi mers cu copilul:

•Ne-am fi trezit pe la 8-9. Eu ca sa ma intorc pe partea cealalta, Radu ca sa nu piarda micul dejun.
Cand s-ar fi intors de la masa ar fi pus ceva muzica sperand ca o sa ma trezesc sa mai prind si eu ceva fructe proaspete si cafea calda.
Deranjata putin ca a trantit usa, m-as fi dus adormita si ciufulita la dus.
Cand Radu ar fi ajuns la a treia tigara pe terasa eu as fi terminat de cremuit tot corpul, as fi luat de pe umeras o rochie lunga de panza, as fi incaltat, tacticos, papucii de plaja, si m-as fi asigurat ca nu lipseste nimic din geanta de rafie.
Pe la 10:00 am fi iesit din camera.
Ne-am fi dus direct la micul dejun, Radu bodoganind ca asa se intampla in fiecare dimineata si ca in stilul asta va fi cu neputinta sa ma bronzez si eu putin. I-as fi spus sa se relaxeze, intrucat e vacanta si vom avea timp suficient sa ne uite Dumnezeu la plaja.

La masa ne-am fi grabit sa ne luam ce ne place, caci ora inchiderii se apropia.
Papaya, pepene, ananas, fructul pasiunii, omleta cu bacon, paine proaspata, unt, salata, pancake cu sos de caramel, clatite cu nutella, cocos proaspat, cafea, prosecco.
Am fi ramas ultimii pe terasa, tragand calmi de prima gura din a doua cafea.

In realitate:

•Ne trezim pe la 6, eu cu un picior in gura, Radu muscat de nas. Un zgomot de fundal repeta, pentru a 50 a oara, “mama jos, tata papa”.
Eu ma rog cerului sa il ia Radu si sa plece cu el pe plaja. Nu vreau sa insist, caci stiu ca face asta in fiecare dimineata, desi nu ii e usor. De data asta nu se sinchiseste. Deci, pana la urma, cineva trebuie sa opreasca asaltul.
Ma ridic din pat, deschid usa sa iasa copilul la pasarelele ce iau mic-dejunul pe terasa noastra. Ma uit la ceas si imi spun ca e timpul sa-l scoatem la plaja. Dupa 9 nu se mai poate de caldura.
Ma indrept grabita spre baie si Radu iese pe terasa sa il supravegheze sa nu dispara. In timp ce ma spal pe dinti imi dau seama ca nu mi-am pus costumul de baie la uscat. Inca cu pasta de dinti in gura il rog pe Radu sa ii dea jos pijamaua si sa ii schimbe el scutecul, negociind daca sa il lasam dezbracat pe plaja sau sa ii punem costumul cu protectie UV. Radu imi zice sa i-l dam peste o ora. Copilul ma trage de o mana sa iesim, eu cu cealalta caut un costum de baie uscat si nimeresc unul vechi de 6 ani.
Il imbrac rapid si nu imi dau seama ca sutienul e pe dos. Pun pe mine fusta neagra scurta pe care am avut-o si ieri si indes in geanta de in o esarfa, cartea, crema cu protectie UV, sepcuta lui, sticla cu apa, prosopul, o banana.
Trasa de piciorul drept afara, ma arcuiesc dupa geanta de plaja si iau o pereche de ochelari de pe noptiera. Reusim sa plecam.
La plaja e bine. Intra in mare cu Radu, apoi in piscina, din nou in apa, vrea sa se urce pe niste bolovani mari cat frigiderul, Radu zice sa nu il lasam ca se loveste, eu insist ca e important sa isi dea singur seama de asta.
Imi comand un ness rece pe care il ascund sub sezlong si incerc sa il ispitesc cu banana.
Ma bucur ca se joaca langa noi cu lopetica.
Ma imprietenesc cu o familie de italieni si ii invit sa vina cu cel mic mai aproape, doar doar se vor juca impreuna.
Asa fac. Jumatate de ora de liniste.
Se face prea cald si ne hotaram sa mergem la masa. Inainte de asta trecem prin camera sa facem dus si sa ne schimbam.
La masa ne alegem doar ce ar putea manca si el. Asa ca incepem cu fructe, iaurt, cereale, omleta. Radu strecoara temator si niste bacon prajit. Ma uit complice la el, ii fac semn sa preia copilul, timp in care pe drumul spre masa rad si eu doua fasii arse de bacon. Ce bucurie.
Ne asezam la masa si…ne ridicam. De vreo 20 de ori, pe rand.
Cu chiu, cu vai, plecam in camera sa ne culcam.
Dupa sapte minute adoarme.
Eu simt ca se asterne pacea. Copilul e in siguranta si confort.  Mami la fel, pe terasa cu cartea, o cafea si niste fructe luate la pachet de la micul dejun.
Tati pleaca linistit la plaja.
Viata incepe dupa ce adoarme copilul. 🙂
Sau…?

Comentarii

  1. Iulia , 24 ianuarie 2018 at 6:38 PM

    Faina postare!
    Asa e. Simt si eu la fel.
    Linistea a ajuns sa fie starea mea inalta si s-o caut cu lumanarea. :)))

  1. Antonia , 24 ianuarie 2018 at 9:31 PM

    Adorabila istorioara.💗

  1. Andreea , 25 ianuarie 2018 at 3:08 AM

    Ce haios!…este frumos sa citesti deoarece ai scris intr-un mod comic imi place pozitivitatea ta te pup si iti doresc la cat mai multe nopti linistite🤗😚

  1. Ioana , 25 ianuarie 2018 at 8:30 AM

    Nu stiu cum erai cu costumul pe dos, dar in rochia asta albastra parcă esti ruptă dintr-un basm, minunată!

  1. Teo Fulga , 25 ianuarie 2018 at 12:38 PM

    Ti-am mai spus, si iti mai spun: trebuie sa scrii o carte!❤ Prea frumos exprimi. 🙂

  1. Ana-Maria Radu , 25 ianuarie 2018 at 1:33 PM

    Super postare! Noi mai avem. Suntem p
    mici(9luni)
    Ma gândesc cu jind la concediu.
    Aveam multe sa scriu 😂 printre picături. Adormit bebe,greu!!! Trezit dupa 10 Min. Pregătit tot pentru vizita alergolog. Probabil de aia nu a vrut sa doarmă mai mult.😂. Știa ca nu am eu timp pentru toate.
    Oricum. Mulțumim pentru minunatele poștari 😍

  1. Alisa Nicoleta , 25 ianuarie 2018 at 4:13 PM

    Ma regasesc 100% ! Greut, Dar suuuperb!!! Sa vezi cu 2 ce comedie!! Va pup

  1. Rebeca , 25 ianuarie 2018 at 9:38 PM

    Esti tare! Si tu, si Radu! :))

  1. Claudia , 26 ianuarie 2018 at 12:05 AM

    M-am amuzat putin. Am incercat sa citesc cu vocea si tonalitatea ta. Sunteti minunati! Va pup cu drag!

  1. Gianina , 26 ianuarie 2018 at 6:30 PM

    Foarte draguta postarea inca nu am facut o vacanta in 3 dar cred k va fii super comic si la noi !! Good days 😂🤔🤔😘😘🔝

  1. Cami , 4 februarie 2018 at 11:58 PM

    Si la noi e la fel…..cand coboram din avion am mancare peste tot, chiar si in par, iar grija nr 1 e sa nu uitam ceva, undeva😀 gata cu reviste, relaxare la cafele si shopping!

  1. Sanda Nicolae , 9 februarie 2018 at 11:40 AM

    Hei Adela,
    Foarte frumos povestit, pare greu, şi chiar este. A fi mama este un job full time, însa cine spune că “un zâmbet al copilului şterge toată oboseala” are perfectă dreptate, nu-i aşa 😉
    Oricât am încerca să ne păstrăm mare parte din stilul de viaţa de dinainte de bebeluş, unele lucruri se schimbă definitiv, dar e frumos.

  1. Ada , 10 februarie 2018 at 11:34 AM

    E tare amuzant felul in care scri, si eu iti sugerez sa incepi sa scri o carte incepand de atunci de cand erai insarcinata si pana mai e asta micu, mic. Desi partea si mai frumoasa abia acu incepe😄

Leave a Comment