Scrisoare… catre mine!

2 septembrie 2014 | 21 Comentarii

IMG_6314.JPG

Buna dimineata! 🙂
Repede la baie. Ia cana de apa si spala-te pe ochi. Uniforma e pe masina de cusut, iar bocancii sub canapea. Stii doar, ca tu i-ai pus acolo curatati si unsi pe varf cu putina crema Doina de la mamica.

Strampii, unde sunt strampii? De unde sa stiu eu, micuto? Crezi ca daca am 28 de ani, te-ai schimbat? Zi mersi daca nu sunt gauriti. 🙂
Inca ti-ai pastrat obiceiul asta sa gauresti ciorapii imediat ce ii imbraci.

Ce par frumos! Asa, piaptana-l si nu-l prinde in codite. Iti sta mai bine cu bretonul ala pe frunte si cu parul desfacut.
Stii cat ma chinui acum sa il am ca tine?
Oare sa imi fac din nou breton? Mi-e dor de tine, copil drag!

Hai, esti gata, iesi in strada, te striga mamica. Spune-i, te rog, sa nu mai mearga asa repede. Spune-i tu ca eu m-am tot tinut si cand mi-am amintit, ma mutasem deja la scoala in Bucuresti. Ma rog, spune-i diseara nu acum.
6 km in ritm alert, nu sunt usor de parcurs. Dar tu nici nu-ti pui problema asta.

Pai da, ca de-aia esti tu asa puternica, micuto.
Mergi, scumpo, mult pe jos, munceste, fii respectuasa, fa cu mana la oameni, asteapta autobuzul in fiecare zi, joaca-te cu Claudia, canta la nunta la Vasile a lu’ Georgica, mergi la inmormantari, aduna prunele, uda varza, mananca mere nespalate, joaca fotbal, pupa-i pe ai tai, plangi cu muci, pune mana pe engleza ca multe batai de cap imi da acum, daca ai timp invata sa canti la chitara, mi-ar fi de mare ajutor, lasa Goethe, esti prea mica sa intelegi, mai bine incearca „Mandrie si prejudecata” a lui Jane Austen, ingroapa-l pe Tobi in gradina, nu te mai supara pe Suzi, invata „fotosinteza” si nu te mai bate cu Florin Varzaru.

Adica… stii ceva? Bate-te! Sincer! Fa tot ce ai facut si sa nici nu-ti treaca prin cap sa asculti ce te bodogan eu acum. Ca esti tare misto, micuto! Ah, de-ai stii ce ne-asteapta impreuna…

A! Te rog ceva, totusi…dupa ce termini scoala azi, mergi pe la mamaie Titina, tataie Vergica si tataie Gheorghe. Mananca varza calita sau ce ti-or mai pregati si nu pleca imediat cum faci tu de obicei.

Stai mai mult cu ei si asculta-le povestile. Alea plictisitoare cu razboiul, cu mineritul si aia cu divortul lor. Atunci cand au plecat sa divorteze la Dragasani si dupa o zi de mers prin padure pana acolo, s-au impacat. Dar eu nu mai stiu daca atunci au facut-o pe mami sau cand au ajuns acasa. Hai, stai de vorba cu ei, asculta-i. Si poate si notezi.
Si pupa-le mainile si obrajii si fruntea… ca tare-ti vor mai lipsi…

Adela,
2014

Materialul acesta a fost scris pentru revista Viva, numarul de septembrie! Am fost provocata sa fac un exercitiu de imaginatie si sa-i trimit o scrisoare elevei Adela Popescu.
E atat de emotionant…

Comentarii

  1. TeoFulga , 2 septembrie 2014 at 11:01 AM

    In momentul asta plang….. Inca de ieri am o stare extrem de profunda de…nostalgie. Si din nou m-ai atins la coarda sensibila. 😀 E impresionant…. tot ce-ai notat tu aici e numai suflet.
    Printre amintiri ne sta atat de bine! Adela,tu inca esti un copil. Esti un copil frumos pt ca tu ai in suflet tot bagajul copilariei sincere si pure. Ne-ai mai aratat inca o data, ce OM esti.
    Of, sunt atat de emotionata, sincer iti spun, incat mai bine ma opresc ca nu stiu cum sa-mi formulez gandurile.:)
    Doar o intrebare mica de final: A aparut revista VIVA? Abia asteeeept s-o cumpar. Cred ca asta e una din surprizele pregatite de tine. 😀

  1. admin (author) , 3 septembrie 2014 at 8:13 PM

    Si mai am cateva 🙂

  1. Astefanei Patricia , 2 septembrie 2014 at 11:36 AM

    Cum zice şi Teo si eu am încă de ieri o stare de nostalgie. Am postat pe paginile cu tine, fragmente scrise de noi, sentimentele noastre despre toamna si anotimpul asta, le-am citit intre noi si ne-am emotionat…Suntem mai ciudate?:)) Iar acum ca ai postat asta pe mine m-a coplesit cu totul. 🙂
    PS: Daca nu a aparut inca urmeaza cat de curand. Abia astept sa cumpar o noua revista cu tine!!:)

  1. admin (author) , 3 septembrie 2014 at 8:12 PM

    Sa-mi spui cum ti s-a parut 🙂

  1. Mihaela Dan , 2 septembrie 2014 at 12:51 PM

    Citeam si citeam si ma apucase plansul. Inca plang.Doamne,cat de emotionanta e scrisoarea asta. N-ai cum sa nu versi cateva lacrimi.E imposibil. 🙁 Si daca stau bine sa ma gandesc,ma cam regasesc in ea. Fetita cu breton a crescut,dar e tot acolo,in sufletul tau frumos si cateodata isi mai face aparitia si iese la suprafata.Cand ti se face dor de ea,trebuie doar sa te uiti in adancul sufletului si o vei vedea. 😀 Mi-ar placea sa vad si raspunsul elevei Adela la scrisoarea ta.Ar fi frumos. 🙂 Nu mai stiu ce sa zic,cu greu mi-am gasit cuvintele pentru ca am fost emotionata si in acelasi timp impresionata. Asta cu siguranta e postarea mea preferata de pana acum. Si abia astept sa cumpar revista,am vazut-o de ieri, provocarea cu cele 5 vedete dar nu stiam ca esti si tu una din ele. 😛 Multumesc ca mi-ai facut ziua muuult mai frumoasa! Te pup cu mare ,mare drag om minunat.♥♥♥

  1. admin (author) , 3 septembrie 2014 at 8:11 PM

    Te pup si eu, Mihaela!

  1. Sonia Diugan , 2 septembrie 2014 at 2:01 PM

    Dacă pana acum ti-am tot spus, acum iți strig, îți spun cu toată convingerea mea, ca tu, Adela Popescu și Elena, ești o minune printre noi!♡
    Cum spun și fetele mai sus, o lacrima era imposibil sa nu își croiască drum pe obraz, și asta pentru ca emoția este atât de mare și atât de pura! Adela, tu ne-ai tot demonstrat ce suflet plin de magie ai, ne-ai deschis o altfel de perspectiva asupra vieții, si-a cum ca noi ne aflam la vârsta în care se afla și micuța din scrisoarea ta, este cu adevărat magnific, pentru ca tu, pana sa ajungi aici mereu ai presărat în suflet nevinovăția aceea de copil și acum o ai acolo, iar pe noi ne dai gata! Eu spun acum pe buna dreptate, spun din suflet, ca un om mai frumos ca tine, în adevăratul sens al cuvântului, nu am mai întâlnit!:)
    Revista o voi lua negreșit și voi tot citi și citi articolul tău, scrisoarea ta.
    Acesta a fost semnul ca toamna va fi superba datorita ție, precum spuneam eu și ieri.

  1. admin (author) , 3 septembrie 2014 at 8:11 PM

    De ce nu faci si tu acelasi lucru?

  1. Marinela Lungu , 2 septembrie 2014 at 3:19 PM

    In timp ce citeam,mi se perindau in fata ochilor momente din viata mea…E atat de emotionant sa traiesti anumite momente din trecut in prezent si sa asisti la viata ta de copil cu ochii tai de adult. Uneori,simt ca realitatea e prea cruda,pentru ca matur fiind,nu mai poti fi copilul de care uneori ti-e atat de dor. Dar totusi,in fiecare din noi se ascunde acel suflet naiv si zglobiu,care se bucura din cand in cand si de cele mai banale lucruri. Viata ar fi mult mai frumoasa daca in anumite momente nu am omori copilul din noi cu alegeri de om mare…Superba scrisoare,te ajunge la inima fara sa vrei! Abia astept revista! Te-am pupat! <3

  1. admin (author) , 3 septembrie 2014 at 8:10 PM

    Si eu pe tine!

  1. Georgiana Camelia , 2 septembrie 2014 at 5:01 PM

    Mi s-a facut pielea de gaina! As avea atat de multe sa imi spun mie insami. Am facut greseli, am plans prea mult si poate am ras prea putin, nu am profitat de cei dragi la timp, m-am plictisit prea repede si am pierdut sperante si visuri pe drum…Acum mai am o singura treapta si totul se sfarseste. Nu stiu cand au trecut 18 ani de viata si aproape 12 de scoala (ca sa nu mai pun gradinita). Nu cred ca regret foarte multe, dar stiu sigur ca daca as putea da timpul inapoi as face mai multe lucruri pe care nu am avut curaj sa le fac atunci, sau nu am avut gandirea necesara. Superba provocarea! De abia astept sa cumpar revista, desi ieri m-am uitat printre reviste si nu am vazut-o :D.
    P.S: Ar fi frumos sa ne scriem si o scrisoare pt noi din viitor ♥

  1. admin (author) , 3 septembrie 2014 at 8:09 PM

    Buna idee!

  1. Mica , 3 septembrie 2014 at 10:36 AM

    Stii ca acesta este considerat un exercitiu terapeutic? Te ajuta din mai multe puncte de vedere si eu as sfatui pe toata lumea sa-l faca.

    Sunt multe lucruri pe care as vrea sa le spun copilei ce am fost candva…..dar cred ca cel mai important este faptul ca as ruga-o din tot sufletul sa-si dea voie sa traiasca, sa simta, sa se bucure…sa nu-i mai fie teama, sa nu-si mai puna atatea bariere si piedici. Sa aiba mai multa incredere in ea….pentru ca poate, pentru ca este un copil frumos chiar daca nu vede asta. Si i-as mai spune sa nu aiba regrete, sa faca ceea ce simte, atunci cand simte. Si i-as promite ca totul o sa fie bine….la un moment dat!

    Iar pe tine, te pup, suflet bun!

  1. admin (author) , 3 septembrie 2014 at 8:09 PM

    Nu am stiut ca asa e considerat, dar a functionat ca unul. Recomand tuturor. E foarte interesanta calatoria asta in timp

  1. Lana , 3 septembrie 2014 at 2:53 PM

    Doamne, cât de mult mă regăsesc în aceste rânduri pentru că m-am născut şi eu la ţară, dar dacă mai ai parte de bunici, fă ceea ce-ai scris, ca să nu-ţi pară rău mai târziu că nu ai avut timp şi pentru eu, sunt bunicii o comoară pe care o preţuim prea târziu… Te pup pentru că eşti specială

  1. Ioana , 3 septembrie 2014 at 3:36 PM

    Frumos! Cred ca fiecare dintre noi am putea face aces lucru cu drag si mult folos! 🙂

  1. admin (author) , 3 septembrie 2014 at 8:07 PM

    Chiar asa este!

  1. Anița , 4 septembrie 2014 at 2:04 PM

    Draguta mea draga, trebuie sa recunosc ca de cand ai blogul, m-am rezumat doar la a citi, fara insa a comenta vreodata. Dar m-a impresionat mult postarea asta, caci mi se pare ca e ca un mic colt din sufletul tau frumos. Esti o sursa de inspiratie, o femeie frumoasa, un copil sensibil. Ma bucur si pentru noile proiecte, caci asa cum ti-am spus odata, meriti tot ce e mai frumos. Te pup cu acelasi mare drag, Anița.

  1. Daniela , 4 august 2015 at 8:15 AM

    Frumos, Adela! Felicitari!

  1. Sibel , 2 septembrie 2020 at 10:15 PM

    Foarte bun textul. Mi-a venit sa plâng. Mi-a rămas un nod, recunos Ma abțin. Perfecțiune ești. Te admir de mica. Cu tine am crescut! Felicitări

  1. Maria , 2 septembrie 2020 at 11:08 PM

    Foarte frumos si emotionant! 🥰 cred ca ne-am dori cu totii sa ne intoarcem in copilarie, sa mai fim macar o zi copii…copiii de pe vremuri, de la tara, cu aventurile si jocurile frumoase de atunci…ce vremuri frumoase…si eu sunt curioasa ce mi-as zice mie de atunci daca m-as intoarce in timp…

Leave a Comment