Nasterea celui de-al treilea baietel al nostru.

15 iulie 2021 | 10 Comentarii

Deja din saptamana 37, in fiecare noapte, imi imaginam ca e ultima in formula aceea. Si ii pupam pe baieti, si ma rugam, si imi imaginam, si construiam scenarii si voiam sa se opreasca putin timpul in loc, realizand cat de valoroasa si rara e linistea pe care inca o traiam.

E drept ca, din saptamana 37, ma simtem diferit. Parca aveam contractii mai des, nu puteam sa respir, aparusera insomniile și, în plus, stiam ca e posibil ca lucrurile sa se precipite, fiind vorba de a treia nastere.

Daca la primele doua aveam o nerabdare combinata cu entuziasm, de data asta eram doar speriata.

Aveam certitudinea ca va fi greu, dar si siguranta ca se va sfarsi cu bine. Dar binele asta, ca punct final, stiam ca avea sa vina dupa multa durere. Travaliul.

Asa ca tot ce puteam face era sa ma rog sa am un travaliu scurt si sa se intample totul cat mai repede. 

Dar nu atat de repede cat sa imi pun sotul in dificultate prin masina in drum spre maternitate. Acesta a fost cosmarul lui cel mai mare, sa nu nasc in masina 😅.

E! Pe scurt, in seara de 10 spre 11 m-am pus in pat foarte linistita, mai linistita ca niciodata, constatand cat de bine ma simt. Nu ma durea nimic, nu aveam contractii, si chiar ma gandeam ca o sa dorm, in sfarsit, bine. Dupa un pahar de vorba cu Radu, pe terasa, facand pronosticuri, am mancat un castron de visine si m-am culcat. 

Pe la 5:40 am simtit ACEA contractie. 

Dar, pentru ca eram adormita, nu am fost sigura ca e pe bune sau ca visez. Asa ca am asteptat. A venit si a doua. Atunci mi-a fost clar. Stiu ca am zambit si mi-am zis, gata, asta a fost. 

I-am scris mamei ca se apropie momentul si soacrei mele sa se imbrace sa vina la copii. Pe Radu am preferat sa nu il anunt imediat, de teama ca nu ma va lasa nici sa ma spal pe dinti. 

Asa ca, tacticoasa, mi-am facut un dus, am pregatit cele necesare, am spus o rugaciune si apoi l-am trezit pe Radu.

Puteti sa va imaginati reactia. Atat de agitat si emotionat era incat m-am oferit chiar sa conduc eu, daca considera ca nu face fata emotiilor. 😅

A refuzat. 

Am ajuns la 6:00 la spital. Col sters. 

Imi doream tare de tot epidurala asa ca, fiind a treia nastere, si banuind ca lucrurile se vor precipita, toata lumea se grabea.

Am ajuns in salon, m-am pregatit, apoi mers in sala de nasteri pentru epidurala.

Deja eram si mai dilatata, contractii dureroase si dese, asa ca s-a hotarat sa nu mi se injecteze cantitate mare de anestezie, doctorita mea Anca Sultan nedorind sa mai am pic pe expulzie.

E important sa simti contractia in plin astfel incat sa poti impinge in climaxul ei. 

Dupa injectare, s-a asezat putin linistea. Foarte putin. Ma dilatasem deja serios, ajunsesem la 8, efectul anesteziei trecea, eu eram in agonie.

Foarte repede am ajuns la dilatatie maxima, contractii de intensitate de 100 % , deci, dupa experientele trecute urma expulzia.

Ma tanguiam si imploram pentru inca putina anestezie. Sigur ca nu mai era posibil.  Dar nu intelegeam de ce dureaza atat. 

Am simtit ca ma prabusesc cand am aflat ca bebelusul era inca sus, nu voia deloc sa coboare, in conditiile in care eu simteam ca nu mai pot. 

Durerile erau inimaginabile, si bebelusul nu voia sa iasa.

Nu mai aveam nicio varianta, era one way.

Tot ce puteam face era sa imping cu toata fiinta mea tripland durerea ce mi-e peste putinta sa o descriu.

Anca si Moasa mea au hotarat sa ma dea jos de pe masa si sa schimb pozitia, continuand sa impingand.

Bebelusul incepea sa coboare. Eu ma rugam si urlam la toti Dumnezeii sperand sa imi curme mai repede suferinta aducandu-mi copilul cu bine pe lume. 

Din momentul acela in cateva minute l-am auzit…

Nu mai stiu ce am zis, ce am simtit, ce am exclamat. 

Imi amintesc doar ca il mangaiam si spuneam „iubirea mea, iubirea mea, multumesc, Doamne”.

Am inteles atunci de ce cobora atat de greu, avea cordonul ombilical fffoarte scurt. Si era si mare. 3620 cm. 

Cu toate astea, travaliul meu se poate numi unul scurt, adica de nici 4 ore.

Dupa ce Anca a rezolvat tot ce era de rezolvat, imi amintesc ca am ramas un moment singura in sala de nasteri si brusc am inceput sa plang.

In hohote. Si nu m-am putut opri nici cand am ajuns in salon. Nu ma puteam opri…

Era o combinatie de fericire, eliberare, reminiscente ale durerii, descarcare emotionala, recunostiinta, habar n-am. Am plans si cu el in brate. Si mi se parea cel mai frumos si minunat si bun. 

Radu a stat pe toata perioda asta in exteriorul spitalului impreuna cu fratii mei. 

Mi-a marturisit ca din clipa in care am ajuns la spital a fost foarte linistit avand totala incredere ca va fi totul foarte bine.

Si a fost.

Las randurile astea aici necosmetizate stiind ca peste ani ma voi intoarce la ele ca la o amintire foarte pretioasa careia nu vreau sa ii uit nicio „nuanta”. 

Ma simt mai puternica acum si recunoascatoare ca am putut trai din nou miracolul nasterii in siguranta.

Cu toate astea TOT ce conteaza e ca bebelusul e bine. Nu as fi ezitat nicio clipa sa fac cezariana daca exista macar un minim risc. Nu merita. 

Astazi mergem acasa. 

Doamne ajuta! 😅😅😅

Keep in touch! 

Multumesc pentru toata sustinerea din aceasta perioada. Pentru toate experientele impartasite. Pentru sentimentul de apartenenta.

Multumesc din toata inima mea medicului meu Anca Sultan pentru blandete, incredere si sentimentul penrmanent de „totul este si va fi bine”, Ioanei Dragan, cea in care avem incredere deplina pentru morfologiile piticilor, si nu numai, clinicii Femme Boutique Medical ce mi-a fost alaturi de fiecare data cu investigatii, aparatura la cel mai inalt nivel, cei mai buni medici si cea mai buna cafea :), moasei Florea Geta ce mi-a povestit vrute si nevrute si a facut tot ce i-a stat in putinta sa ca nasterea sa se transforme intr-o frumoasa amintire. Ma rog, mai e putin de asteptat pentru asta. 😅

Multumesc! 

Attachment.png

Comentarii

  1. Andreea C , 17 iulie 2021 at 10:42 AM

    Felicitari si Doamne ajuta! Sa aveti parte numai de sanatate si bucurii ..citesc curioasa ca in 8 saptamani cred ca urmeaza si momentul meu si la mine este prima data deci sunt inca in “necunoscut” ..sunt speriata, emotionata si inca alte cateva sentimente pe care nu stiu cum sa le descriu! Abia astept momentul ..si nu prea 🙂 sper sa fie scurt si la mine travaliul si sa iasa totul bine si sa fim sanatasi!

  1. Ioana Boboc , 17 iulie 2021 at 2:31 PM

    Adela, sincere felicitari! Esti atat de curajoasa! Sa vina o acomodare usoara care sa culmineze cu acel moment de implinire totala pe care ti-l imaginezi!
    Ma bucur tare tare ca ai mai scris pe aici! Mi-ar placea sa iti mai gasesti timp si energie sa ne impartasesti in continuare cum e viata in 5 😊
    Esti o minunata!
    Imbratisari!

  1. Ambrus MinervaFelicitari , 17 iulie 2021 at 3:09 PM

    Felicitari!!
    Sa creasca sanatos si frumos!

  1. Carmen P. , 17 iulie 2021 at 4:20 PM

    Felicitări, mamă eroină!💐💐💐

  1. Emanuela Elena Niculae , 17 iulie 2021 at 7:35 PM

    Felicitări femeie puternica, ma regăsesc în cuvintele tale, și eu sunt mamica de trei, de trei fetite, trei nașteri naturale pentru ca asa am simțit ca e firesc. Ești un exemplu pentru mine, ma regăsesc in fiecare povestioara a ta pentru ca și fetele mele sunt apropiate de vârstă cu băiețeii tai. Sunteți minunați și ma inspiri intotdeauna❤️❤️❤️
    PS Te îndrăgesc de cand Numai iubirea se difuza prima data. Am crescut cu tine.
    Felicitări încă o data ❤️

  1. Roxana Tudose , 18 iulie 2021 at 7:24 AM

    Ce sa zic! N-as fi reușit așa ceva in rânduri de vieți! Și eu tot 3 copii am, 3 cezariene in clinica privată unde durerea e mai la minim, pt ca eu ma tem de ea. Pt tine și ai tai, numai bucurii și clipe minunate! Și eu le-am trăit și le trăiesc din plin. Dar ce ai făcut tu nu as fi putut niciodată! Am tot 50 de kile tot o tăietura pe burta (din 3 câte ar fi putut sa fie ca de, te mai ajusteaza).Pt copiii de 7 și 8 ani sunt o eroina, cum de nu m-a durut. Pt ăla mic sunt doar mama lui. Dar eu am respect pt cele care au născut natural! Nimic inpotriva, doar 3 emoții maxime in comun!

  1. Oana-Maria , 18 iulie 2021 at 12:07 PM

    Felicitari, sa fie sanatosi, sa creasca mari si sa va aduca numai bucurii! Sunteti minunati! ❤️❤️❤️

  1. Florina Lupu , 24 iulie 2021 at 10:33 PM

    Ești o mamă eroina! Te admir și mă bucur pentru voi! Pupicei!!

  1. Roxana , 28 septembrie 2021 at 3:04 PM

    Sa va bucurati de voi in fiecare zi.

  1. Sanda Nicolae , 8 octombrie 2021 at 2:13 PM

    Felicitări pentru familia minunată pe care o ai Adela! Şi eu sunt mamă de 3, pentru cei cu spirit de aventură, copilul nr. 3 aduce un plus de originalitate, la propriu. Viața cu trei copii față de cea cu doi e mult mai interesantă și imprevizibilă. Păi cum să-ţi explic, doi copii prezintă un spectacol destul de banal: se ceartă între ei, însă la trei copii apare posibilitatea de a face și desface alianțe, apar tot felul de tehnici de manipulare și subtilități.
    Multă sănătate tuturor.

Leave a Comment