Spovedania mea!

19 noiembrie 2013 | 33 Comentarii

Abia venisem in Bucuresti. Aveam 14 ani. Tinusem postul Craciunului si ma pregateam de spovedanie si apoi de impartasanie. Important este sa marturisesti tot ceea ce, in acceptiunea ta, inseamna pacat.

Nici cu gandul nu gandisem la ceva de origine animala pentru o luna juma’, ma trezisem la 07:00 in dimineata aceea, ma imbracasem frumos, nu pusesem nimic in gura. Aveam insa ceva probleme in privinta marturisirii. Nu injuram, nu furam, nu minteam, nu barfeam, nu traiam in pacat, cat despre lucruri mai grave, nici nu putea fi vorba. Ce sa marturisesc daca pe mine nu ma apasa nimic?

M-am asezat in fata preotului si i-am spus: am inceput sa gandesc putin rautacios despre anumite persoane. Eu nu vreau asta! E gresit! Ce sa fac , parinte, sa ma apar?
De ce v-am povestit mica intamplare? Nu are legatura nici cu postul, nici cu meniul alimentar, nici cu preoti, slujbe, pacate si pedepse. Are legatura cu momentul in care sufletul incepe sa se perverteasca. Pas cu pas. Incepe prin a simti o picatura de ciuda atunci cand colega ta ia o nota mai mare, sau cand te ia cu caldura pe sira spinarii atunci cand ei i-a venit ideea aia geniala pentru care a fost felicitata de sef.

Sigur ca par lucruri minore, si ne linistim singuri spunand ca asa e lumea si de cand lumea. Numai ca lumea suntem noi si in noi. Eu am avut capacitatea sa sesizez inceputul si sa mi se para ceva ingrozitor. Chiar este.

Uneori mai uit si scap lucrurile de sub control. Dar ma intorc la momentul acela. Si la sufletul meu pur disperat sa nu cada in cea mai grea capcana. Si atunci incep sa-mi revin. Cu munca, cu studiu, cu muzica frumoasa, cu prieteni care s-au prins la timp. 🙂

Nu cred ca scapa nimeni. Diferenta o face momentul in care iti dai seama si incepi sa lupti. Pana la urma poate fi si o chestiune egoista. Viata e mai frumoasa privita printr-un suflet curat. 🙂 Si eu vreau o viata frumoasa. Asa ca lupt in fiecare zi convinsa fiind ca „bunatatea este singura limba pe care orbul o vede si surdul o aude”.

Ah, si eram hotarata sa nu emit niciodata in scris judecati de valoare despre subiecte atat de uzate din cauza expunerii lor de catre pseudointelectuali… asa cum sunt si eu 🙂

Comentarii

  1. TeoFulga , 19 noiembrie 2013 at 9:03 PM

    Si iar m-ai atins acolo,la coarda sensibila a sufletului!:) Ca sa zic ceva de post, mi se pare esential sa avem in vedere in principal curatenia sufleteasca precum spui si tu, sa incercam sa fim corecti cu noi si cu lumea, iar mai apoi.. daca putem si avem vointa vine si postul alimentar. Mie mi se pare.. (si risc sa ma intind iar la vorba,si poate ca iar o sa fiu criticata de anumite persoane pt lucrul asta:))) , daaar..eu sper ca tie sa-ti faca placere ca iti scriu.:D) ca omul care se ingrijeste de sufletul sau, omul care incearca sa mentina un echilibru frumos al gandirii, este cel mai norocos pt ca se inconjoara de oameni la fel de frumosi sufleteste ca si el si totodata primeste multa iubire pt ca merita!:) Si cred ca tu, de-a lungul timpului…chiar ai dat dovada de multa intelepciune,ratiune si dragoste dupa care ti-ai format cel mai dulce zambet, cea mai frumoasa camasa a fericirii aceleia sincere,adevarate… Si, tind sa cred ca oamenii care te admira vad in tine lucrurile astea si le imprumuta si ei din tot ceea ce tu ai in interior.
    Alta postare speciala.
    Te pup cu drag,scumpita!!!

  1. Magda Oltean , 19 noiembrie 2013 at 9:59 PM

    doamne ajuta sa fie cu cat mai multi asa!

  1. Marinela Lungu , 19 noiembrie 2013 at 10:18 PM

    Tu ma emotionezi tot mai mult in fiecare zi! Si acum,nu ma satur sa citesc cele spuse de tine…redate intr-un mod special si sufletesc. Vorbele tale ma fac sa meditez ! Iti dau deplina dreptate in tot ceea ce ai spus… Spovedania defapt,trebuie sa fie o descarcare sincera,nu de dragul preotului si chiar pentru noi,pentru suflet! Iar despre bunatate,m-ai lasat fara cuvinte…Mai citeam acum cateva zile: „Nu am nevoie de o religie pentru a crede! Bunatatea este religia mea” …Mi-as dori ca lumea sa gandeasca ca tine,si sa tinda spre a fi mai buni,mai sinceri,mai sufletisti…Prea multa lipsa de valori si suflet in lume. E un dor imens de bunatate si intelegere intre oameni,dar oamenii refuza sa asculte acest dor nesfarsit… Te pup,draga mea Adela!

  1. teogirl , 19 noiembrie 2013 at 10:21 PM

    M-ai cucerit cu textul asta!

  1. Astefanei Patricia , 19 noiembrie 2013 at 10:33 PM

    Cat de frumos ai scris, ai ceva aparte in a scrie! Ceva al tau, acel ceva! De fiecare data ma impresionezi cu ceva nou, e ca o emisiune, in fiecare zi o noua stire mondena, aici un nou post, un nou subiect din viata ta.
    Foarte adevarat, ce-ai zis, cred ca si eu am aceeasi problema, iar fara sa ne dam seama, poate creste de la o zi la asta. Reusim oare s-o tinem pe loc?
    Niste poze superbe, zambete superbe, tu superba evident. Multumesc ca ma faci sa zaaambesc. 🙂

  1. Astefanei Patricia , 19 noiembrie 2013 at 10:34 PM

    „Poate creste de la o zi la alta.:D

  1. D.Petrea , 20 noiembrie 2013 at 12:05 AM

    „Ca de fiecare data, m-ati lasat fara cuvinte” … V-am citat … (neindoielnic, vi-ati dat seama), dar ce profunda confirmare asupra ceea ce, fara indoiala, va reprezinta pe deplin si explica succesul si iubirea de care va bucurati ! Ele izvorasc din Bunatatea la care v-ati referit, Cea care este rezultatul Credintei si, implicit, Cinstei, Harniciei, Modestiei….si iar …Iubirii nedefinite si neconditionate. Stim de unde vin …

  1. admin (author) , 20 noiembrie 2013 at 12:53 AM

    Stim de unde vin… Luptam sa nu plece!

  1. bobo , 20 noiembrie 2013 at 12:07 AM

    Ai descifrat lucruri pe care altii incearca in sute de pagini sa le explice.Ce frumoasa e simplitatea!!! Te pup turli meu!

  1. admin (author) , 20 noiembrie 2013 at 12:45 AM

    Boboooooooo, love you! ❤️

  1. mica , 20 noiembrie 2013 at 12:22 AM

    Acelasi „suflet disperat” sa nu cada in cea mai grea capcana, il am si eu. Am fost de multe ori pe punctul de a o face, dar am avut zic eu, taria si puterea de a-mi da seama ca nu este in regula, ca nu asa vreau eu sa fiu in viata asta. Si mi-am revenit, si incerc sa-mi revin de fiecare data cand simt ca sunt pe punctul de a ma lasa pacalita, „ispitita”. Nu-i usor, ba chiar as spune ca este greu….mai ales in zilele in care traim noi, in care nu se mai tine cont aproape de nimic, in care este mult mai simplu sa faci ceva gresit decat sa recunosti ca nu-i ok, ca poti alege si altceva. Pare mai cool asa!
    Am crezut si inca mai cred cu tarie in acea bunatate de care spuneai si tu. Chiar daca de multe ori am fost considerata naiva, mi-am asumat si acest risc. Chiar cred ca in fiecare dintre noi exista dragoste, bunatate…depinde doar de cat de mult au fost valorizate, recunoscute, apreciate si chiar acceptate de noi insine. Cunosc oameni care considera ca daca sunt „rai”, sunt mai „puternici”. Wrong! Inseamna ca nu au aflat niciodata cat de puternic esti atunci cand esti bun…si cand spun bun, ma refer la toate sensurile 🙂
    In orice caz, viata-i o suma de alegeri….in fiecare zi suntem pusi in situatia de a alege ceva. De la lucruri minore, la lucruri decisive. Si nu cred ca poate alege nimeni in locul nostru. Asa ca de noi si doar de noi depinde cum alegem sa traim, in ce alegem sa credem, ce alegem sa vedem/auzim….ce alegem sa iubim( chiar daca aici intervin mai multe lucruri, eu cred ca la un anumit nivel, tot un fel de alegere e si cu iubirea).

    Ti pup, pseudointelectuală dragă! 🙂

  1. admin (author) , 20 noiembrie 2013 at 12:46 AM

    La ce mi-ai scris, suntem doua pseudointelectuale de succes 🙂

  1. mica , 20 noiembrie 2013 at 10:21 AM

    Imi place cum suna! 🙂 Ce sa fac daca mi-ai starnit „simturile intelectuale” ! :))

  1. MihaelaDan , 20 noiembrie 2013 at 8:58 AM

    Cat de frumos ai scris! Din nou,m-ai lasat fara cuvinte! E de apreciat tot ce faci si ca impartasesti cu noi momente din viata ta! Cat despre articol,pot spune ca ai dreptate 100%! In ziua de azi,foarte multa lume este ispitita de cel rau iar daca faci lucruri rele te consideri mai bun decat toata lumea! Pot spune ,ca mai am si eu momente din alea de genul cand o colega ia nota mai mare decat mine si vine sentimentul ala de invidie,dar incerc sa trec peste si sa ma bucur pentru ea! Esti un model pentru toata lumea prin curatenia sufletului tau,prin puritatea ta,prin bunatatea si pentru faptul ca niciodata nu renunti la zambetul tau frumos! Stii sa te faci remarcata intr-un mod cat mai discret si asta imi place la tine! Ma bucur ca mai exista si oameni asa,cu sufletul curat si intorsi cu fata la Dumnezeu,care sunt cinstiti si onesti! Nici nu ma indoiam sa fii altfel! Asta se vede prin comportamentul tau si prin vorbele tale!! E bine ca te-ai format asa ,ca dragii tai parinti te-au crescut astfel,esti un om de onoare si o prietena devotata!! Nici nu-mi doresc sa te schimbi vreodata!! Frumos post,ma impresionezi mereu! Ai un mare talent si ar fi ceva daca ai scrie o carte! Sunt sigura ca s-ar cumpara ca painea calda!!!
    Pupicei multi si zile cat mai frumoase si luminoase!!! <3 ☺ :*

  1. diana , 20 noiembrie 2013 at 11:15 AM

    Mi-ai facut ziua mai frumoasa,multumesc 🙂

  1. admin (author) , 20 noiembrie 2013 at 12:15 PM

    Ma bucur!:)

  1. Georgiana Camelia , 20 noiembrie 2013 at 3:44 PM

    Am simtit eu ceva cand te-am vazut prima oara la TV si am ales sa imi fi un exemplu.Inca un motiv pe lista lunga cu lucrurile pe care le admir la tine:gandirea.Mare pacat ca nu exista astfel de oameni peste tot…Sunt in totalitate de acord cu ce ai spus tu.Peste tot sunt „ispite”,trebuie doar sa ne dam seama unde sa punem stop.Cred ca postul alimentar sa ii spunem,nu conteaza atat de mult cat conteaza cel sufleteste.Degeaba mananci tu numai fructe si legume,daca mintea si sufletul iti sunt murdare.Am renuntat la a mai tine postul privind mancarea,incerc insa sa il tin pe cel „sufletesc” si incerc sa il prelungesc pe toata durata anului,lucru pe care ar trebui sa il incercam toti 🙂

  1. Sonia Diugan , 20 noiembrie 2013 at 4:20 PM

    Si uite ca sufletul te-a lasat sa ne povestesti această pilda..sa zic asa, iar noi, sa invatam si sa impartasim mai departe, spunând cu mandrie: ,,Am luat asta de la un suflet de om absolut superb, Adela!”. 🙂
    Felicitari pentru tot, voi spune asta de cate ori este nevoie. Iti multumim pentru această magie, pe care ne-ai dăruit-o.

  1. Nastiulea , 20 noiembrie 2013 at 8:24 PM

    Miracolul si magia lui!❤️

  1. laura , 20 noiembrie 2013 at 10:46 PM

    Esti atat de buna si frumoasa! 🙂

  1. admin (author) , 21 noiembrie 2013 at 1:48 PM

    Laurica, ce surpriza frumoasa!❤️❤️❤️❤️

  1. Magnolia , 21 noiembrie 2013 at 10:18 AM

    Off topic: pozele trebuiesc modificate intr-un format mai mic. Deranjeaza sa dai scroll wheel ca sa vezi toata poza. Observatiile mele sunt facute cu drag :D, deci fara suparare.

  1. admin (author) , 21 noiembrie 2013 at 1:48 PM

    Bine ca mi-ai zis. O sa incerc sa le modific

  1. Andreea , 21 noiembrie 2013 at 4:35 PM

    E atat de bine si frumos sa fim buni!! Viata frumoasa!

  1. admin (author) , 21 noiembrie 2013 at 8:52 PM

    Asa cred si eu

  1. Rebeca , 22 noiembrie 2013 at 7:47 PM

    Cu toate ca ti-am descoperit de putin timp blogul, l-am rasfoit de-a fir a par. E frumos ca pot sa aflu ce faci, pe unde mergi, care-ti sunt oamenii dragi chiar de la tine. Te apreciez mult pentru ce esti,ca om,ca suflet! Pupici din Arad 😀

  1. admin (author) , 27 noiembrie 2013 at 2:29 PM

    Te pup si eu 🙂

  1. […] “Abia venisem in Bucuresti. Aveam 14 ani. Tinusem postul Craciunului si ma pregateam de spovedanie si apoi de impartasanie. Important este sa marturisesti tot ceea ce, in acceptiunea ta, inseamna pacat. Nici cu gandul nu gandisem la ceva de origine animala pentru o luna juma’, ma trezisem la 07:00 in dimineata aceea, ma imbracasem frumos, nu pusesem nimic in gura. Aveam insa ceva probleme in privinta marturisirii. Nu injuram, nu furam, nu minteam, nu barfeam, nu traiam in pacat, cat despre lucruri mai grave, nici nu putea fi vorba. Ce sa marturisesc daca pe mine nu ma apasa nimic?”, a scris Adela Popescu pe blogul ei. […]

  1. Aida , 24 noiembrie 2013 at 5:23 AM

    Buna Adela. Recent ti-am descoperit blogul…imi place tare ca-l ai. Revenind la subiectul post-ului…sa inteleg ca tu, pana la varsta de 14 ani, n-ai comis nici un pacat? nu ti-ai invidiat nici o prietena pentru minunata ei papusa? Eu cred foarte tare in echilibru, deci cred ca toti facem bine, dar facem si rau. Toti traim lucruri frumoase, dar si lucruri neplacute.
    O zi frumoasa iti doresc.

  1. Deea , 12 februarie 2014 at 2:08 PM

    Apropo de suflete inocente. M-am regasit oarecum si eu cea de la 14 ani din descrierea ta. Atunci ii priveam pe altii si imi spuneam :”De ce oare procedeaza asa? Eu niciodata nu as face asta.” Ei bine s-a adeverit proverbul :”Niciodata sa nu spui niciodata”. Incet, incet machiavelismul a inceput sa ma cuprinda si pe mine. Si sunt constienta de asta. Sunt constienta ca uneori sunt ceea ce am zis ca nu voi fi niciodata și ma intristez foarte tare. As vrea sa mai fie lucrurile la fel de simple, sa nu se fi schimbat nimic.

  1. Cristina , 24 februarie 2014 at 12:21 AM

    Apoi vine momentul în care te poți bucura și tu pentru bucuria colegului care a luat nota mai mare sau a avut ideea genială. Pentru că atunci înțelegi că acele comparații între oameni sunt inutile. Suntem unici și frumoși, chiar dacă social (profesional, spiritual, etc ) ne putem clasa. Fiecare celulă a organismului uman are funcția ei.
    Dacă cineva nu ar fi inventat roata, nu ne-am fi bucurat că admirăm frumusețea naturii și dintr-o mașină. Ce rost are să îl invidiem pe inventator? Cum ar fi să ne bucurăm de reușita lui, chiar dacă asta înseamnă că este singurul care primește felicitările?
    ”Ce rost are comentariul meu dacă nu îl va citi nimeni?” Are cel mai important rol, este pentru sufletul meu un gând materializat! Și poate pentru al oricărei persoane care se va împiedica vreodată de el! 🙂

  1. Hellen , 14 iunie 2014 at 7:09 PM

    Maica Domnului sa te ocroteasca!

  1. Raluca Man , 19 mai 2015 at 6:20 PM

    Ce frumos ar fi sa isi cunoasca toata lumea sufletelul la fel de bine ca si tine…si sa le si pese de el 🙂

Leave a Comment